Proverbele românilor

A

1. A ajunge la sapă de lemn.

2. A ajuns la spartul tîrgului.

3. A ajuns să ne ia copiii în picioare.

4. A băga mîna în miere și a nu-ți linge degetele nu se poate.

5. A cășunat ca baba la mormînt.

6. Acătare poamă nu sînt, dar nici fiecare pasăre nu mă mănîncă.

7. A căutat cît a căutat, Dar soacră bună și-a căpătat.

8. Acel / Cel cu pricină șade-n odihnă Și cel fără vină plînge și suspină.

9. Acul este mic, dar scumpe haine coase.

10. Acum e la largul ei și la strimtul meu.

11. Aeum plînge în cămară Rîsul ei de astă-vară.

12. A dat burduful cu brînză cu tot pe seama cîinelui.

13. A dat cu mîna / mîinile-n foc.

14. A dat cu mîna prin copac.

15. A dat și boale, dar a lăsat și leacuri.

16. A dat mîna cu moartea.

17. A dat Nan de găvan.

18. A dat peste dracu’.

19. A dat strechia în ei.

20. Adesea para cea mai bună pică-n gura porcului.

21. Adesea scînteia mică face flacără mare.

22. Adevărul află rar cuartir.

23. Adună unde n-a risipit Dar nu se sfințește.

24. Aduni nuiele pentru spinarea ta.

25. A face bine e totdeauna mai bine decît a face rău.

26. A făcut ochii cît boul, dar tîrziu.

27. A făcut și Vișa grîu din călcîie pîn-la glezne.

28. A fost la mure o dată Și-a venit cu rochia spartă.

29. A găsit sat fără cîini și se plimba fără ciomag.

30. Agonisirea la vreme înlătură lipsa și nevoia.

31. Aia e vorbă.

32. Ai apucat pisica de coadă, învîrtește-o să nu te zgîrie.

33. Ai carte? ai parte; n-ai carte? n-ai parte.

34. Aici la rîșniță nu e, Care cînd o vrea să puie.

35. Ai dat spuză și ai luat cenușă.

36. Ai dat un ban să te prinzi în danț Și nu poți scăpa, să dai un sfanț.

37. A intrat vulpea în sac.

38. Ai înghițit un ac, ai să scoți un fier de plug.

39. A i se încurca potecile.

40. Ai rupt inima tîrgului.

41. Ai vorbit de te-ai prăpădit / stricat.

42. A îmbrăcat pe dînsul haine noi Și-a ținut de joi pînă mai apoi.

43. A început a-și căuta catastișele vechi cu mofluzii.

44. A înghițit un ac și o să scoată un fier de plug.

45. A înțărcat bălaia.

46. A învățat carte pînă la glezne.

47. A judecat numai fața, iar nu și inima.

48. Ajună robul lui Dumnezeu pentru că n-are ce mînca.

49. Ajunge de la moară la rîșniță.

50. Ajunge din cal măgar.

51. Ajunge din cal măgar Și catîr din armăsar.

52. Ajunge un ciomag la un car de oale.

53. Ajungi la casa altuia, nu poți ședea cum îți place.

54. Ajungi la masa altuia, nu mănînci după cum ți-e gustul.

55. Ajungi la patul altuia, nu poți dormi cum ți-e voia.

56. A-l atinge cu bumbac.

57. Alăuta zice din strună: „O, ce frumușică jună!” Iar toba zice: „Lasă, lasă, Ca s-o vedem și mireasă”.

58. Albă, neagră, asta e, cum se vede.

59. Alege, alege pînă culege’.

60. A lins pînă a pus vasul cu fundu-n sus.

61. A lipsit de aeasă nouă ani și s-a-ntors eu doi bani.

62. A lipsit de-acasă doi ani Și s-a-ntors cu doi bani.

63. Alta e a auzi și alta e a vedea.

64. Alta e floarea de grădină “și alta e floarea de cîmp.

65. Altă Stancă, leică vorbă.

66. Altora le dă povață, Dar / Și pe sine nu se-nvață.

67. Altuia ce-i pasă de păsul tău.

68. Altuia pînă nu face, Nici lui altul nu i-o face.

69. Alții dacă și-o scoate ochii, și noi nu o să scoatem.

70. Alții de o da în gîrlă, și noi nu o să ne-necăm.

71. Alți ochi are vulturul Ș-alți ochi are fluturul.

72. A luat cu unul și a dat cu pumnul.

73. Amenințarea fără putere e deșartă.

74. Am meșteșug să îmblînzesc pe dracul.

75. Am gîndit că iau pe Stana Și am fost luat pe Satana.

76. Amîndouă mîncați dintr-un ciob.

77. Amîndouă vă lingeți mucii.

78. A mîna nu e rușine (Cînd mănînci cum se cuvine)

79. A mîncat astă-vară prea multă miere Și-acum are la inimă durere.

80. A mîncat picioare de găină.

81. A mîncat picioare de găină, Și-l tot rîcîie la inimă.

82. A mîncat urdă cu usturoi și cere să-i miroase gura a lapte.

83. Am lungit vorba.

84. Am plecat să-mi caut stăpîn, dă, Doamne, să nu găsesc.

85. Am / A venit în doaga copilăriei.

86. Am vorbit și verzi și uscate.

87. Anevoie s-a-nălțat, Și prea lesne a picat.

88. Anevoie se cîștigă și lesne se cheltuiește.

89. A-ngălbenit ca turta de ceară.

90. An n-am cîștigat, iestim am păgubit, la anul trag nădejde.

91. An scuipam în iarbă Și ies timp în barbă.

92. A-nțărcat Murgana.

93. Apa curge, pietrele rămîn.

94. Apă limpede pînă nu vei vedea Cea turbure n-o lepăda.

95. Apa lină face mult noroi, iar cea repede și pietrele le spală.

96. Apa lină mult te înșeală.

97. Apa nu e (ste) bună nici în cizmă / cizme.

98. Apa trebuie să vie la matca ei și omul la teapa lui.

99. A plăti la Sfîntu-Așteaptă.

100. Apele line sînt adînci.

101. A plecat prin mahalale, Să umble ca haimanale.

102. A poftit la ardei prăjit Și negustînd s-a stîrpit.

103. A poftit și el la lapte de bou.

104. A pornit cale lungă Și vrea-ndată să ajungă.

105. A prins mămăliga coaje.

106. Apropie-te, crîng, depărtează-te, cîmp.

107. Arama omului la beție se arată.

108. Arapul de n-ar vedea pe tatăl său și pe moșul său negri, el s-ar omorî.

109. Ară, macină, mănîncă.

110. A rămas cu buza umflată.

111. Arborele mare cade tare.

112. Arborele mare dintr-o așchie nu cade.

113. Are cheag la inimă (chimirul).

114. Are chip frumos cu dar, Și-i e vorba de văcar.

115. Arde luminarea noastră Pentru socoteala voastră.

116. Arde moara, dar și șoarecii se prăpădesc.

117. Ardică lucrul în sus, Care nu e de el pus.

118. Are deprindere să pună floricele.

119. Are de moară, nu-i e frică să moară.

120. Are gura-mpiedicată, Dar taina o spune-ndată.

121. Are în palmă să scuipe, La ochișori d-ăi de vulpe.

122. Are minte în titvă / tigvă.

123. Are nouă suflete ca pisica.

124. Are ochi, mîini și picioare, Poate munci cu sudoare.

125. Are sămînță de vorbă.

126. Are să treacă pînă atunci multă apă pe vale.

127. Are urechi de cîrpă.

128. Are văz de lup și auz de vulpe.

129. Argat vrednic cine are Se cunoaște pe mîncare.

130. Ariciul cu meșteșug se prinde și vrabia cu mei.

131. Armăsarul bun se vinde din grajd.

132. Armăsarul cînd îmbătrînește ajunge la rîșniță.

133. Ar tămîia lui Dumnezeu și nu se-ndură să dea parale.

134. Arțagul își găsește pîrțagul.

135. Ar vrea să facă și el Dar nu știe în ce fel.

136. Arvunează din vreme pe fericita muncă.

137. Arzînd numai doi tăciuni, Nu se poate face cărbuni.

138. A scăpat ca din gura lupului.

139. A scăpat ca cîinele de lanț.

140. A scăpa de un drac și a da într-un lac.

141. A scăpat scurt de coadă.

142. Ascultarea e viață, iar neascultarea moarte.

143. Ascultă cucul pînă îți cîntă.

144. Ascultă din zece vorbe și una a muierii.

145. Ascultă-l dacă ai vreme.

146. A schimbat căciula.

147. A semănat castraveți Și au răsărit scaieți.

148. Asta e boală cu leac, am eu de cojocul tău ac.

149. Asta e cercel la ureche.

150. Asta e pe deasupra ca fuiorul popii.

151. Astăzi cînd are parale mănîncă zaharicale.

152. Astăzi faci rău cuiva, orce, Mîine altul ți-l întoarce.

153. Astăzi să mănînci cît un bou, mîine ceri să mănînci cît doi.

154. Așa am cumpărat-o, așa o vînd.

155. Așteaptă ca mortul colacul.

156. Așteaptă îmbucătură Să i-o dea mură în gură.

157. Așteaptă întîi să vedem alb în căpistere.

158. Așteaptă, murgule, pînă-i paște iarba.

159. Aștept în tot vacul Ca mortul colacul.

160. A știut să-l potrivească.

161. A trecut baba cu colaci.

162. Atîta pagubă, cît și dobîndă.

163. Atît de treabă ce este, Numai jujeu îi lipsește.

164. Au ajuns și ei, săracii, După ce-a-mpărțit colacii.

165. Au mîncat aguridă părinții Și și-a strepezit copiii dinții.

166. Au tăbărît ea furnicile la stejar.

167. A umblat cît a umblat, Dar acum i s-a-nfundat.

168. A umblat cît a umblat Pînă cînd pe brînci a dat.

169. Aurul deschide raiul.

170. Aurul în foc se lămurește.

171. Au venit sălbaticii Să-mpace domesticii.

172. A venit sulimenită Și se duce terfelită.

173. Averea (e) ea o baltă: cum îi faci un șănțuleț, toată se scurge.

174. A vinde moșia și a cumpăra sanie.

175. A visat că s-a-nghimpat Și umblă la picior legat.

176. A vrut norocul cu mine.

177. A vrut să fugă de Stana Și a dat peste Satana.

178. A zburat o dată de la mină, s-a dus.

179. A zburat puiul cu teiu tocmai eînd a fost temeiu.

180. Azi are, satură zece, și mîine flămînd petrece.

181. Azi întinde pîn-o rupe, Mîine n-are s-o astupe.

182. Azi mie, mîine ție.

183. Azi o dată, mîine o dată.

184. A zis hopa și a sărit groapa, Dar de mult era să-i cînte popa.

Β

185. Babele cu sînge bătrîn Se sperie și scuipă-n sîn.

186. Ba e rață, ba e rățoi.

187. Ba e tunsă, ba e rasă.

188. Bagi pe dracul în casă cu lăutari și nu-l poți scoate cu arhierei.

189. Bani au și țiganii.

190. Bani de-aș avea, m-aș însura.

191. Banii din mînă îi scapă, Ca ciurul cum ține apă.

192. Banii fac / pe / bani.

198. Banii nu aduc procopseala, ci procopseala aduce banii.

194. Banii pe om îl învață, Ce să facă în viață.

195. Banii strîngătorului în mîna cheltuitoruiui.

196. (Banul) Are trecere în orice curte.

