Poezie
Deasupra Târgului Bârlad
Alexei Mateevici · 1 min
Deasupra târgului Bârlad
Trecut-a un aeroplan
Ș-un snop de pâine-a aruncat
Cules din lanuri de german:
„Noi semănat-am primăvara
Cu pâinea voastră toată țara,
Grădină, vale, deal și șes, —
Ș-acuma roada am cules.
Mai mult de foame nu ni-i frică,
Sătui ne ține Muntenia,
Degeaba oastea se ridică,
Și prinde toată România".
Așa hârtie-a fost legată
De-un snop de pâine aruncată.
O, Doamne, unde-i ispășirea,
O, Doamne, unde-i mântuirea?
Străinii ne-au mâncat sudoarea,
Iar noi ne chinuim flămânzi.
Pământul, ce ne-a fost ca floarea,
Din colț în colț tu îl aprinzi.
Afurisirea cadă, Sfinte,
Judecătorule Părinte,
Pe cei ce țara ne-au vândut
Și robi năvalei ne-au făcut.
Dar milă fie-ți de creștini,
Ce spicul din sudori îl crește,
De-un biet, nevinovat român,
Ce-și spune-amarul românește.
Vezi, Sfinte, țara-i țintirim,
Ne izbăvește de hârșim,
Și pentru chinuri și sudori,
Și pentru bieții muncitori, —
O, Doamne, vie ispășirea,
O, Doamne, vie mântuirea.
Mărășești, 15 iulie 1917