Poezie
Învierea
Trecut-a sâmbăta-n mâhnire,
Și noua zi în cer lucește;
Pe Domnul său cu tânguire
L-așteaptă turma și scârbește.
„Ca scăpărarea de lumină
Eu voi veni la judecată!”
A zis El, și acuma iată
I-i mut mormântul în grădină!
Dar sufletul Mariei crede
Și dragostea îi este mare;
Ea adevărul îl prevede,
Luptând cu-ntâia necrezare.
Miresme strânge și aduce
Ea la mormânt: într-însul — nime...
S-aude: „Cel murit pe cruce
A fost furat de jidovime!”
Atunci, amarul ca să-i stingă,
I se arată Iisus;
Dar nu-L cunoaște și cu tângă
L-a întrebat: „Nu tu L-ai dus?”
Și-ndată El durerea-i stinge
Cu vorbele, de taină pline:
„Sunt Eu, Marie, nu mai plânge
Și nu te-atinge-acum de Mine!”
Aprilie 1912