197. Banul bani unde zărește, Acolo se rostogolește.

198. Banul e ciocoi de uși multe.

199. Banul e rotund, lesne se rostogolește.

200. Banul e ochiul dracului.

201. Banul face banii și păduchea păduchii.

202. Banul muncit nu se prăpădește.

203. Banul rău nu se pierde niciodată.

204. Banul roșu nu se pierde lesne.

205. Barba lasă să se dueă, capul să trăiască.

206. Barbă lungă pînă-n burtă Și mintea pînă-n gît scurtă.

207. Bate fierul pînă e cald.

208. Bate nucile pînă nu pică frunza.

209. Bate samarul, să priceapă măgarul.

210. Bate șeaua să priceapă iapa.

211. Bate și ți se va deschide, cere și ți se va da, caută și vei afla.

212. Bate-te cu săgeți de argint, de voiești să biruiești.

213. Bărbat bun și usturoi dulce nu se poate.

214. Bărbatul să aducă cu sacul, muierea să scoață cu acul, tot se isprăvește.

215. Bărbatul să fie puțintel mai frumos decît dracul.

216. Bărbatul temător își învață nevasta curvă.

217. Bătaia e din rai totdeauna.

218. Bătrînețele nu vin singure, ci cu multe nevoi.

219. Bătrînul iubește pentru tînăr, iar tînărul pentru bani.

220. Băutura e unde e, mîncarea e o fudulie.

221. Bea nițică apă rece, De sperietură a-i trece.

222. Bea, pipota își îneacă, Altul ca să nu-l întreacă.

223. Beat dintr-o cîrciumă iese, Intră-n alta, fiind dese.

224. Belciug de aur la rîtul porcului.

225. Beția este ușa tuturor răutăților.

226. Beția o vindecă sapa și lopata.

227. Beția tinereții întrece pe a vinului.

228. Bețivul cînd este beat îi pare că-i împărat.

229. Bețivul cînd trece pe punte închide ochii ca să nu vază apa.

230. Bine, bine peste bine, Cînd vine e tot mai bine.

231. Binele ce-l faci la oarecine Ți-l întoarce vremea care vine.

232. Binele de rău te seapă. Să-l arunci chiar și în apă.

233. Binele nu se face Numai la cine îți place. Ci binele este bine Să-l faci la fieștecine.

234. Binele pe om îl scapă Cu vreme de foc și apă.

235. Bivolul nu se teme de purice.

236. Blagoslovenia părinților întărește casele fiilor.

237. Boala intră ca prin roata carului Și iese ca prin urechea acului.

238. Boala lui e sănătatea noastră.

239. Boala vine cu carul și iese cu acul.

240. Boale să dea Dumnezeu, că leacuri sînt destule.

241. Bogatul greșește și săracul cere iertare / iertăciune.

242. Bogăția rămîne la nebun.

243. Boierii țin fumul de pe urma săracului.

244. Boierul e tot boier, măcar d-ar fi încins cu tei.

245. Boii ară orzul și caii îl mănîncă.

246. Boii uniți la pășune Lupul nu-i poate răpune.

247. Bolnavul multe zice și sănătosul face ce știe.

248. Bolnavul zice o mie Doftorul face ce știe.

249. Boul are limba lungă, dar nu poate să vorbească.

250. Boul nu treieră cu gura legată.

251. Boul se leagă de coarne și omul de limbă.

252. Brînza de capră strică și pe cea de oaie.

253. Brînză bună în burduf de cîine.

254. Buba cap nu face Pînă nu se coace.

255. Bucatele de la masa altuia sînt mai cu gust.

256. Bufnița nu clocește privighetori.

257. Bumbăcarul nu se uită eu ochi buni la cîinele alb.

258. Buna noastră gazdă Se dete pe brazdă.

259. Bună ca vorba cea bună Îi este vorba din gură.

260. Bună e mîneca lungă Dar pînza nu va s-ajungă.

261. Bună învoială, rea tocmeală.

262. Bună casă, rea tocmeală.

263. Bună ziua toată ziua și din cap la toți mereu moț.

264. Bun ciocan te-a ciocănit, Că frumos te-a potrivit.

265. Bun de gură, rău de mînă.

266. Bună de gură, (și) rău de lucru.

267. Bun e Dumnezeu, meșter e draeu’.

268. Butea seacă sună mai tare decît cea plină.

269. Buturuga mică răstoarnă carul cît de mare.

270. Buțile goale mai mult sunet fac.

271. Buzele cele mute vorbesc pe tăcute.

C

72. Ca cocoșul se rotește, ‘Ntre găini cînd ne privește.

273. Ca Dumnezeu cine poate?

274. Cade satana în picioare.

275. Ca feciorul lui ban-gata, Risipește cu lopata.

276. C-albina-n gură eu miere Și-n coadă cu ac și fiere.

277. Calea bătută este / e totdeauna cea mai scurtă.

278. Calea dreaptă e cea mai scurtă.

279. Calicu-mpărat s-ajungă, Cit de mulți bani s-aibă-n pungă, El pînă nu va cere, Nu mănîncă cu plăcere.

280. Calul bătrîn nu (se) mai învață în buiestru.

281. Calul bun din grajd se vinde Și mai bun preț pe el prinde.

282. Calul bun se vinde din grajd.

283. Calul că e cu patru picioare și tot se poticnește.

284. Calul dăruit nu se caută de dinți.

285. Calul fără căpăstru cade în prăpastie.

286. Calul rîios se scarpină de copaciul scorțos.

287. Ca lutul în mîna olarului, ce vrea face din el.

288. Ca mîine o să-mi mănînce coliva.

289. Cam tîrîș, cam grăpiș, Ajunse la suiș.

290. Cana pînă atunci merge la fîntînă, pînă se sparge.

291. Ca nuca-n părete se lipește.

292. Ca oala, de mănușă. Ajunge după ușă.

293. Ca olarul oalele cînd face Pune mănușa unde-i place.

294. Cap d-avea, el știe Dar și-a cumpărat tichie.

295. Ca pisica, sapă și învălește.

296. Ca păunul se mîndrește.

297. Capra face pozna și oaia pate rușinea.

298. Capra face stricăciune scumpii Și scumpia își răzbună cu pielea ei.

299. Ca porcul dă năvală.

300. Caprei îi cade coada de rîie și ea tot bîzoi o ține.

301. Caprele dau la bășini și oile pat rușini.

302. Caprelor, vedeți voi mugurul cela de colo, tot voi o să-l mîncați.

303. Capul face, capul trage.

304. Capul pînă nu se sparge, creierii nu se văd.

305. Capul plecat de sabie nu e tăiat.

306. Capul să trăiască, belelele curg.

307. Ca răbdarea la necaz, nici un leac mai bun.

308. Care ascultă la uși își aude defaima / defăimarea.

309. Care caută acela găsește.

310. Care cum venea, Tot Udrea-l chema.

311. Care începe multe finează / finește puține

312. Carele a furat stupul Deși și-a scuturat trupul, Dar albina din căciulă Ε de dovadă destulă.

313. Care mînecă / nu întunecă / întunică.

314. Care nu lucră să nu mănînce.

315. Care nu știe rugăciunea (să) nu meargă pe mare.

316. Care tot mereu vorbește El treaba și-o zăbovește.

317. Care spune minciuni e ca omul care fură.

318. Care vorbește ce-i place acela să audă / aude și ce-l supără.

319. Care vrea a fi sieși învățător este un prost școlar.

320. Care vrea miezul să spargă nuca.

321. Carte nu știe, dar calcă popește.

322. Casa lor este cu ușa prin pod și cu ferestrele pe sub pat.

323. Casa mi-e / Casa-i e în trei pereți și cu ușa prin pod.

324. Casa săracul o are

Toată ca melcu-n spinare, își ia ouăle și cuibul.

325. Ca să scurteze din cale, De cu seară a plecat Și-n tindă s-a culcat.

326. Cată Nan iapa, și el călare pe ea.

327. Caută gîlceava cu lumînarea.

328. Caută muiere să-ți placă ție, iar nu altora.

329. Caută nod în papură.

330. Caută tot să răpească.

331. Caută-ți de sărăcie.

332. Ca viermele la lemn, temerea la inimă.

333. Că a greșit croitorul, S-a spînzurat spoitorul.

334. Cămașa e mai aproape de piele.

335. Cămila vrînd să dobîndească coarne și-o pierdut și urechile.

336. Că nu ți-am fript șerpi pe burtă.

337. Cărbunele stins îl iei în mînă și te arde.

338. Cățeaua pîn-nu pleacă prin mahala, Cîinii nu se iau după ea.

339. Ce aduce minutul, n-aduce anul.

340. Cea din toate mai vestită Cere să-i zică cinstită.

341. Ce-a făcut mama și tata O să facă fiul și fata.

342. Ce-a fost verde s-a uscat, ce-a înflorit s-a scuturat, ce-a fost dulce s-a, mîncat.

343. Ce-ai băut de ne-ai urît; ce-ai mîncat de ne-ai uitat.

344. Ce-ai cu el dacă-i chel.

345. Ce apucă se usucă.

346. Ceartă fără păruială n-are haz.

347. Ceasul umblă și lovește Iar vremea se odihnește.

348. Ce avem cu lumea? Lumea ca lumea și noi ca noi.

349. Ceea ce omul singur își face, Nimeni nu-i poate desface.

350. Ceea ce săvîrșește muierea, nimenea nu poate săvîrși.

351. Ceea ce vei semăna, aceea vei secera.

352. Ce-ai vînat ai prins.

353. Ce-am avut și ce-am pierdut.

354. Ce e frumos la toți place, Dar nu știe-n el ce zace.

355. Ce e frumos Poartă și ponos.

356. Ce e în inima treazului Este în gura beatului.

357. Ce-i întîi, nu e pe urmă.

358. Ce e în mînă nu e minciună

359. Ce e prea mult, nu e sănătos.

360. Ce e scrisa omului trebuie să o pătimească.

361. Ce face mîna dreaptă să nu știe mîna stîngă.

362. Ce faci, ți se face.

363. Ce folos că tată-meu a fost domn, Dacă eu nu sînt om?

364. Ce folosește de chip frumos, dacă nu e lipicios.

365. Ce folos de multă albeață, dacă n-are pe vino-ncoace.

366. Ce folosește bolnavului patul de aur!

367. Ce folos să aibi minte și bani să n-ai?

368. Cei ce se iubesc Adeseori se-ntîlnesc.

369. Cei ce multe garduri sar O să dea cu c…-n par.

370. Ce iese / naște din pisică șoareci mănîncă.

371. Cei ce se potrivesc lesne se împrietenesc.

372. Cei mai frumoși ghiocei prin mărăcini se găsesc.

373. Cei mici vor multe, cum și de toate.

374. Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgăritar.

375. Ce înveți la tinerețe, aceea știi la bătrînețe.

376. Cel băgat fără tocmeală Iese fără socoteală, Dar și cine drept slujește, Dumnezeu îl norocește.

377. Cel ce intră în vorbă nechemat se numește oaie cu șoricii.

378. Cel ce se pripește Adesea se poticnește.

379. Cel ce ține învinge.

380. (Averile) Cele drepte sînt jumătate ale dracului, iar aele nedrepte cu stăpîn cu tot.

381. Cel înțelept își gătește încă pîn’nu flămînzește.

382. Cel nemulțumit trăiește nefericit.

383. Celui cu economie Suta îi este lui mie.

384. Celui cu meserii multe Casa-i este fără curte.

385. Celui fără rușinare, De-i dai ceva obraz, sare Să ți se urce-n spinare.

386. Ce mai jaf în ciuperci.

387. Ce-mi e drag fuge de mine Și urîtul calea-mi ține.

388. Ce mi-e popa Stan, ce mi-e Stan popa.

389. Ce-mi este mojicul, Ce-mi este calicul? Unul ș-alt obraznic Și-n zi de praznic.

390. Ce-mi ești bun, să-mi bei tutun?

391. Ce-mi e prostul, ce-mi e nebunul!

392. Ce poți face dacă ai bani și n-ai minte?

393. Ce nu-ți este de potrivă, Îți va fi tot împotrivă.

394. Cere să-i dai la soroc, Parcă te pune pe foc.

395. Cerul limpede trăznete nu aduce.

396. Ce s-a amînat, nu s-a uita.

397. Ce se naște pe întuneric trebuie să se vază la lumină

398. Ce știe mocanul, ce e șofranul.

399. Ce știe satul Nu știe bărbatul.

400. Ce / tir mi-e baba Rada, ce / tir mi-e Rada baba.

401. Ce ție nu-ți place Altuia nu face.

402. Cheltuiește, române, Și vezi ce-ți mai rămîne.

403. Chelului despre chelie Să nu-i spui vreo istorie.

404. Chip frumos la un cap prost.

405. Chiria deșteaptă pe chirigiu și drumul pe călător.

406. Cinci degete sînt la o mînă și unul cu altul nu se potrivesc.

407. Cinci tătari de Crîm plătesc mai mult decît zece de Bugeak, și cinci Moldoveni biruiesc pe zece Tătari de Crîm, iar cinci Codreni bat pe zece Moldoveni.

