Poezie

Jos, la Tivoli

Jos, la Tivoli, sub tei, Cupido, cu ochi galeși, Și-a spart amfora de un stei Și-a plecat plângând în cale-și.

Dar în calea lui venea Sfânta Vinere cea albă Pe la brâu ca o nuia Iar pe poale ca o nalbă.

Măi băiete iar te-am prins Întinzând curse la fete!... Ți-ai spart amfora-ntr-adins!.. Am să mi to tund de plete.

Însă el, prinzând din fuga Haina măsii de un fald, Drăgălaș îi zise: Sluga! Tunde-mă că tot mi-i cald.

Apoi, tupilat pe vine, Se piti sub un măslin, Unde sus bătea măsline Lydia lui Faustin.

Sorrento, 24 August, 1889