Câteva colinde de Sfântul Crăciun

Doi boieri de cei mari, O! Leroi, Doamne! Ca și doi drumari, O! Leroi, Doamne! Vin din Rusalim, Merg spre Vithleem. Dară cine sunt? Îi Iosif cel sfânt Și Maria sfântă, Care așa cuvântă:

— Iosif, mi-i greu De acest drum rău. Vină să ne odihnim. Și să ne umbrim. De un plop au dat Și acolo au stat, De s-au răcorit. Plopul că s-o clătinat, Umbra că s-au tras, Soarele i-au ars... Sfânta Maria Mult se supără Și mi-l blestemă, Din gură-mi zicea:

— Plop afurisit, Să nu fii rodit, Să crești tot în sus, Umbră nu mi-ai adus! Iară au plecat Și ei mi-au plecat Prin văi și vâlcele, Miriști, păpușoiști. Precista au picat, Căci s-au împiedicat De-o tufă din cale. Ea, oftând cu jale, Din gură-mi zicea Și mi-o blestema:

— Tufă-afurisită, Să nu crești în sus, Cine de tine se va-mpiedica, Toți te-or blestema... Iar au mai plecat, Un măr au aflat. Și ei s-au odihnit, Mărul i-au umbrit, Umbra ș-au lățit, Soarele au pierit. Sfânta Maria Către măr zicea:

— Mărul înflorit, Să fii tot rodit! Să crești tu în lături, Să sporești în roduri! Iar Iosif grăia Precistei îi spunea:

— Hai să ne grăbim, La sfântul Vithleem, Că iată, îi seară Și-nnoptăm prin țară. Și ei s-au sculat Și-ndată-au plecat Către Vithleem. Cu toții să trăim La anul și la mulți ani!

Dormiți, domni, dar nu dormiți, Florile dalbe. De-mi dormiți, de nu-mi dormiți, Florile dalbe... Faceți focul cum mai mare Și aprindeți o lumânare Ș-o candelă la icoană Și-mi ieșiți și pân-afară, De îl vedeți pe Hristos, Cum vă vine de frumos, De frumos, de cuvios Cu veșmântul mohorât, Lungu pân-în pământ. Într-amândoi umerei Scrise-s doi luceferei. Mâna stângă crucea duce, Și-n cea dreaptă, busuioc. Crucea-i a bătrânilor, Busuiocu-a fetelor, Sănătatea a tuturor.

Sculați, stăpâni, nu dormiți, Că nu-i vremea de dormit, Ci-i vremea de-mpodobit. Scoală, stăpână, slujnicele, Să aștearnă mesele, Să umple păharele, Că vă vine Nașterea, O Naștere de Împărat Al lui Hristos Cel Luminat În giulgiuri înfășurat. Vine Domnul Dumnezeu Cu o ceată de îngeri, Făcând slujbe și cântări. Vine Domnul Dumnezeu Cu o ceata îngerească, Pe diavoli să-i biruiască. Vine Domnul Dumnezeu Cu Vanghelia deschisă, În mână cu făclia aprinsă... Când Dumnezeu se năștea, Rouă peste câmpi cădea, Prin păduri lumini ardea, Din nuiele — luminele. Dumnezeu așa zicea:

— Pomeniți Nașterea mea. Cât de rar, în zile mari!

Ce seară-i astă-seară? Aceasta-i seara de Crăciun, Să te veselești, om bun, La cea masă de mătasă.

— Dar pe masă ce mai sunt? Că mai sunt făclii arzând.

— Printre făclii ce mai sunt? Că mai sunt colaci de grâu.

— Printre colaci ce mai sunt? Tot păhăruțe cu vin.

— Dar la masa cine-mi șede? În capul mesei Șede Bunul Dumnezeu. De-a dreapta lui Dumnezeu Șede sfântul Petru. La stânga lui Dumnezeu Șede sfântu(l) Ion, Iar lângă dânsul, stăpânul casei Tot închină și suspină; Și-nchină la răsărit, Să-l audă Domnul Sfânt, Domnul Sfânt pe-acest pământ, În toarta paharului, În lumina soarelui; În buza paharului Scris îi spicul grâului, În fundul paharului Scrisă-i vița vinului. Dumnezeu din gură au grăit:

— Hai, noi, Petre, să mergem C-avem mari de cununat Și încă mici de botezat.

— La cei mari dar ce le vom da?

— Le vom da boi buni, ne-nvățați, Ei vor trăi și-i vor învăța.

— La cei mici dar ce le vom da? Le vom da cai mândri, ne-nvățați, Vor crește și-i vor învăța.

Astazi Domnul s-a nascut Din Fecioara s-a născut Domnul Hristos pe pământ. Lui Iuda i-a fost urât: Iuda, iubitor de bani, L-a vândut la ai săi dușmani Numai cu treizeci de bani. Bani in mina cind i-au pus, Luatu-l-au și l-au dus Pe dealul Golgotha-n sus: Sus pe cruce ei l-au pus, Cu sulița l-au străpuns. Dea curs apa si mult singe Cerul a-nceput a plinge Soarele sa-ntunecat Luna-n patru s-a crapat Îngerii au prins a plânge Și stelele încă toate, Că n-a fost vrednic de moarte. Și de-acolo l-au luat, Groapa-n piatră i-au săpat Și acolo l-au îngropat. Grele străji i-au aruncat, Să străjuiască pe Împărat! De acum pân-în vecie Mila Domnului să fie,

Aceste case, aceste curți, Domn, Domn din cer, Așa-nalte, minunate, Domn, Domn din cer (după fiecare stih), De-s cu ceru-asemănate. Dar în ele cine-mi șade? Șade Bunul Dumnezeu Și cu Maica Precista. Lângă Bunul Dumnezeu Șade moșul, moș Crăciun. Lângă moșul, moș Crăciun, Șade sfânt, sfântul Ștefan. Lângă sfânt, sfântul Ștefan Șade sfânt, sfântul Vasile, Lângă sfânt, sfântul Vasile. Șade sfânta Bobotează. Lângă sfânta Bobotează Șade sfânt, sfântul Ion. Lângă sfânt, sfântul Ion Șade sfântul Constantin. Sus, mai sus, s-a înălțat, Apa mării a râurat, Văile a răsunat, Pietrele a răsturnat, Boieri mari s-au deșteptat Și pe Domnul au lăudat. Dormiți, dormiți, vă culcați Și pe noi ne ascultați, Dormiți, dormiți, odihniți Și pe noi ne dăruiți Tot cu aur și argint, Bunătăți de pe pământ, C-am umblat din sat în sat Și pe la toți am urat.

Auzite și adunate de Al. Mat-ci Decembrie 1912