408. Cine a aflat în lume prieten adevărat. El o comoară bogată-n viața sa a cîștigat

409. Cine a făcut pe bunul A făcut și pe nebunul.

410. Cine a făcut pe bogatul A făcut și pe argatul.

411. Cine aleargă după doi iepuri nici unul nu prinde.

412. Cine alege culege.

413. Cine alege în urmă culege.

414. Cine a mințit o dată nu se mai crede cînd spune și adevărul.

415. Cine a mințit o dată. Și-a mîncat credința toată.

416. Cine a mîncat papară Știe dulce-i ori amară.

417. Cine a pierdut rușinea ca să o găsească el?

418. Cine are adunare Cu cei fără rușinare Ε tot într-o defăimare.

419. Cine are bea și mănîncă, Cine nu, stă și se uită.

420. Cine are cal ticălos Jumătate umblă pe jos.

421. Cine are carte Are și parte.

422. Cine are fete multe însoară mulți măgari.

423. Cine are limbuția Ε mai rea decît beția.

424. Cine are minte-ntreagă ‘N cearta altora nu se bagă.

425 Cine are mîna lungă Pierde și ce are-η pungă.

426. Cine are pagubă are și rușine.

427. Cine are piper mult bagă / pune și în terci.

428. Cine are străin are în casă spin.

429. Cine are prieten nerod Ajunge din pod în glod.

430. Cine are vecini răi se laudă singur.

431. Cine bate la poarta altuia, o să bată și altul la poarta lui.

432. Cine bea în cinste ori în dator(ie) se îmbată de două ori.

433. Cine bea apă din pumni străini nu se satură niciodată.

434. Cine bea vin își bea punga și mintea, ba și sănătatea.

435. Cine bea pîn’ la-mbătare Nume bun în lume n-are.

436. Cine cade de sine Să plîngă i-e rușine.

437. Cine cade singur nu plînge.

438. Cine cade de sine nu plînge.

439. Cine cade în gîrlă, (el) de ploaie nu se mai ferește.

440. Cine caută gurii i se dezgolește turii.

441. Cine caută iepuri în biserică se întoarce fără vînat.

442. Cine caută nevastă fără cusur neînsurat rămîne.

443. Cine ce-nvață, Moartea-i dezvață.

444. Cine cere nu piere, dar nici nume bun n-are.

445. Cine ce-și caută, găsește.

446. Cine cheltuiește peste ceea ce cîștigă n-are-n casă mămăligă.

447. Cine crede în cruce ca crucea se usucă.

448. Cine crește șarpe, întîi pe el îl mușcă.

449. Cine cumpără în dator Plătește de două ori.

450. Cine dă cu o mînă ia cu amândouă.

451. Cine dă din mîini nu se îneacă.

452. Cine de cuvînt nu înțelege Nici de ciomege.

453. Cine defaimă pe altul înaintea ta el și pe tine o să te defaime înaintea altora.

454. Cine dumică știe, cine mănîncă nu știe.

455. Cine e cu mînă lungă Pierde și ce are-n pungă.

456. Cine e iarna la ogor e și vara la obor.

457. Cine e mușcat de șarpe se păzește / se teme și de șopîrlă.

458. Cine e sfînt pe așternut moale nu doarme.

459. Cine e viteaz în urma războiului se cunoaște.

460. Cine e vrednic scoate și îmbucătura din gura omului.

461. Cine face bine bine găsește.

462. Cine face bine bine găsește, Cine face rău rău-l însoțește.

463. Cine face ca mine ca mine să pață.

464. Cine face lui își face.

465. Cine face lui își face; cine dă lui își dă.

466. Cine face tot la rele El nu scapă de belele.

467. Cine fură azi un ou Mîine fură și un bou.

468. Cine fură azi un ac Mîine fură un gînsac.

469. Cine-i flămînd pîinea-i în gînd.

470. Cine intră în cușcă trebuie să cînte eocoșește.

471. Cine intră în joc caută să joace.

472. Cine în amor nu crede n-ar mai călca iarbă verde.

473. Cine îmbrățișează multe puține adună.

474. Cine împarte parte-și face.

475. Cine încalecă măgarul Să-i sufere și năravul.

476. Cine își pune mintea cu nebunul este mai nebun.

477. Cine întreabă nu greșește.

478. Cine învață la tinerețe se odihnește la bătrînețe.

479. Cine legea nu-și cinstește Fără lege se numește.

480. Cine lucrează și tace El mai multă treabă face.

481. Cine mînecă de dimineață El izbutește mai mult în piață.

482. Cine mănîncă mult mănîncă de mai puține ori.

483. Cine mănîncă puțin mănîncă de mai multe ori.

484. Cine mișcă tot mai pișcă, cine șade coada-i cade.

485. Cine n-a gustat amarul Nu știe ce e zaharul.

486. Cine-n altă lege sare Nici un Dumnezeu nu are.

487. Cine n-are cal Să urce pe jos la deal.

488. Cine n-are rușine de oameni nici frică de Dumnezeu.

489. Cine n-a văzut pe dracul să se uite la tine.

400. Cine-n lene se tîrăște Norocul îl părăsește.

491. Cine n-o caută o găsește; dar încă cine o caută.

492. Cine nu caută găsește pe dracul; dar cine-l caută?

493. Cine nu cruță paraua, nici de galben nu i-e milă.

494. Cine nu e dator e destul de bogat.

495. Cine numără foile nu mai mănîncă plăcintă.

496. Cine nu primește sfat nu e nici de ajutat.

497. Cine nu se află la nunta-i acasă Atunoi altu-n locu-i joacă cu mireasa.

498. Cine nu să mulțumește cu puțin, nu merită nici mult

499. Cine nu să mulțumește cu puțin pierde și cel mult.

500. Cine o ia prea lată Rămîne cu ea negrăpată.

501. Cine orice învață Nu uită în viață.

502. Cine își păzește limba își păstrează capul.

503. Cine păzește sofraua mănîncă ciorbaua.

504. Cine pe alții blesteamă Urgii asupra lui cheamă.

505. Cine pleacă de dimineață departe ajunge.

506. Cine plînge înaintea judecății își pierde lacrimile.

507. Cine poartă barbă trebuie să aibă și pieptene.

508. Cine poartă plosca cu minciunile nu o duce mult.

509. Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale.

510. Cine rîde gura-și întinde.

511. Cine rîde la urmă rîde mai bine.

512. Cine s-a fript cu zamă și-n lapte acru suflă.

513. Cine s-a fript în foc suflă și în gheață.

514. Cine s-a fript în foc suflă și în iaurt.

515. Cine s-amestecă în tărîțe, porcii-l mănîncă.

516. Cine sapă groapa altuia cade el într-însa.

517. Cine se apucă să învețe pe nerod nu se osebește de nebun.

518. Cine se iuțește la mînie pentru orice fie, e dobitocie.

519. Cine se oțește să bea oțet să-i treacă.

520. Cine se reazimă de umbră dă-ndată peste cap tumba.

521. Cine schimbă stăpînii slugă îmbătrînește.

522. Cine seamănă vînt culege furtună.

523. Cine se biruiește De orișice poftește Dobitoc se numește.

524. Cine se bucură la avere, el ia fără plăcere.

525. Cine se culcă nemîncat se scoală fără vreme.

526. Cine se dă cu oapul de pragul de sus vede pe cel de jos.

527. Cine se frige la ciorbă suflă și în iaurt.

528. Cine se grăbește Curînd ostenește.

529. Cine se ia după muscă ajunge la bălegar.

530. Cine se iubește curînd ostenește.

5’31; Cine se învață mincinos, cînd spune adevărul se (îm)bolnăvește.

532. Cine se laudă singur se ocărește pe sine.

533. Cine se pripește Se păcălește.

534. Cine se scoală mai / Cine se scoală de dimineață, ajunge mai departe.

535. Cine se știe cu musca pe căciulă se apără.

536. Cine se teme de brumă să nu sădeaseă vie.

537. Cine simte vreo duroare Poartă floare-n legătoare.

538. Cine slujește altarului din altar mănîncă.

539. Cine spune multe face puține.

540. Cine stă pe două luntri cade în apă.

541. Cine strînge nu mănîncă.

542. Cinstește pe bătrîni, căci și tu poți fi bătrîn.

543. Cine șade, Coada-i cade; Cine mișcă, (El) tot mai pișcă.

544. Cine-și bagă mîna-n miere își linge degetele.

545. Cine-și bagă secera în c… o să o scoată cu singe.

546. Cine-și mănîncă sămînța de in își mănîncă cămașa.

547. Cine știe carte are patru ochi.

548. Cine știe și asta la ce o fi bună?

549. Cine-și ține hainele neîmbrăcate Ale lui sînt numai pe jumătate.

550. Cine tace Mai multă treabă face.

551. Cine tace Merge în pace.

552. Cine tace și face.

553. Cine te știe te cumpără; cine nu știe te vinde.

554. Cine te vede intrînd în cîrciumă nu zice că ai intrai să te-nchini.

555. Cine tot mereu vorbește, El la multe și greșește.

556. Cine va umbla cu pizma își va sparge singur cizma.

557. Cine trăiește cu chiorii se învață a se uita cruciș.

558. Cine trăiește nădăjduind moare căindu-se.

559. Cine trăiește nădăjduind Moare jinduind.

360. Cine ți-a scos ochii? — Frate-meu — De aceca ți-a scos așa de adînc.

561. Cine ține pîinea în sînul altuia de multe ori rabdă de foame.

562. Cine umblă pe drum cu gîndul acasă își pierde căciula în tîrg.

563. Cineva cînd locuiește Cu măgarul cel trîndav, Ori păr din el se lipește, Ori că vreun alt nărav.

564. Cineva ori de-l cinstește, Ori cu vorbe-l ocărăște, El una le prețuiește.

565. Cine vorbește lucrul nu-i sporește.

566. Cine vrea să se roage sfîntului îi duce luminare și tămîie.

567. Cine vrea să omoare un cîini? / să-și omoare cîinele, îi scoate că e turbat.

568. Cine vrea să trăiască în pace aude, vede și tace.

569. Cine vrea trandafiri cată să vrea și spini.

570. Cinstea e mai scumpă decît toate.

571. Cinstea la cinste merge, și darul împrumut.

572. Cin’va mînca multă miere El o să verse și fiere.

573. Cioarei cît să-i cînți măcar, Ea tot îți va zice „gar!“

574. Cioară lîngă cioară trage, Alte păsări nu-i sînt drage.

575. Cioara în loc de privighetoare nu se poate vinde.

576. Ciomagul are două capette și cu cel de-al doilea se dă totdeauna mai cu sete.

577. Ciung nu sînt, olog nu sînt, Cap, mîini și picioare am, Munca e comoară.

578. Cizmarul umblă cu cizmele sparte.

579. Cîinele care latră nu mușcă.

580. Cîinele care mai mult ține la om, el latră mai mult la oameni.

581. Cîinele de stîrvuri nu moare.

582. Cîinele îmbătrînește de drum, iar nebunul de grija altora.

583. Cîinele latră, iar lupul tace și face.

584. Cîinele nu fuge de codru.

585. Cîinele osul nu-l roade și nici pe altul nu lasă să-l roază.

586. Cîine surd dus la vînat, Cal șchiop pus la alergat, 587. Cîinii sînt paza oilor.

588. Cîinele șade pe fîn Și nici mănîncă, nici va să lase Calul măcar să-l miroase.

589. Cîmpu-i ou ochi, pădurea ou urechi.

590. Cînd a crescut tigva și cînd a strîmbat gîtul.

591. Cînd a dat fugă, atunci s-a isprăvit pămîntul.

592. Cînd ai bani, trebuie să ai și dușmani.

593. Cînd ai pisică bătrînă, Șoarecii-n casă-ți fac stînă.

594. Cînd ar face toate muștele miere ar fi și sub coada calului.

595. Cînd aveam cu ce, n-aveam în ce, și cînd am în ce, n-am cu ce.

596. Cînd cineva locuiește Cu măgarul cel trîndav Ori păr din el se lipește, Ori că vreun alt nărav.

597. Cînd cumperi, deschide ochii în patru.

598. Cînd cu gîndul nu gîndește, Îl prinde și-l ciomăgește.

599. Cînd cu gîndul nu visează El în cursă o să cază, Și atuncea îl pisează, Și potecile-i scurtează.

600. Cînd dai la cei neavuți, Pe Dumnezeu împrumuți.

601. Cînd Dumnezeu pierde pe om îi ia mintea

602. Cînd e omului să-i vie, Vreun rău fără să-l știe, Ori zăbovește Pînă-l sosește, Ori dă fugă Să-l ajungă.

603. Cînd e plosca la mijloc, Mare, mic e cu noroc.

604. Cînd este luna veche, N-auz d-o ureche. Și cînd este lună nouă, Nu auz de amîndouă.

605. Cînd ești în luciul mării și tună, Anevoie o să scapi de furtună.

606. Cînd ești poftit la vreo masă, pleacă sătul de acasă.

607. Cînd ești sănătos, bărbat. Ești îndestul de bogat.

608. Cînd fiertură în oală, Și cînd mămăligă goală.

609. Cînd florile rodului, Cînd frunzele pomului.

610. Cînd geme mortul, și dracul moare de necaz.

611. Cînd îi dai, îi fată iapa, și cînd îi ceri, îi moare mînzul.

612. Cînd îi dă Dumnezeu, nici dracu’ n-are ce-i face.

613. Cînd îmbrăcat Cînd despuiat.

614. Cînd însetează curtea ta, Apa-n drum nu lepăda.

615. Cînd îți intră paraua în mînă, leagă-o cu nouă noduri.

616. Cînd îl vezi la vreo nevoie, Nu-i mai da brînci în noroaie.

617. Cînd leul e mort, iepurii-i sar pe spinare.

618. Cînd joc măgarii-mpreună, Se strică vremea cea bună.

619. Cînd mălai are, n-are sare; cînd sare are, mălai n-are.

620. Cînd mănîncă îi trosnesc fălcile.

621. Cînd mi-e foame, să-mi dai pîine, Iar nu-mi zice: vino mîine.

622. Cînd mîncat, Cînd nemîncat.

623. Cînd muierea-i mută și bărbatul surd, viața cea mai bună între amîndoi.

624. Cînd n-avem în gură dinți, N-avem atunci în cap minți.

625. Cînd n-ai putere taci și înghite.

626. Cînd n-ai, cămila de un ban e scumpă.

627. Cînd n-are cu ce săracul, Răbdarea îi este leacul.

628. Cînd nu e frumos, Pupă și mucos.

629. Cînd nu tace o gură, nu tace o lume întreagă.

630. Cînd o dată se strîmbează, Anevoie se-ndreptează.

631. Cînd pisica nu-i acasă, Șoarecii joacă pe masă.

632. Cînd rîde, soarele răsare.

633. Cînd s-a pus dracul pe rasă, Au i-o taie, au i-o lasă.

634. Cînd să vorbește de rîs, Nu să spune pentru plîns.

635. Cînd se spune de plîns. Nu se vorbește de rîs.

636. Cînd se caută mîine, N-are cu ce să-și ia pîine.

637. Cînd se împrumută îi fată vaca, și cînd întoarce împrumutul, îi moare vițelul.

638. Cînd se necăjește, tună și fulgeră.

639. Cînd stăpînul nu grijește, Starea-i se primejduiește.

640. Cînd te apuci la vreo treabă N-o lăsa fără ispravă.

641. Cînd te arde cărbunele îl arunci și în barba lui tată-tău.

642. Cînd te trimite la treabă Mergi și te-ntoarce în grabă.

643. Cînd te uiți la el și trece Parcă este în chioștece.

644. Cînd trei oameni zic că ești beat, culcă-te și dormi.

645. Cînd umblă prin poticele Parcă e luat din iele.

646. Cînd vede omul nevoia, Vorbește ce nu-i e voia.

647. Cînd vei avea-n mînă banul, El îți face în cap planul.

648. Cînd vei vorbi de mucos Nici tu să fii urduros.

649. Cînd vorbești de lup, lupul este la ușă.

650. Cînd vor fi la mijloc banii, Nu se mai întreabă anii.

651. Cînd vor vrea, ciobanii-n strungă Și pe țapi pot să-i mulgă, Dar în loc de lapte, sînge De la dînșii ei vor strînge.

