Poezie

Sărmanul vultur

Sărmanul vultur aripa-și întinde Rănit în luptă; În zborul greu, o pană se desprinde Din aripa-i pe jumătate ruptă.

Plutind prin aer, vântul o ascunde În apa mării Pe-a cărei valuri, crestele de unde O duc spre țărmul ultim al uitării.

Rănit în suflet, plânsul mă îneacă Și lacrimi pică Din ochii mei ce rușinați se pleacă Pe mâna ta cea palidă și mică.

Iar tu răspunzi durerii mele mute Zâmbind în silă Și dându-ți mâna alții s-o sărute, Cu lacrima de care nu ți-e milă.