Poezie · 1892

Poet...

Sunetul de clopot, clar, Va răsuna trist, solitar, Prin aerul cel rece... Și urmărit de un convoiu, Pe veci, de pe pământ, eu voiu Trece.

Și se va strânge fără rost Ca să întrebe cine-am fost Tot felul de mulțime; De-am fost vr-un mare diplomat Vr-un general, vr-un om de stat, Sau unul din prostime...

Iar când vor ști că am cântat Sub soarele cel argintat Câmpia, cerul, apa, Vor trece repede și des Șoptind că bine mi-am ales Pentru vecie groapa.

Pe mama spre a consola Amicii se vor aduna Și-i vor șopti încet: În lumea asta la ce bun Ar fi trăit... un biet, nebun Poet!...,