652. Cînd vrea Dumnezeu cu săracul / omul, vine și draoul cu colaci.

653. Cînd vrei să vorbești, la gură Să aibi lacăt și măsură.

654. Cînd vreun cuget te-mboldește, Întîi la păcat gîndește.

655. Cîrmaciul cu-ngrijire bună Scapă corabia de furtună.

656. Cîrpaciul cu cureaua de gît, Îi pune pingeaua numaidecît.

657. Cîte belele, cîte bube rele, toate-n capul nevestei / babei mele.

658. Cîte bordeie atîtea capete.

659. Cîte capete, atîtea păreri.

660. Cît e cerul departe de la pămînt, Atîta n-are Asemănare.

661. Cîte cuvinte le zici, le vinzi, Și cîte tu le auzi; le prinzi.

662. Cîte în lună și în soare.

663. Cîte le gîndește, Rău le isprăvește.

664. Cîte le zice omul toate sînt vorbe.

665. Cîte sate, atîtea bordeie.

666. Cîte zboară pe sus încă, Toate-ți par că se mănîncă.

667. Cîți merg în tîrg, nu toți cumpără.

668. Cîți merg mai des să se vază, Cinstea li se-mpuținează.

669. Cît o vrea lumea să-ți strige, Tu să nu fii cum îți zice.

670. Cît să dai ocol, Tot te dai de gol.

671. Cît să-ți asculți glasul gurii, N-ai ce să-l mai faci naturii

672. Cît să umbli să-l pipăiești, Nici în piuă nu-l nemerești.

671. Cît sînt de necăjit, să dau cu cuțitul în mine, sînge nu iese.

674. Cît ți-e plapoma te-ntinde.

675. Cloșca care cuprinde ouă multe, nu scoate nici un pui

676. Clopotul numai atunci sună, cînd îl tragi.

677. Coadă lungă, minte scurtă.

678. Coada securii face râu pădurii.

679. Coarda de la violină cînd e mai întinsă dă sunetul cel mal bun, dar atund se și rupe.

680. C-o ceapă și c-o ridiche nu se face grădină.

681. C-o minciună boierească Treci în Țara Ungurească.

682. Copacul cînd înfrunzește Pe mai mulți sub el umbrește.

683. Copacul, cînd se sfărîmă, Și p-alți mici cu el dărîmă.

684. Copacul din vîrful munților de orice vînt se clatină.

685. Copacul mare dintr-o așchie nu să taie.

686. Copacul voiește Să tot odrăslească Dar nu contenește Bruma să-l pîrlească.

687. Copii oamenilor sînt draci gol.

688. Copilul ce vede cu ochii cere.

689. Copilul cu leagănul se amăgește și tace.

690. Copilul e ca maimuța: ce vede, face.

691. Copilul nepedepsit Rămîne neprocopsit / nepricopsit.

692. Copilul pînă nu plînge, mama țîță nu-i dă.

693. Copilul răzgîiat Rămîne neînvățat.

694. Copilul stăpînului pînă e mic nu se osibește de slugi.

695. Copilului dă-i cu palma peste c…, să-i vie minte la cap

696. Corabia cu doi cîrmaci se îneacă.

697. Corabia mare și valuri mari o bat.

698. Corb la corb nu scoate oehii.

699. Corbule, cum îți sînt puii? — Frumoși, pe cît merge, înnegresc.

700. Cotoiul dacă îmbătrînește, șoareci mititei iubește.

701. Cotoiul s-a călugărit și s-a jurat că nu mai mănîncâ șoareci.

702. Crede-n limpezimea minții Cum te-au învățat părinții.

703. Crește-n lături ca varza.

704. Crește pui de șarpe, (ca) să te muște.

705. Crinul în gunoi de tot se usucă.

706. Croitorul umblă cu haina descusută.

707. Cu bani poate omul face Orișice lucru îi place.

708. Cu bani faci bani.

709. Cu bucătăria plină sărăcia e vecină.

710. Cu cel ales, ales vei fi.

711. Cu cele puține Acel mult se ține.

712. Cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici.

713. Cu ce dascăl lăculești Așa carte-alcătuiești.

714. Cu ce măsură măsori, cu aceea ți se va măsura.

715. Cu chiorii chiorăști, cu gîngavii gîngăvești.

716. Cu cine te aduni, te asemeni.

717. Cucul cîntă pînă e frunza verde, iar nu cînd pică de bătrînă.

718. Cucul, pînă nu vede mugur, nu cîntă.

719. Cu curaj de găină moartă.

720. Cu c…-n două luntri nu poți ședea.

721. Cu diamantul se tale diamantul.

722. Cu Dumnezeu înainte.

723. Cu funia altuia nu te lăsa în puț.

724. Cugetă bine înainte de a vorbi.

725. Cu gogoși de tufă nu se-nnegresc sprîncene (le).

726. Cu greu se urnesc pietrele din casă.

727. Cui i-e milă nuiaua să nu-și frîngă, el mai pe urmă copilui o să-și plîngă.

728. Cui i se croiește rău, Rău îi merge tot mereu.

729. Cui îi este foame, codri visează.

730. Cu judecata, nu cu lopata.

731. Cui nu-i place să trăiască ca găina la moară?

732. Cui pe cui se scoate (afară).

733. Cuiul cel nou scoate pe cel vechi afară.

734. Cui voi plăcea, să mă ia, cui nu, să mă lase.

735. Cu încetul, (cu încetul), se face oțetul.

736. Cu învățatul altuia și cu părul său.

737. Cu lăutari și eu masă Aduci pe dracu în casă.

738. Cu lăuta și cu toaba, Adusei în casă gloaba.

739. Culcă-te pe urechia aia.

740. Cu lingura îți dă dulceață și cu coada ei îți scoate ochii.

741. Cu mai marele tău calul nu-ți alerga, Nici vreodată cu el ceva în plug băga.

742. Cum are naș copilașul, Așa are naș și nașul.

743. Cum a semănat, așa a mîncat.

744. Cum cauți ca o găină, C-un ochi la făină și alt(ul) la slănină.

745. Cum e bună ziua, așa e și mulțumită.

746. Cum e domnul și servitorul

747. Cum e sacul și peticul

748. Cum e sfîntul și tămîia

749. Cum e sluga și stăpînul

750. Cum e tingirea și capacul.

751. Cumetrii bărbatu-i zace Și ea face ce îi place.

752. Cum e turcul și pistolul.

753. Cum e țara și obiceiul.

754. Cum faci, ți se face.

755. Cu minciuna ori prînzești, ori cinezi, Pe amîndouă nu le închelbezi.

756. Cum își va găti, așa va prinzi.

757. Cum îți cînt(ă), așa să joci.

758. Cum îți vei așterne, așa vei dormi.

759. Cumpără cîte două Și vinde cîte nouă.

760. Cumpără de-o para-două și le dă la o lescaie nouă.

761. Cumpără la timp și vei avea la nevoie.

762. Cum și-a cîștigat, Așa s-a mîncat.

763. Cum și-a pregătit, așa a prînzit.

764. Cum ți-e lucrul, așa și meritul.

765. Cum ți-o fi partea.

766. Cu nădejdea omul nu moare.

767. Cu nebunul nu-ți pui nici în clin, nici în mînică.

768. Cu necazul se hîrșește, ca unul ce cu el crește..

769. Cu,nerodul cînd vorbești Bastonul să-ți pregătești.

770. Cunosc de care pomană mă îngraș.

771. Cu oala de dimineață Se tămîie-n toată viață.

772. Cu o fîșie Tot n-avem moșie.

773. Cu o floare nu se face primăvară.

774. (Pe nevoiașul și leneșul) Cu o funie să-i legi Și p-amîndoi să-i îneci.

775. Cu o lingură de miere mai multe muște prinzi decît cu o bute de oțet.

776. Cu o mînă dai și cu alta iei.

777. Cu o vorbă bună și pe dracu’ îmblînzești.

778. Cu păcurarul cînd trăiești Trebuie să te mînjești.

779. Cu pizma nu o scoate nimenea la căpătîi.

780. Cu pleșuvul cînd vorbești Tigvă să nu pomenești.

781. Cu pui și cu ouă și cu cloșca grasă, nu poți fi.

782. Cu pușca seacă la vînat să nu pleci.

783. Curaj de curcă beată.

784. Cu răbdarea o duci departe.

785. Cu răbdare și cu tăcere. Se face agurida miere.

786. Curcă plouată.

787. Curg belele, rabdă-n piele.

788. Curg mușterii, bolta geme, Unii tîrziu și-alții devreme.

789. Cu rima mică se prinde peștele mare.

790. Cu rîsul și cu glumele Se culeg toamna prunele. Și rachiu-l bea zapciul.

791. Cu rudele să mănînci, să bei Daraveră să nu aibi cu ei.

792. Cu suflet viteaz și cu trup leneș.

793. Cu șchiopu-ntr-un loc (de) șezi, Te-nveți să șchiopătezi.

794. Cu șederea din zi pînă-n seară Se-nvață leneș prin munca cea rară.

795. Cu toat-a lui gemătură, Duce lingura la gură.

796. Cu toptanul și banii la anul.

797. Cu trupul în biserică și cu gîndul la dracul.

798. Cuvintele cele bune ung, iar cele rele împung.

799. Cu vinul și cu somnul Uită grijile omul.

800. Cuvîntul e ca vîntul, nu se ajunge nici cu armăsarul, nici cu ogarul.

801. Cuvîntul la cel viclean, ca undița la pescar.

802. Cu vorba îmbolditoare Îl atinge unde-l doare.

803. Cu vremea și cu încetul Se face tare oțetul.

804. Cu vreme și cu paie, Mușmulele se moale.

805. Cu vremea toate se fac bune.

806. Cu un lucru mic, Tot nimic.

807. Cu un picior în groapă și cu unul afară.

808. Cu un rac, Tot sărac.

809. Cu un ulcior de bragă, negustorie întreagă.

D

810. Dacă aduci întîi terciul, Pe urmă aduci de surdă, Oaspetelui ou și urdă.

811. Dacă a fost mojic întîi, E și pîn-la căpătîi.

812. Dacă ai bani, fă-te chezaș.

813. Dacă cade omul, anevoie se îndreptează.

814. Dacă dai, n-ai.

815. Dacă des sărbători faci, Nu o să aibă ce să-mbraci.

816. Dacă din nefericire ai prieten nerod, tu fii înțelept.

817. Dacă este bun ca pîinea cea bună, îi iei îmbucătura din gură.

818. Dacă face puiul aripi, la cuib nu-1 mai găsești.

819. Dacă inima îți cere, Te-nsoară și-ți ia muiere.

820. Dacă-i dai mult nas ți se urcă în cap.

821. Dacă m-am căsătorit, Nu m-am și călugărit.

822. Dacă moare finul, se pierde cumetria.

823. Dacă moare nevasta, se duce lumea jumătate, Dacă mor și eu, se isprăvește lumea.

824. Dacă n-ai, din umeri dai.

825. Dacă n-ai bătut c… mic, Nu-nfricoșa p-ăl mic.

826. Dacă n-ai în cap, vai de picioare.

827. Dacă n-ai să mănînci, Muncești pînă cazi pe brînci

828. Dacă n-ai treabă, fă-te martor.

829. Dacă nu dai omului apă, nu-i da nici de mîncare.

830. Dacă nu e cap, vai de picioare.

831. Dacă nu e cine nu e, cine e să nu mai fie.

832. Dacă nu ești vrednic la o treabă, Nu-ți bate capul degeabă.

833. Dacă nu ești vrednic să-l duci, nu te încărca peste măsură.

834. Dacă nu știi vorbi, taci ca să-ți fie casa casă și masa masă.

835. Dacă nu știi să văpsești, nu te pune să mînjești.

836. Dacă nu te saturi mîncînd, dar lingînd, nidodată.

837. Dacă nu ți se trece vorba, nu-ți mai răci gura.

838. Dacă o fi de la Dumnezeu Și-o vrea fata și muma, voi și eu.

839. Dacă pomul cade, îi piere și umbra.

840. Dacă prietenul tău este miere, tu nu umbla să-l mănînci tot.

841. Dacă pui untdelemn în candelă, îți va lumina.

842. Dacă se rupe o verigă tot lanțul se desface.

843. Dacă risipești meiul, anevoie îl aduni.

844. Dacă șade el degeabă, Gîndește că toți n-au treabă.

845. Dacă-și încurcă ițele, își pierde și mințile.

846. Dacă te frigi, încailea să te frigi cu o ciorbă bună.

847. (Dacă) Te lași moale, Te bagă-n foaie.

