Poezie · 1907
Toamna
Cornelia Kernbach-Tatușescu · 1 min
Rând pe rând podoaba toamnei
A-nceput ca să se ducă:
S-a dus pruna brumărie,
S-a uscat miezul de nuca,
Frunza-n codru se rărește,
Toți copacii-au ruginit,
Zilele încep sa scadă.
Nopțile iar s-au lungit...
Bruma însă până-acuma
N-a căzut pe trandafiri;
Munții nu ș-au pus căciula
De zăpada nicăiri.
Cu izvorul și pădurea
Soarele mai cochetează
Și din focul care-l arde,
Le trimete câte-o rază...
Toamna, încă cu pretenții.
Ca o văduvă trecută,
De plecare nu se-ndură
Cât timp soarele-o sărută!
1905