Poezie · 1883
Tăcere
Pe buze degetul mi-aștern
Și vorba de tăcere-ți spune —
Și cred, că vrednic nu-i un om,
Sě scie taina de minune.
Durerea n'o pricepe el,
Nici bucurie'-alinătóre —
La lună, stele și la cer
Te poți tu plânge și la sóre,
Și te mai plânge-apoi la nori,
La flori, la frunze și la unde —
Ér intre ómeni când vei fi,
Pornirea ta mereu ascunde!