848. Dacă te prinzi în horă, trebuie să tragi danțul.

849. Dacă-ți este casa mare, Bagă în ea un mărăcine, Decît pe fieștecine.

850. Dacă-ți moare calul, Îți vezi pe jos hamul.

851. Dacă vom socoti noi, Cîte intră-n plăcintă foi, niciodată nu mîncăm.

852. Dacă vrei să nu scîrțîie carul, unge osia.

853. Dacă vrei să trăiești liniștit, să nu vezi, să n-auzi, să taci.

854. D-aci-nainte sapa și lopata.

855. Dac-o socoti cineva alte foi intră în plăcintă, niciodată nu mănîncă.

856. Dai, n-ai.

857. Da-l-aș lui Satana Plocon de pomană.

858. Darea Trece marea.

859. Dar la dar merge șl cinstea împrumut.

860. Datoria nu moare niciodată.

861. Dă cu o mînă, ca să ia cu două / amîndouă.

862. Dă cu sete.

863. Dă din mîini dacă vrei să ieși la liman.

864. Dă, Doamne, cui ai mai dat, Că de-i da cui n-ai mai dat, S-o mira ce l-a aliat

865. Dă-i pace că e boul lui Dumnezeu.

866. Dă-i să nu se nărăvească Nu-l lăsa să se sfințească.

867. Dă-mi, Doamne, ce n-am gîndit, Să mă mir ce m-a găsit.

868. Dăscălița sărăcie, Învață pe om meserie.

869. Dă și cu coasa și cu gresia.

870. Dă-ți băiete / popă, pintenii și-ți bate iapa cu călcîiele

871. Dă una ca să ți se dea zece.

872. De ai venituri mititele, mai oprește din măsele.

873. De ani e mare și minte n-are.

874. De-ar muri moșul, să-i apuc toiagul.

875. De-ar muri socru’, Ca să-i apuc locu’.

876. De-ar muri tata, ca să-i iau briceagul.

877. De azi pînă mîine numai pentru-o pîine, ca să-i zică doar „jupîne”.

878. De bătăi și lovituri Scapă printre picături.

879. De bătrîn poți rîde, pentru că bătrîn ai să fii.

880. De bine nimeni nu fuge.

881. De ce să-mi plec capul sănătos la Evanghelie.

882. De ce te temi, nu te trece.

883. De cînd a zburat gîsca din frigare.

884. Decît bogat și bolnav, mai bine sărac și sănătos.

885. Decît doi „ți-oi da”, mai bine un „na”.

886. Decît drac negru, mai bine drae alb.

887. De cîte ori să bolnăvește, omul nu moare.

888. Decît în fața ariei, mai bine în capul locului.

889. Decît mîine un bou, mai bine azi vin ou.

890. Decît multe și rele / tot rele, mai bine una și bună.

891. Decît o mie de vrăbii pe gard, mai bine una în mină.

892. Decît o mie de ani răi, mai bine unul bun.

893. Decît orb și călare, mai bine șchiop și pe jos.

894. Decît o săptămînă vrabie, mai bine o zi șoim.

895. Decît să bagi chiriaș rău în casă, mai bine un mărăcine și s-o ții închisă.

896. Decît să dai cu mîinile și să alergi cu picioarele, mai bine să te uiți eu ochii la marfă.

897. Decît să fii bogat (de copii) și să n-ai ce mînca, mai bine să fii sărac și să aibi bani mulți.

898. Decît să mănînc mămăligă cu unt și să mă uit în pămînt. Mai bine pîine cu sare și să mă uit la ea ca la soare.

899. Decît să plîng eu, mai bine să plîngă ei.

900. Decît să porți (pe) om (ul) cu vorba, spune-i mai bine că nu se poate.

901. Decît să-și păzească cineva nevasta, mai bine crîngul cu iepuri.

902. Decît să-ți dau și să ne sfădim, Mai bine tot prieteni să fim.

903. Decît să-ți iasă nume rău, mai bine ochii din cap.

904. Decît să zic pe urmă „vai de noi”, mai bine să zic „vai de mine”.

905. Decît toată vara cioară. Mai bine-o zi șoim în vară.

906. De coate goale și de mațe flămînde nimeni nu se vaită.

907. De copii case sparte nu s-au văzut.

908. De copii, de barbă și de coate goale să nu te plîngi niciodată.

909. De departe calu-ți bate, Iar d-aproape ochii-ți scoate.

910. De departe trandafir, (Iar) De aproape borș cu știr.

911. Dedeși și luași, din secure toporaș.

912. De dorul bogatului Luai fata dracului.

913. De dorul fragilor, mănîncă frunzele.

914. De dragă ce-mi ești, te-aș băga de păr în sîn.

915. De drag ce îl vede Din ochi parcă-l pierde.

916. De ești viță de jos, să nu iei neam de sus, ca să nu-ți zică: scoală tu să șed eu.

917. De faci astăzi cuiva bine Mîine de la altu-ți vine.

918. De foame i se lungesc urechile.

919. De frate, frate să-mi fii, Dar la noi mai rar să vii.

920. De focul bărbatului Joacă-n capul satului.

921. De foame se învîrtește, Sub călcîi locul găurește.

922. De frică inima-n mine Se lasă în jos pe vine.

923. De gras ce e, îi curge untura pe nas.

924. De gata, toate sînt gata, Numai nu voiește fata.

925. De iertat te-oi ierta, Dar de uitat nu te-oi uita.

920. De /În față te linge, De / În dos te frige.

927. De Iubit ce ne iubim, Tot la anul ne-ntîlnlm.

928. De la bogatul calic Nu poți apuca nimic.

929. De la cel ce e de milă N-ai ce lua nici cu silă.

930. De la cinci plini miezul și de la nouă colaci coafa.

931. De la copacul căzut și babele adună crengile.

932. De la copacul căzut Toți alerg lemne să strîngă, Ramuri, crăci, din el să frîngă.

933. De la nebun și de la beat, Adevăru-i lesne de aflat.

934. De la calic nu afli nimic.

935. De la un copil și de la un nebun afli adevărul.

936. De la un rău plătitor, primește și un sac de paie.

937. De la un rău platnic, și cu cenușa după vatră sau cu un sac de paie să te mulțumești.

938. De lene și de urît Tocmai sub pat s-a vîrît.

939. De-l voi / De l-oi mai vedea o dată, se face de două ori

940. (Bețivul) De mic și mare în sat Ε cu deștul arătat.

941. De multe-n lume am dat Și tot nu m-am învățat.

942. De multe ori gluma Suduiește muma Și aduce ura.

943. De multe ori la-ntrebare Și tăcerea răspuns are.

914. De multe ori limba taie mai mult ca sabia.

945. De multe ori necazul îmbată mai rău decît ortee băutură

946. De multe ori nu aduce anul ce aduce ceasul.

947. De multe ori, unde nu se ajunge pielea de leu, îndeplinește eu pielea vulpii.

948. De n-ai bani, nu lua fată cu zestre, ca să nu-ți zică: taci tu, să vorbesc eu.

949. De n-ar fi hoțiii, n-ar fi nici pușcării (temnițe).

950. De n-ar fi păgubași, n-ar fi nici hoți.

951. De nebun și de muierea rea fiecare înțelept fuge.

952. De nevoie se suie cineva și în patul altuia.

953. De nevoie trebuie să învețe Să mănînce și mere pădurețe.

954. De nu era nasul, o pățea obrazul.

955. De nu l-aș mai vedea, parcă aș mai trăi.

956. De nu poate strica altui, își strică lui.

957. De nu te cunoșteam, la tine nu veneam.

958. De oameni dne nu se rușinează Nici de Dumnezeu nu se-nfricoșează.

959. De oamenii răi să te închini și să fugi ca dracul de tămlie.

960. De o gînganie mică Păru-n cap i se ardică Și pielea i se furnică.

961. De omul rău să fugi mîncînd pămîntul.

962. De o umbră, d-o nălucă, Frigurile îl apucă.

963. Departe griva de iepure.

964. De pizmă și vrăjmășie atîrnă și zavistia.

965. De prea mult ce mă iubește Ca cocoșul mă chiorăște.

966. De puțin cine nu se mulțumește, Nici de mult nu se învrednicește.

967. De rea, cîmpii nu o-ncap. Își ia poalele în oap.

968. De rîie coada îi pică, Și ea tot sus o ridică.

969. De sărac, nici unghii n-are. La vreme de scărpinare.

970. De sărăcie nu scapă, N-are după ce bea apă.

971. Desoalecă iute, Încalecă, du-te, sat nu se face.

972. Deslega-voi sacul, vedea-vei pe dracul.

973. Destul am fost topor de oase.

974. Deși biet(ul) n-a dormitat, Dar tîrziu s-a deșteptat.

975. Deși e glumă, Dar nu e bună.

976. De te latră vreun cîine, Astupă-i gura cu pîine.

977. De unde ești? — De unde mi-e nevasta.

978. De unde nu gîndești, d-acolo sare iepurele.

979. De unde știe ciobanul ce luam e șofranul.

980. De unde tot iei și nu pui, curînd se Isprăvește.

981. De va fi să nu voiască Muierea să plămădească, Șade, cerne pînă mîine Și tot nu frămîntă pîine.

982. De vorba lui nu te saturi.

983. De vrei sfat la vreo treabă, Mergi pe leneșul (de) întreabă.

984. Din afară măr frumos Și înlăuntru găunos.

985. Din afară smălțuit Și dinlăuntru mînjit.

986. Din bun sănătos, te faci bolnav.

987. Din calea bețivului și Christos s-a abătut.

988. Din cele ce-ți scrie-n carte, Nu te duce mai departe.

989. Din coada pisicii sită de mătase nu se face.

990. Din două rele s-alegi pe cel mai mic.

991. Din grăunțe mărunte Se fac grămezi mai multe.

992. Din gura corbului n-auzi decît „era”!

993. Din gura lupului anevoie scoți întreg.

994. Din gura omului bun vorba de rău nu iese niciodată.

995. Din gură: fugi la nevoi, Din inimă: vin, ca voi.

996. Din încurcătură în împleticire.

997. Din limbi străine să înveți și în limba ta să scrii, ca neamul tău să ți-l luminezi.

998. Din nebunie străină te învață minte.

999. Din orice lemn îți place, Fluier nu se poate face.

1000. Din pahar Bei și dulce și amar.

1001. Din piatră seacă scoate banul.

1002. Din pruna cîlnească nu faci zeamă dulce.

1003. Din pumni străini nu te saturi cînd bei apă.

1004. Din rădăcina cea rea Odrăslește s micea rea.

1005. Din scînteia mică se aprinde focul mare.

1006. Dintele minții la muiere toomai după moarte iese.

1007. Dintr-un lemn faci și cruce și lopată.

1008. Dintr-o muncă cît de mică Dacă nu curge, tot pică.

1009. Dintr-o ridiche patru feluri de mîncare se face: rasă și nerasă, cute și felii.

1010. Dintr-o scînteie se ațîță focul.

1011. Dintr-o vorbă îți / ți-aprinzi paie în cap.

1012. Dintr-un răsur ies și trandafiri și mărăcini.

1013. Din vorbă în vorbă Au ajuns și la cociorbă.

1014. Din vorbă în vorbă iese adevărul.

1015. Din vorbă în vorbă, vorbă se deschide.

1016. Din vorbă se face fapta și din faptă vorba.

1017. Din zgăibulița mică Bubă mare se ridică / ardică.

1018. Dobînda rupe ciochinele.

1019. Doi inși una nu zicea. Unul „hăis”! și altul „cea!”

1020. Doi pepeni într-o mînă nu poți ținea niciodată.

1021. Doru-mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima.

1022. Două alune sînt tabără la o nucă.

1023. Două bătăi strică, dar două mîncări nu strică.

1024. Două femei rele nu fac cît una bună.

1025. Două muieri într-un loc Nu trăiesc, se cert de foc.

1026. Două muieri și o gîscă fac tîrgul cucului.

1027. Două oale-mi fierb, una seacă ș-alta goală.

1028. Două ouă cînd se tot ciocnesc, unul trebuie să se spargă.

1029. Două pietre tari nu pot măcina.

1030. Două pietre tari nu pot măcina bine.

1031. Două, trei coade de topor curg din dragoste.

1032. Drac mort n-a văzut nimenea vreodată.

1033. Dracul a mîncat plăcintele și cărpătorul stă de față.

1034. Dracu-și bate joc de om la bătrînețe.

1035. Dragostele prenoite, Ca bucatele-ncălzite.

1036. Dreptatea iese ca untdelemnul deasupra apei.

1037. Dreptul de auzul rău nu se teme.

1038. Dreptul totdeauna umblă cu capul spart.

1039. Drumul soroc n-are, nici pe jos, nici călare.

1040. Ducă-se, n-am tors pe el.

1041. Duce la tăvăleală.

1042. Dulce i-a fost la mîncare, Dar acru la seărpinare.

1043. Du-i la nuntă să-ți zică: și la anul!

1044. Duminică cununie Și luni la Mitropolie.

1045. După bătălie mulți viteji s-arată.

1046. După ce are chelie, Mai are și fudulie.

1047. După ce e carnea grasă, mai pune și seu.

1048. După ce îl face cam scăpat din mînă, Parcă e cotoiul bătut la zmîntînă.

1049. După ce e mută, apoi e și slută.

1050. După ce e neagră, o cheamă și Neaga.

1051. După ce e prost, îl cheamă și Vladu.

1052. După ce e urît bea și tutun.

1053. După ce nici n-are de cercei urechi Umblă să-și cumpere și două perechi.

1054. După ce nu erau tineri Se logodiră și vineri.

1055. După ce pomul îl bate grindina, Îl bate și omul, (dîndu-i) cu prăjina.

1056. După ce răstoarnă carul, atunci vede drumul cel bun.

1057. După ce s-a frînt carul, mulți arată drumul cel bun.

1058. După ce toate-s în cercuri (învîrteli) Și nunta o avem miercuri.

1059. După cum a fost sădit Astfel a și răsărit.

1060. După cum e unchiul așa și nepotul.

1061. După gustul altora să nu-ți alegi nici materie; nici nevastă.

1062. După întristare vine bucurie.

1063. După lucru e bun repausul.

1064. După moarte starea omului se vede, ca apa după ce scade atunci se vede ce pește este.

1065. După moarte și cal de ginere.

1066. După nor și ploaie, răsare și soare.

1067. După o nefericire vine și alta.

1068. După ploaie vine soare.

1069. După ploaie, chepeneag.

1070. După poamă se cunoaște pomul și după faptă omul.

1071. După război mulți viteji se găsesc.

1072. După război se vede capul viteazului și urma fricosului.

1073. După rîs se cunoaște nebunul.

1074. După toată sărăcia, îl mai mănîncă și rîia.

Ε

1075. Ε anevoie cînd ajungi să cumperi orz de la gîște.

1076. Ε anevoie să tai pom Și să cioplești om.

1077. Ε bătut la cap Tocmai ca un țap.

1078. Ε ca un stup neretezat.

1079. Ε destul de rău Dacă n-ai al tău.

1080. Ε destul o măciucă la / pentru un car de oale.

1081. Ε drept ca funia în traistă / funia-n sac.

1082. Ε drept ca lumînarea.

1083. Ε (foarte) rău Cînd n-ai al tău.

1084. Ei / Vei fi bun cît ei / vei fi.

1085. Ei se ceartă, ei se iartă.

1086. Ε îmbrăcat ca un nap, Din călcîie pîn’la cap.

1087. E învățat eu greutatea jugului.

1088. El ce face la beție Se căiește la trezie.

1089. El chiar singur a stricat Și iar el s-a mîniat.

1090. El de boală pătimește Și pe-alți(i) de leac sfătuiește.

1091. Ε lesne de vîndut și anevoie de cumpărat.

