Poezie
Odă
Ion Luca Caragiale · 1 min
;Umbli hoinărind p-în lume
ca un orb, la ochi legat,
;Și de câtă vreme-acuma
pe la mine n-ai mai dat!
;Prăpădești tu de pomană
prețioasele săgeți,
;Să te-alegi cu hulă numa
de l-atâți ingrați poeți...
;Te-am vorbit rău eu vreodată?
vinovat cu ce ți-am fost,
;De mă horopsești uitării,
tu, copil frumos și prost?
;A! De-ai ști cum mângâiu încă
urmele unde-ai rănit!
;Cu ce dor mi-aduc aminte
cât atunci am pătimit!
;Vino, crudule, cu pieptul
gata desvelit te-aștept;
;Nu cu una, dă cu două!
săgetează drept în piept!
;Și pe maică-ta zeița,
jur că n-am să te hulesc:
;Mai omoară-mă o dată,
să mai simt că iar trăiesc!
(Convorbiri Critice, nr. 14-17, an 1, Iulie-Sept. 1907)