Poezie

Sonet

Către Aspasia lui Le pardi

S-a stins, copilă, focul tinereții Din ochi lui cu timidă privire. Pe alba-i frunte, urma de gândire A închegat-o vântul dimineții.

Un blând surâs pe gura lui subțire Însuflețește cadrul trist al feței, În semn că iartă relele vieții Și-ți iartă ție cruda ta iubire.

E de prisos să-l plângă. Tu știi prea bine Că-n nobila și calda-i fantazie Te-ai căutat de-a pururea pe tine,

Pc când acolo, casta poezie Sta peste tot, precum între lumine Beatrix stă-n Divina Comedie.