Poezie

Pe oceanul vremii

Un an, de când cu tine pe-al vremii ocean Plutind, viața-mi pare un cântec...O ,ce an! Ce an de fericire! Și noi ce putem oare? Să-l pironim?! ... În vremurire începute moare, Și moartea-i ca calăul, de bine ne desparte! O, timp, Saturn! te-ndură, și ține-ne des parte! Rentinerește visul, iubirea noastră mare- Un vas sub cer albastru și pe-o albastră mare! Atâtea calde inimi ăstan trecu legând, Că parcă văd pe-același amant reculegând, Fugind de-a lungul vremii, pribagă, Messalina! Ce-mi pasă că la urmă mă bagă messa Lina? Amici! Ș-a voastre bunuri pe veci perdute vi-s, Când ziceți: “Taci, Chimeră, că nu sper! du-te vis!”