Poezie · 1907

Scrisoare

Îți scriu, să știi că toate-s așa ca la plecare, Că n-an clintit un lucru de două săptămîni, — Pe masă o mănușă, zvîrlită la-ntîmplare, Păstrează încă forma frumoasei tale mîni.

Și iată evantaiul și mica ta oglindă, — Oglinda, cea mai bună prieten-a femeiei, Ea cere poate-atîtea secrete să surprindă Cînd ușile-s supt paza neîndurat-a cheiei. —

Și-afară de aceste, e-un miros blînd de floare Ce rătăcește, încă... sunt cei doi trandafiri, Care-au murit pe-ncetul în apa din pahare, Mărindu-mi întristarea cu două amintiri.

Așa e-n casa noastră, iar cel ce ți-le scrie E-așa hursuz și jalnic, încît mă-ntreb de-s eu, Sau am murit ș-acuma trăiesc iar, cine știe, Și nu-s decît un paznic bătrîn într-un muzeu...