Poezie · 1848
Marșul lui Dragoș (doină)
Constantin Negruzzi · 1 min
Azi este sărbătoare!
Români, să ne grăbim,
În șes la vânătoare
Pe Dragoș să-nsoțim.
Grijiți armele voastre,
Curând să alergăm,
Din locurile noastre
Hoți, feare s-alungăm.
Doină! Doiniță!
Zână plăviță!
Vino cu noi;
Tu ne scutește,
Și ne ferește
De-orice nevoi.
Optzeci de oi despoaie,
Și prin frigări le pun;
De surle, de cimpoaie
Pădurile răsun.
Vitezii se așează
Pe lâng-un mare foc
Și Dragoș ospătează
Cu dânșii la un loc.
Doină! Doiniță!
Zână plăviță!
Vino cu noi;
Tu ne scutește,
Și ne ferește
De-orice nevoi.
Sunt gata, stau cu toții
Să plece la izbânzi,
Ca să-ntirească hoții,
Să capete dobânzi.
Dragoș merge nainte
Pe-un cal cu ager curs,
El preste-mbrăcăminte
Poartă-o piele de urs.
Doină! Doiniță!
Zână plăviță!
Vino cu noi;
Tu ne scutește,
Și ne ferește
De-orice nevoi.
Veseli de sârg porniră
Românii mult voinici,
Ca lanțul ce înșiră
Pe-a plaiului potici.
Nevestele cu jale
Privindu-i, lăcrămând:
Îi auzeau la vale
Cum se cobor cântând:
Doină! Doiniță!
Zână plăviță!
Vino cu noi;
Tu ne scutește,
Și ne ferește
De-orice nevoi.
1848, mai