1092. El îi da călcîie să stea, și iapa mai tare fugea.

1093. El îndrugă verzi și uscate.

1094. El într-un fel o ursea Și-altfel ieși la văpsea.

1095. El mănîncă un purcel Ș-altui dă un puricel.

1096. El nu știe ce e laie, Nici ce e bălaie.

1097. El poartă ponosul Și-altul roade osul.

1098. El și-l bate, și-l mângîie, Merge iar să se tămîie.

1099. El și-o cîntă, El și-o descîntă.

1100. Ε mai bine cu binele decît cu răul.

1101. Ε mai bine a suferi nedreptate, ca a face strîmbătate.

1102. Ε mai bine în coliba ta decît în palatul altuia.

1103. Ε mai bine să fie cineva la colț de țară și la mijloc de masă.

1104. Ε mai bine să taci deeît să vorbești rău.

1105. Ε mai bună sănătatea Decît toată bogătatea.

1106. Ε mică și a dracului, Sare-n capul bărbatului.

1107. Ε mîncat ca Alba de ham.

1108. Ε mult de la mînă pîn’la gură, dar de astăzi pînă mîine.

1109. Ε nebună, lunatică, Umblă ca o zănatică.

1110. Ε politicos ca gardul, îți jupoaie obrazul.

1111. Ε procopsit la rele.

1112. Era să-i cînte popa, Dar a sărit groapa.

1113. Era să lepede potcoavele.

1114. Ε răsfățat înaintea bătăii cu cîteva palme.

1115. Ε ros ca ceafa boului de jug.

1116. Ε slab de înger.

1117. Este ac și de cojocul lui.

1118. Este bolnav foarte greu. Și ar mînca tot mereu.

1119. Este ca a cincea roată la car / căruță.

1120. Este ca un cîine de uși multe.

1121. Este cu musca pe căciulă.

1122. Este grădină de om.

1123. Este încă puișor Cu caș la botișor.

1124. Este la largul lui și la strîmtul altuia.

1125. (Fățarnicul) este o floricică, Cine-l miroase nasu-i pică.

1126. Este Stan pățitul.

1127. Este taler cu două fețe.

1128. Este tînăr și-omai crește. De-o trăi, să procopsește.

1129. Este un cască-gură și un pierde-vară.

1130. Este ușă de biserică.

1131. Ești stăpîn pe capul tău. Ori pe bine ori pe rău.

1132. Ești om în toată firea.

1133. Ești urît și ai bea tutun.

1134. Ε știută că pricina n-ajută.

1135. Ε tare de înger.

1136. Ε tare de ureehi Că n-are două perechi.

1137. Ε tînăr și s-a mai face Tigva de i se va coace.

1138. Ε trecut și prin ciur și prin dîrmon.

1139. Eu de făgăduieli am o ladă îndesată eu genunchele.

1140. Eu fac, eu trag, p-altu-n belea nu bag.

1141. Eu îi cer ca să-mi dea mie, Și el îți întinde ție.

1142. Eu îi sînt doftorul ei (lui).

1143. Eu îi zic tunsă și el rasă, Nu știu la ce o să iasă.

1144. Eu leșin, mor după tine, Și tu n-ai habar de mine.

1145. Eu mă vait că sînt călugăr, și tu-mi dai zor cu Doamne-ajută.

1146. Eu strig încît capul mi se descleiește Și bărbatu-n lene abia mormăiește.

1147. Eu umblu cu pîinea după el și dînsul dă cu ciomagul în mine.

1148. Exemple(le) rele strică moravuri(le) bune.

F

1149. Face ceva nerozește Și fluierînd îl privește.

1150. Face chef de curcă beată.

1151. Face hatîrul corbului ca să învinovățească porumbul.

1152. Face și el umbră pămîntului.

1153. Fală goală, traistă ușoară.

1154. Fapta bună în viață La norocire înalță.

1155. Faptele bune în lume îți las nemuritor nume.

1156. Fata pînă vei mărita, zile negre vei noda.

1157. Fața subțire cu mare cheltuială se ține.

1158. Fă bine, așteaptă rău.

1159. Fă bine, să-ți auzi rău.

1160. Fă bine și-l aruncă pe mărăcine.

1161. Fă bine și nu te teme de nimene / nimenea.

1162. Fă ce îți zice popa și nu ce face el.

1163. Făgăduiala dată e datorie-curată.

1164. Fă-i rău că te pomenește.

1165. Fă împrumuturi și te gătește de supărări.

1166. Fă-mă, de poți, prooroc, Ca să te fac cu noroc.

1167. Fă-mă, Doamne, prooroc, să te fac împărat.

1168. Fă-mă, mamă, cu noroc și mă aruncă-n gunoi.

1169. Fă-mă, tată, ca să-ți seamăn Ca frate cu frate geamăn.

1170. Fă-n viața ta tot bine, Chiar și legilor străine.

1171. Fă om dintr-un lemn de tei Și îl botează Matei.

1172. Fă orice în legea ta, Și la alții nu te uita.

1173. Fă și tu ce face toată lumea.

1174. Fă-te frate cu dracul Pînă treci cu el lacul.

1175. Fățarnicul, ca un cărbune acoperit ce pe nesimțite te arde.

1176. Feciorul lui bani-gata.

1177. Femeia a îmbătrînit pe dracul.

1178. Femeia oare nu vrea să frămînte, toată ziua cerne.

1179. Femeia, pușca și calul n-are crezămînt.

1180. Fie ca o naibă, Numai bani să aibă.

1181. Fiecare ce face, pentru el este.

1182. Fiecare cum apucă Astfel trebuie s-o ducă.

1183. Fiecare este croitor de pîine pentru sine.

1184. Fiecare își știe păsul său.

1185. Fiecare măgar cu povara lui.

1186. Fiecare poartă cîte un răvaș în spate. Pe al altuia îl vede și pe al său nu-1 vede.

1187. Fiecare se leagă unde-1 doare.

1188. Fiecare singur știe unde îl strînge opinca.

1189. Fiecare-și are necazurile sale.

1190. Fiecare trage spuza pe turta lui.

1191. Fiecare trandafir cu ghimpele lui.

1192. Fiecare unde cunoaște acolo trage.

1193. Fiece nebun știe să cîștige bani, dar nu știe să-i păstreze.

1194. Fie-n zarpale de aur, Nu este decît un taur.

1195. Fierbe sîngele în tine ca într-o coajă de rac.

1196. Fierul care nu se-ntrebuințează ruginește.

1197. Fierul rău cît să-l bați, e degeabă.

1198. Fierul rău nu se prăpădește.

1199. Fie ș-un lup mîncat d-o oale.

1200. Fie tufa cît de mică, își are și ea umbra ei.

1201. Fie un băț descojit, tot se numește bărbat.

1202. Fii după cum te arată chipul.

1203. Fii înțelept ca șarpele, muncitor ca albina, și dornie ca turturela.

1204. Fii la orice în fereală, Nu da loc la bănuială.

1205. Fii tată celor buni și bici celor răi.

1206. Finea bună, toate bune.

1207. Finea mîniei e începutul căinței.

1208. Firele cînd se-ncurcă Anevoie se descurcă.

1209. Fîțîie coada ca vulpea, în toate părțile.

1210. Flămîndul codri visează și vrabia mei.

1211. Flecarul, ca o oală ce mai mult sună cînd o lovești goală.

1212. Foamea e bucătarul cel mai bun.

1213. Foamea se uită pe fereastră în caea omului muneitor și nu intră nicidecum pe ușă.

1214. Foamea și rușinea nu se pot uni, într-un loc / împreună a locui.

1215. Foamete lungă, unde ai iernat? La săracu-n pungă, și mai mult sub pat.

1216. Foc cu foc nu se stinge.

1217. Foc după foc, rău după rău.

1218. Focul cînd se încinge Anevoie se stinge.

1219. Focul s-aprinde din scînteie.

1220. Frate, frate, (dar) brînza e pe bani.

1221. Frica-i mai mare decît spaima.

1222. Frica păzește pepenii.

1223. Fructul nu cade departe de pom.

1224. Frumoasă noră dobîndiși Dar se uită cam pieziș.

1225. Frumusețea vestejește, Dar înțelepciunea crește,

1226. Frunză verde, ceapă coaptă, și-aș mînca zăpadă friptă.

1227. Fuge ca dracul de tămîie.

1228. Fuga e rușinoasă, dar e (și) sănătoasă.

1229. Fuge ca cîinele cu coada între picioare.

1230. Fuge, ca cînd îl gonește cu bici de foc.

1231. Fuge de aoleu Și de peste oleoleu.

1232. Fuge de ploaie și dă de noroaie.

1233. Fugi de cel ce pupă-n bot Că îți ia din pungă tot.

1234. Furnica își strînge hrană De cu vară pentru iarnă.

G

1235. Gardul are ochi și zidul urechi.

1236. Gardul cu proptele bune Nu cade-n timp de furtună.

1237. Gardurilor dă ocol Și se trîntește-n nomol.

1238. Gardul cu proptele, nu cade în vremuri grele.

1239. Găina bătrînă face zeamă bună.

1240. Găina bea apă și se uită la Dumnezeu.

1241. Găina care cîntă seara, dimineața n-are ou / ouă.

1242. Găina care cîntă, nu ouă.

1243. Găina care clocește niciodată nu e grasă.

1244. Găina cînd îi vine, atuncea ouă.

1245. Găina cînd se vede în grămadă, rîcîie cu picioarele.

1246. Găina cînd se vede în porumb, îi dă cu piciorul.

1247. Găina cînd va oua. Aude o mahala.

1248. Găina curătură visează și vrabia mei.

1249. Găina de e pasăre, cînd bea apă se tot uită și ea la Dumnezeu.

1250. Găina-ntr-un loc cotcorogește Și-ntr-alt loc oul se găsește.

1251. Găina nu se poate cu două, cu pui și cu ouă.

1252. Găsește sat fără cîini, umblă fără ciomag.

1253. Găsi om mesteșugos a-i copii obrazul gros.

1254. Geaba binele cu sacul, După ce moare săracul.

1255. Geaba vii, geaba te duci, Geaba spargi niște papuci.

1256. Gîlceava fără-neăierare nici un haz nu are.

1257. Gînd cu gînd la bucurie.

1258. Gîndește-n mintea-i adîncă Numai el pîine mănîncă. Și alții mănîncă paie Ca vitele din copaie.

1259. Gîndește să nu mai lase în bute.

1260. Gîndește de azi și pentru mîine.

1261. Gîndești că e floare la ureche.

1262. Gîndul omului e iad Și un adînc fără vad.

1263. Glumele nevinovate Sînt ca sarea în bucate.

1264. Glumele să-ți fie ca sarea-n bucate.

1265. Glumește numai cu gura, Iar nu și cu-îmbrîncitura.

1266. Gol m-am născut, gol o să mă duc.

1267. Greierele în vremea agoniselii, cîntă Și iarna cere să se împrumute..

1268. Greu e să te ții cu cei mari, rău e și cu mojicii să fii.

1269. Gunoiul de vară e piper de iamă.

1270. Gunoiul din ochiul altuia îl vedem și bîrna din ochiul nostru n-o vedem.

1271. Gura bate spatele.

1272. Gura care e-mpuțită Altui e nesuferită.

1273. Gura lumii numai pămîntul o astupă.

1274. Gura mai lesne vorbește adevărul deeît minciuna.

1275. Gura nu cere chirie Poate vorbi orice fie.

1276. Gura păcătosului adevărul grăiește.

1277. Gura rea, Inima rea.

1278. Gura taie mai mult decît sabia.

1279. Gura ți-o poți sătura, dar ochiul niciodată.

1288. Gura zice, gura minte; omul tot rămîne om de omenie.

1281. (Nerodul) gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit.

1282. Gură are și gura nu i se-aude.

1283. Gust mălăieț.

1284. Gustul dispută n-are.

1285. Gustul muștei.

1286. Gușații cu gușații se încusorese.

H

1287. Haideți să vorbim degeabă, Că tot n-avem nici o treabă.

1288. Haina împrumutată nu ține de cald.

1289. Hainele nu fac pe om mai de treabă.

1290. Herghelie de o iapă ciufă Și braniște numai de o tufă Nu să face niciodată.

1291. Hîrtia suge.

1292. Hodoronc-tronc! ca o roată De la o moară stricată.

1293. Hodorog-tronc! vorba îndată, Ca moara cînd e stricată.

1294. Hor, hor, hor, pentr-o coadă de topor.

1295. Hoțul de vinul se prinde Și de o mie se-ntinde.

1296. Hoțul este numai cu un păcat Și păgubașul c-o mie-ncărcat.

1297. Hoțu-nvață la hoție și bețivul la beție.

1298. Hoțul jură și iar fură.

1299. Hoțul zice c-a glumit Cînd vede că l-a zărit.

I

1300. I-a atîrnat iabașaua de nas.

1301. I-a avut Dumnezeu de știre Și puțintică norocire, 1302. I-a bătut ceasul norocului.

1303. I-a căzut la inimă tronc, Ca cloșca pe ouă clonc.

1304. I-a căzut mîrlă pe pîrlă.

1305. I-a cîntat cucul astăzi.

1306. I-a dat Dumnezeu de știre. Și l-a păzit de pieire.

1307. I-a dat pîn’ s-a săturat Și-atunci l-a făcut scăpat.

1308. I-a făcut / făcut-o pe piele.

1309. I-ai luat apșoara, a stătut și moara.

1310. Ia pe unul de picioare și lovește pe celălalt în cap.

1311. Ia-l după / de pe mine că-l omor.

1312. I-a luat apa de la moară.

1313. I-a mers drept la inimă.

1314. I-a ouat găina-n căciulă.

1315. Ia pe unul și dă pe celălalt.

1316. I-a pus perdele la ochi.

1317. Ia rușinea-n nas în fiece ceas.

1318. I-a sărit țandăra.

1319. Iasă, unde va ieși!

1320. I-a suflat în luminare.

1321. Ia-ți nevastă săracă ca să-ți zică: fă ce știi tu.

1322. I-a venit apa la moară.

1323. Iei cîte unul și dai ou pumnul.

1324. Iei cu o mînă și dai eu alta.

1325. I-e lene să și vorbească, Dar încă să mai muncească.

1326. Iepuroaica fată și iepurele de inimă se vaită.

1327. Ieri se juca între fete Ș-astăzi șade-ntre neveste.

1328. Ieri vinu-l bătu la spete Ș-azi iar merge să se-mbete.

1329. Ieșiți, morți, să intrăm noi, eă e vremea de apoi.

1330. Inamicului fugător să-i faci pod.

1331. Inima bucuroasă, picioare agere.

1332. Inima mea plînge și el rîde.

1333. Inima-mi crapă de foc Și lui îi arde de joc.

1334. Inima și limba sînt de o palmă una de alta.

1335. Interesul poartă fesul.

1336. Intră și în gaură de șarpe.

1337. I s-a dus pe gît cu noduri.

1338. I s-a făcut fața ca pămîntul.

1339. I s-a urît cu binele.

1340. I să moaie nițel nasul cel de oțel.

1341. I să urăște șezînd, Nici o treabă neavînd.

1342. I se face fața ca turta de ceară.

1343. I se scurg ochii.

1344. Iubirea mojicească Ε ca gluma cîinească.

1345. Iuțeala la mînie e un început de nebunie.

Î

1346. Îi cere și lui inima mere acre.

