Eros

E primăvară... Sus pe Atlas, între pământ și luna plină, Fug nouri străvezii la vale cernând ușor o bură fină... Un leopard adult simțește deodată-n sânu-i o văpaie! Din creștet până-n vârful coadii, în creiere și-n măruntaie, Îl furnică un neastâmpăr nesuferit și nențeles... Din nările lui dilatate, suflări adânci și grele ies; Din ochii-i injectați de sânge, îi pică lacrime fierbinți: El ghearele-și înfige-n carne, scrâșnește crunt ieșit din minți, Se zvârcolește-n salturi stranii... răcnește covârșit de chin – Îi crapă pieptul sub lucrarea nemilostivului venin... Ridică botu-n sus să soarbă răcoarea nopții cuputere Și vede-n călătorii nouri un cârd de tinere pantere.

S-au dus și nourii și luna - - pe Atlas soarele e sus - Acu... bolnavul de az-noapte lâng-o panteră doarme dus. Da! da!in cauda venenum - ilustrul Darwin bine-a spus!