Poezie
Cântecul soldatului
Grigore Alexandrescu · 1 min
I
Pe câmpul României
Trompeta când răsună,
La glasul datoriei
Oștirea se adună.
Și steagul o umbrește,
Și arma-le lucește,
Și inimile-n piepturi
Bat repede, voios.
De nici un fel de vreme
Soldatul nu se teme,
Deviza-i e credință
Și suflet curajos.
II
Când bolta din tărie
De nori se încunună,
Pe munți și pe câmpie
Când fulgeră și tună,
Soldatu-naintează,
Și marșul său urmează,
De misia sa mândru,
Nu cată înapoi.
El legea împlinește,
Și țara-și ocrotește,
E totdeauna gata,
În pace și-n război.
În astă lume mare
Oriunde soarta-l duce,
Viața-i schimbătoare
Plăceri cu ea aduce.
III
Apoi când totul trece,
Când bate ceasul rece,
De frații săi de arme
Măreț e-nmormântat;
El vesel viețuiește
Și moare bărbătește,
Căci astfel este traiul
Și moartea de soldat.