1347. Îi dai un ban să te rază și doi să te lase.

1348. Îi dă neeazul de nod.

1349. Îi era frică să nu-l ia sfinții la goană.

1350. Îi este rușine să mănînce bine.

1351. Îi este inima cît un purice.

1352. Îi face foc în spinare Și el suferă-n răbdare.

1353. Îi freacă ridichea. c

1354. Îi ia porumbul de pe foc.

1355. Îi lipsește o doagă.

1356. Îi luă turta după spuză.

1357. Îi pare că toate cîte zboară se mănîncă.

1358. Îi pune în saramură trupul.

1359. Îi pune țestul în cap și-l întoarce ca-n dulap.

1360. Îi scurtează ghiarele lungi.

1361. Îi sfîrîie călcîiele.

1362. Îi sporește ca la raei Deși sînt cu mai mulți craci.

1363. Îi stă ca un gunoi în ochi.

1364. Îi sta înainte cu cracii Ca ursu-n spinarea vacii.

1365. Îi taie iapa de la gard.

1366. Îi tai eu din unghișoară.

1367. Îi tremură mîna de milostenie.

1368. Îi tremură mîinile de mult ce a dat de pomană.

1369. Îi tunde lîna cu piele cu tot.

1370. Îi umblă plugul bine.

1371. Îi vine mură-n gură.

1372. Îi zmulgi aripioara, d-aci nu mai zboară.

1373. Îi atîrnă într-o parte.

1374. Îl bagă la umbră.

1375. Îl bagă sub pat și-l pune să cînte cocoșește.

1376. Îl blestemă pîinea care o mănîncă.

1377. Îl cunosc ca pe un cal alb.

1378. Îl dete afară-ndată, Ca pe o măsea stricată.

1379. Îl face să umble după potcoave de cai morți.

1380. Îl fierbe fără apă.

1381. Îl găsesc frigurile pungii.

1382. Îl iubește ca gheața în sîn.

1383. Îl îmbrobodește ca pe o muiere.

1384. Îl întinde ca pe o opincă scurtă.

1385. Îl joacă fără viclenie, În ciur fără văcălie.

1386. Îl mănîncă într-o parte și se scarpină într-alta.

1387. Îl poartă de nas.

1388. Îl poartă de nas pe unde îi place.

1389. Îl poartă / duce pe la icoane.

1390. Îl soarbe cu ochii.

1391. Îl strînge ca ursul în brațe, pînă îi ies ochii.

1392. Îl ține norocul de păr.

1393. Îmbucă de parcă se bat lupii la gura lui.

1394. Îmbucătura cea mare Se înghite cu-necare.

1395. Îmbucătura mare să-nghiți Și vorba mare să nu o zici.

1396. Îmi crapă obrazul de rușine.

1397. Îmi zici hîrb, îți zic ciob.

1398. Împiedică la deal și despiediecă la vale.

1399. Împrejurarea face pe hoțul.

1400. Împrumuți pentru dobîndă și pierzi capetele.

1401. În bani nu te gurguia Că norocul dă și ia.

1402. Încarcă-ți dobitocul pînă unde e sorocul.

1403. În casa cu bîrne subțiri în păreți nu locuiește primarul.

1404. În casa leneșului totdeauna e sărbătoare.

1405. În casa trîndavului e sărăcie lucie.

1406. În casele zgîrcitului nici șoarecii nu se duc. Căci el dacă nu mănîncă, nici ei nu apuc.

1407. Încă nu i-a căzut cașul de la gură.

1408. Încearcă marea cu degetul.

1409. Încet, încet, departe ajungi.

1410. Încîrduit cu terchea-berchea, trei lei perechea.

1411. Încornorează țînțarul De ți-l face cît măgarul.

1412. Încotro șovăi, tot de belea’dai.

1413. În cuibul zmeritului locuiește dracu’.

1414. În deșert sînt toate Dacă este moarte!

1415. Îndrugă de Vinerea-mare.

1416. În față te cinstește și în dos te vorbește.

1417. În față te netezește Și în spate te cioplește.

1418. În față una-ți vorbește Și-n dos alta-ți croiește.

1419. Înfricoșază-ți cusurul, Să nu-ți umple e…

1420. Înghite la noduri cît pumnul Și suferă În nas fumul.

1421. Înghite la răbdări prăjite.

1422. Îngroașă obrazul.

1423. În gură cu Dumnezeu și în inimă cu dracu.

1424. În hatîrul dumneavoastră, încă m-arunc pe fereastră.

1425. Înjurăturile întină pe înjurător.

1426. În loc de dobîndă se pomenește cu osîndă.

1427. În loc de plată, spatele-ți arată.

1428. În loc să-l scoată din undă, în viitoare îl afundă.

1429. În loc să mal crească, scade, Pînă vezi că de tot cade.

1430. În loc să plîngă fetele, Se vaită nevestele, Care au avut luați Cîte doi și trei bărbați.

1431. În loc să te scoată-n undă, La mai adînc te afundă.

1432. În lume păpușă, și în casă mătușă.

1433. În mînă pungă turcească Și în ea sermea nemțească.

1434. În nădejdea slugii, Dai de fundul pungii.

1435. În nădejdea tatii, rămîne mama stearpă.

1436. În nădejdea tatii, moare mama.

1437. În necaz că i-a zis neroadă și-a tăiat din rădăcină coada

1438. În oala acoperită nimenea nu știe ce fierbe.

1439. În ochi cu gura te unge Și-n dos cu ac te împunge.

1440. În pofida fragilor mănîncă frunzele.

1441. În pomul mare afli și crengi uscate.

1442. Însoară-te pînă nu-ți trece vremea.

1443. Însurătoarea de tînăr e ca gustarea de dimineață.

1444. În șoaptă trebuie să fie și vreo diavolie.

1445. În tigva seacă cît să sufli, Nu poți să o umfli.

1446. În timpul / vremea războiului e mai scump fierul decît aurul.

1447. Întîi să se gîndească Și apoi să o croiască.

1448. Întoarce umbrela dineotro vine ploaia.

1449. Întreabă ce al ascuns, De vrei să-ți auzi răspuns.

1450. Întreabă pe leneș(ul) să te învețe minte.

1451. Întrebi pe bolnav: vrei să-ți dau pernă?

1452. Între oiocan și nicovală.

1453. Între orbi chiorul împărățește.

1454. Între o mie de prieteni un vrăjmaș de vei avea, e destul ca să-ți facă pe toți vrăjmași.

1455. Într-un hambar gol, și șoarecele să cază, țapul o să-și spargă.

1456. Într-un papuc ș-o opincă, lipa-lipa, nea Stănică.

1457. În țara orbilor cel cu un ochi este împărat

1458. Înțeleptul făgăduiește și nebunul trage nădejde.

1459. În urma dijmarilor multe bîrfese babele.

1460. Învățul din fire n-are lecuire.

1461. Învățul îl dezbară bățul.

1462. Își caută de treabă.

1463. Își face spaimă singur, ca calul de vînt.

1464. Își găsește fără voaie Lungul nasului să-i moaie.

1465. Își găsește moașă să-l moșeaseă.

1466. Își găsește tingirea capacul.

1467. Își găsește uneltioară Să-i taie din unghișoară.

1468. Își ia inima în dinți și funia in traistă.

1469. Își încearcă gîndel său, ori pe bine ori pe rău.

1470. Își înoată gura în vin pînă dă dintr-însul.

1471. Își mănîncă de sub tălpi.

1472. Își nimeri șchiopul coborîșul.

1473. Își pierduse cumpătul, Ca găina umbletul.

1474. Își plînge-n cămară rîsul d-astă-vară.

1475. Își pune capul cel sec Cu înțeleptul la întrec.

1476. Își pune lacăt la gură.

1477. Își sparge dracul opincile.

1478. Își vede de sărăcie.

1479. Îți chiorăesc mațele de foame.

1480. Îți citește ca în palmă.

1481. Îți judecă pe dracul și ți-l scoate și dator.

1482. Îți trîntește vorba cu aiomagul.

1483. Îți vine acru de el.

J

1484. Joacă danț pe mămăligă Și-i ajunge cît cîștigă.

1485. Joacă ursul la cumătru, vezi să nu vie și la noi.

1486. Joc / Joacă de frică, pe nimică.

1487. Judecata, ca o trăsură cu două oiști: cînd înainte, cînd înapoi o poți mîna.

1488. Judecata e în capul omului.

1489. Judecata-i e oloagă, Că-i lipsește-n cap o doagă.

1490. Judecătoriile, ca crîngul de mărăcini, unde oile aleargă de frica lupului și nu pot ieși, fără a li se smulge lîna de pe spinare.

1491. Judecătorul, ca osia de car: cum o ungi, nu mai scîrțîie.

1492. Judecătorul cînd ți-e potrivnic, cu cine să te judeci?

1493. Judecătorul, ca șarpele: niciodată drept umblă.

1494. Junele neînsurat e ca un împărat.

1495. June mincinos, bătrîn hoț.

1496. Juni cartofori, bătrîni cerșitori.

L

1497. La adunare cine tace, El la nimenea nu place.

1498. La așa barbă, așa răsătură.

1499. La așa cap, așa chiulaf.

1500. L-a băgat mumă-sa în ladă și l-au mîncat moliile..

1501. La biserică a mers Prea de multe ori și des, Din Florică în Păștică.

1502. La buciumul vieței trei lăstari cresc, unul al sănătății, altul al veseliei și altul al turburării.

1503. La casa aprinsă, și vecinul vrăjmaș aleargă să o stingă.

1504. La cel ce te dușmănește, Tu cu bine-i răsplătește.

1505. Lacom la bogăție și sărac la minte.

1506. (Lacomii) Sînt de unde n-are mărul coajă și cireașa sîmbure.

1507. La copacul căzut toți aleargă să taie crengi.

1508. La copacul fără poame nimenea nu aruncă piatră.

1509. La cuptorul cald puține lemne trebuiesc.

1510. La deal greu, La vale rău.

1511. L-a făcut cu moț.

1512. L-a făcut ca pe dracu’.

1513. La grădinar castraveți să nu vinzi, că inima lui e acră de ei.

1514. La gustare cît cal mare, Și la prînz nici cît un mînz.

1515. La intrat lesne pîși, Dar nu știu cum ieși.

1516. L-a îmbrobodit femeia.

1517. La început orice lucru este greu.

1518. L-a lăudat de l-a pricopsit.

1519. L-a legat ca pe un dobitoc Ia gard.

1520. L-a luat gura pe dinainte.

1521. L-a luat sărăcia după urmă Ca o oaie rătăcită de turmă.

1522. L-a mai îngrozit o toană.

1523. La mîncare leu și la treabă bou.

1524. La mîncare lup, dar la lucru vulpe.

1525. La multe gîndește, nici una nu isprăvește.

1526. La nenorocire săracul, Răbdarea îi este leacul.

1527. La o baligă moale, puțintică apă trebuie.

1528. La o fată mare și un măgar zbiară la ușă.

1529. La orice îi sare glasul Și rîde nebun cu ceasul.

1530. La orice învățătură. Nu grăbi peste măsură.

1531. La orice întîmplare, cei mari pătimesc, iar cei mici nici că visează că la vijelii copacii cei mari jos cad, iar buruienile pe loc rămîn.

1532. La orice te vei pricepe. Te închină și începe.

1533. La orice treabă. Pe Stan pățitul întreabă.

1534. La orișice bolnav greu Doftorul e Dumnezeu.

1535. La o treabă cînd se scoală Parcă are ouă în poală.

1536. La pasărea liberă nu-i faci colivie.

1537. La părul lăudat nu lua mare sac / sacul mare

1538. La părul lăudat nu merge eu sacul.

1539. La plăcinte înainte și la război înapoi.

1540. La plug se cunoaște Românul.

1541. La poarta surdului Poți să bați oricît de mult, Că el îți va ședea mut.

1542. L-a potrivit cumsecade.

1543. L-a prins în clapcă sau în capcană.

1544. Lapte fiert l-a opărit, Suflă și-n cel covăsit

1545. Laptele pînă nu-l bați, Smîntînă nu poți să scoți.

1546. La război în coadă și la fugă în frunte.

1547. La rîu n-a ajuns și poalele și-a ridicat.

1548. La satul / orașul ce se vede, călăuză nu trebuie.

1549. Lasă să arză și moara. Numai șoarecii să moară.

1550. Lasă să se scalde în apele ei / lui.

1551. Lasă-i să-și scoată ochii, că el o da seamă.

1552. Lasă-mă în boii mei.

1553. Lasă-l să-i ia părul foc.

1554. Lasă-l pe seama mea, eu sînt nașul lui.

1555. Lasă-l să-și împartă părul Cu furca (bătut ca mărul).

1556. Lasă-mă în casă, lasă-mă sub pat, lasă-mă în pat.

1557. Lasă să latre ea cățelele la lună.

1558. Lasă să latre-n spatele mele Ca cățelele seara la stele.

1559. Lasă-l să-l moșesc eu.

1560. Lasă să ningă, să plouă, numai vreme rea să nu se faeă.

1561. Lasă să-și alerge calul cît o vrea.

1562. Lasă să taie dracului bureți.

1563. Lasă-ți lele, lucrul și caută-ți nălucul

1564. Lasă-ți lucrul și-ți ia mucul.

1565. Lași vreun lucru pe mîine, Îl vezi că așa rămîne.

1566. La tabaci cine slujește Pielea i se tăbăcește.

1567. La timp a vorbi și a tăcea e arta cea mai grea.

1568 La tinerețe cine nu lucrează La bătrînețe rîiază.

1569. La toată casa bate coasa, numai la mine n-are cine.

1570. La toate urma alege.

1571. L-a trăsnit ea din senin.

1572. L-a tuns bine, cum se cuvine.

1573. Lauda de sine pute Ca vinul rău din bute.

1574. Lauda proprie tare pute.

1575. Laudă-te gură, Că pumnii cură.

1576. La unii mumă și la alții ciumă.

1577. La unii unele și la alte altele.

1578. La ușa surdului, Ori bate, dacă-ți pasă, Ori mai bine fugi, te lasă.

1579. La vreme de nevoie, fiece lătură stinge focul. Dar și rău impute locul.

1580. Lăcomia strică omenia.

1581. Lă-mă, mamă, și pe mine Și mă fă frumos ca tine.

1582. Lă-mă, mamă, și pe mine, că azi e sîmbătă.

1583. Leacul fie ori nu fie, Colacul babii se știe.

1584. Leagă sacul la gură pînă e plin.

1585. Leagă sacul pînă e rotund, nu cînd ajunai la fund.

1586. Leagă și el din tei curmei.

1587. Lelea joacă, dănțuiește, Iar bărbatu-i pătimește.

1588. Lelea joacă pînă-n noapte, Iar bărbatu-i e pe moarte.

1589. Lenea e cocoană mare Care n-are de mîncare.

1590. Lenea e începutul răutăților.

1591. Lenea e începutul sărăciei.

1592. Lenea face pe bogatul a i se urî, Și pe săracul în nevoie a se tîrî.

1593. Leneșul, ca o piatră aruncată-n tină, zace.

1594. Leneșul fuge de danț Ca și cîinele de lanț.

1595. Leneșul mai mult aleargă și scumpul mai mult păgubește.

1596. Leoaica numai un pui face și bun.

1597. Lesne a băga în urechile acului cînd vezi.

1598. Lesne a ierta, Anevoie a uita.

1599. Lesne e a da și-anevoie a lua.

1600. Lesne e a judeca pe altul.

1601. Lesne e a se-nsura Și greu a se dessura.

1602. Limba e mai dulce, și limba e mai amară.

1603. Limba îndulcește, limba amărăște.

1604. Limba lungă ușor se scurtă.

1605. Limba oase n-are și oase sfarîmâ.

1606. Limba taie ca foarfecile.

1607. Limba taie mai râu ca sabla.

1608. Limba vacii este lungă, Dar la coada-și tot n-ajungă.

1609. Linge unde a scuipat.

1610. Lînoasă și lăptoasă și grasă, Să vie și devreme acasă.

1611. Loază-mbăierată, Vită încălțată.

1612. Lopata grămădește și sapa răsipește.

1613. Lovește-mă, lele, în spate, cu un bulgăre de iască.

1614. Lucrează și pe mult și pe puțin.

1615. Lucru împreunat, Plătește un c…

1616. Lucrul bun anevoie se dobîndește.

1617. Lucrul bun care îți place Nu-ntrebi în cît timp se face.

1618. Lucrul bun nu se face curînd.

1619. Lucrul de astăzi nu-l lăsa pentru mîine.

1620. Lucrul de seară / seara nu-l lăsa pentru dimineață.

1621. Lucrul dracului în casa popii.

1622. Lucrul la timp dăruit Prețuiește îndoit.

1623. Lucrul străin nu ține de cald.

1624. Lumea piere și vecina se dă în leagăn.

1625. Lumea prin tîrg o vorbește, Și el taină o gîndește.

1626. Lumea să te laude, cîinii lasă să te latre.

1627. Lumina rămîne lumină, deși orbul n-o întîmpină.

1628. Luminarea luminează toată casa, numai pe sine nu se luminează.

1629. Luminarea se aprinde pentru eei ce văd, nu pentru cei orbi.

1630. Luna mi s-a mîniat, soarele să-mi trăiască.

1631. Lupii totdeauna se bucură în timp de furtună.

1632. Lup îmbrăcat în piele de oaie.

1633. Lupii se cert pe unde vin Pentru dobitoc străin.

1634. Lupul are ceafă groasă, Că-și gătește singur masă.

1635. Lupul e cu numele și vulpea cu darul.

1636. Lupul împrejurul lui nu strică.

1637. Lupul mănîncă și din oile numărate.

1638. Lupul pe unde a mîncat măgarul, tot mai dă ocol cîteodată

1639. Lupul slugă de-ar mîna, El de foame ar leșina.

1640. Lupul te pîrăște și tot lupul te judecă.

1641. Lupu-și schimbă părul, dar năravul nu.

1642. Lupului i-e necaz încă Chiar și singur ce mănîncă.

1643. Lupului de i-ar fi frică de ploaie, ar purta ipingea.

M

1644. Mai bine ar tot mînca Decît ceva ar lucra.

1645. Mai bine azi un ou decît mîine un bou.

1646. Mai bine ceva decît nimic.

1647. Mai bine cu capul netuns decît cu el tăiat.

1648. Mai bine cu un vrednic / om vrednic la pagubă, decît cu un nevoiaș la cîștig.

1649. Mai bine două mîncări decît o bătaie.

1650. Mai bine e să fii stăpîn mic decît slugă mare.

1651. Mai bine este a da, decît a lua.

1652. Mai bine e un vrăjmaș înțelept decît un prieten nerod.

1653. Mai bine legumă puțină și dragoste multă.

1654. Mai bine odată „na!’’ Decît tot „stai, că ți-oi da!”

1655. Mai bine o învoială strîmbă decît o judecată dreaptă.

1656. Mai bine o pasăre în colivie decît o sută pe gard.

1657. Mai bine o zi cocoș, decît o vară găină.

1658. Mai bine puțin cu dreptate Decît mult cu strîmbătate.

1659. Mai bine să ceri decît să furi, Că cerșetorii se miluiesc, Iar hoții se pedepsesc.

1660. Mai bine să întrebi de două ori decît să greșești o dată.

1661. Mai bine să mori de foame decît să iei pîineo săracului.

1662. Mai bine sărac și curat, decît bogat și necinstit.

1663. Mai bine slugă bogată decît stâpîn sărac.

1664. Mai bine șezi strîmb și vorbește drept.

1665. Mai bine te întoarce decît să rătăcești.

1666. Mai bine tîrziu decît niciodată.

1667. Mai bine trăiește un sărac lipit decît un bogat zgîrcit.

1678. Mai bine un dram de minte decît o oca de noroc.

1669. Mai bine un dram de nurițe Decît un car de frumusețe.

1670. Mai bine un țăran viu, decît un împărat mort.

1671. Mai bine varză acră cu-nvoială, Decît zahăr dulce cu cîrteală.

1672. Mai bun e un iepure în frigare, decît doi în crîng.

1673. Mai bun e un vrăjmaș înțelept decît un prieten / amic nerod.

1674. Mai credincioși ochii decît urechile.

1675. Mai dați cu udătura, Că mi s-a uscat gura.

1676. Mai dulce e oțetul dăruit decît mierea cumpărată.

1677. Mai lesne a vorbi adevărul decît minciuna.

1678. Mai lungă e feștila decît ajunge ceara.

1679. Mai mare potca decît nevoia.

1680. Mai multe muște cad în miere decît în oțet.

1681. Mai mult ață Decît față.

1682. Mai multe piei de miel, decît de oaie.

1683. Mai multe știe Stan Pățitul decît toți cărturarii.

1684. Mai mult gură decît treabă.

1685. Mai mulți întreabă de mama decît de tata.

1686. Mai mulți se uită la mireasă decît la ginere.

1687. Mai rară vedere Este mai cu miere.

1688. Mai rău se sperie cineva din auzit decît din văzut.

1689. M-a îmbătrînit, mi-a scos peri albi.

1000. M-a înzăbălat muierea Și mă joacă cum i-e vrerea.

1691. Mama celui omorît doarme, iar ucigașul priveghează.

1692. Mama unde lovește, carnea crește.

1693. Mamă, und-ești să mă vezi, Că și eu am tot ochi brezi?

1604. Mamă, zi să vină nenea Ca să-mi scuture lenea.

1695. Marfa gata bani așteaptă.

1696. Marea e plină de talazuri Și lumea cu fel de necazuri.

1697. Martie din post nu lipsește.

1698. Mațele în om se ceartă, dar om cu om.

1699. Mă chiorăște parcă vrea să mă împuște.

1700. Mă duc, mamă, să mă-nec, unde e lacul mai sec.

1701. Mă făcui pentru bani mulți Olăcar de cai stătuți.

1702. Mă fierbe în oală seacă, Zi, noapte, nu vrea să tacă.

1703. Măgarul cară pentru alții povară.

1704. Măgarul se vinde tot în oborul armăsarilor.

1705. Măgura cea gurguiată N-o doboară vînt vreodată, Dar șoarecii o scobesc Pe dedesubt și-o găuresc.

1706. Mălura din grîu S-alege la rîu.

1707. Mă mir ce parte ai avut, bărbate, Că toți s-au înecat și tu ai scăpat.

1708. Mănîncă gheorghinele și îngînă măslinele.

1709. Mănîncă pînă dă din el.

1710. Mănîncă sfinți și scuipă draci.

1711. Mărgăritar atârnat la gîtul porcului.

1712. Mărgăritarul stă în fundul mării și mortăciunea plutește pe deasupra apei.

1713. Măritișul te leagă de mîini și de picioare.

1714. Măsoară de mal multe ori și croiește / taie o dată.

1715. Mătura nouă mătură frumos.

1716. Mătura veche ajunge la grajd.

1717. Măture fiecare la ușa sa.

1718. Melcii îi frig pe cărbuni Și ei cîntă ca nebuni.

1719 Merele frumoase adesea-s viermănoase.

1720. Merele putrede strică pe cele bune: fără ca vreodată cele bune să poată drege pe cele stricate.

1721. Mergi / merge mai mult în trei zile, decît într-una.

1722. Mergi, muncește ea să ai Și la un sărac să dai.

1723. Mergi pe cărare lină și dai drept în tină.

1724. Meserie are bună, Însă ea nu schimbă firea, Nici stîrpește nărăvirea.

1725. Meșterul strică și drege de frică.

1726. Meșteșugul la can e brățară de aur.

1727. Meșteșugul vreme cere, Nu se-nvață din vedere.

1728. Mi-a făcut-o cît de bună.

1729. Mi-a trecut făina prin traistă.

1730. Mi-am văzut visul cu ochii.

1731. Mic la stat, mare la sfat.

1732. Mi-e drag ca sarea-n ochi.

1733. Mi-e drag ca tăciunele la nas.

1734. Mielul blînd suge la două oi/ mume.

1735. Mielul după ce e slab are și coada lată.

1736. Mie-mi miroase a floare, Iar altuia a putoare.

1737. Mie nici nu-mi intră în pungă, nici nu-mi iese.

1738. Mierea e moartea muștelor.

1739. Mierea-n gură e plăcere, Dar la inimă durere.

1740. Miile și sutele Mărită pe slutele.

1741. Milă de silă și dor de zor nu se poate.

1742. Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima.

1743. Miluiește cîinele, de vrei să-ți fîțîie coada.

1744. Mincinos pe mincinos nu se poate înșela.

1745. Mincinosul face ziua noapte și noaptea zi.

1746. Mincinosului când adevăr vorbește. Vorba nu i se sfințește.

1747. Minciuna are picioare scurte.

1748. Minciuna are și ea loc pe unde să treacă.

1749. Minciuna ca glonțul în apă se afundă. Și îndată ca frunza iese în undă.

1750. Minciuna o are ca în palmă.

1751. Minciuna sparge și case de piatră.

1752. Minciuna uneori sparge case de piatră, dar alteori prețuiește mai mult ca un adevăr nepus la locul lui.

1753. Minciună cît Colțea de mare.

1754. Minciună cît toate zilele de mare.

1755. Mintea de ar crește pe toate cărările, ar paște-o și măgarii.

1756. Minte am și bani n-am.

1757. Minte de bătrîn, putere de tînăr și îndrăzneală de nebun la război se cere.

1758. Mintea lui nu plătește cît o ceapă degerată.

1759. Mirancea bea, Mirancea să plătească.

1760. Mi se aprind călcâiele de doru-ți.

1761. Mi se pare, poate, o fi și vom vedea sînt toate cu minciuna.

1762. Mi se pare, de rușine Că cade cerul pe mine.

1763. Mîna altuia nu te scarpină cum îți place.

1764. Mîna care nu o poate mușca o sărută.

1765. Mîncarea de dimineață e ca însurătoarea de tînăr.

1766. Mîncarea de dimineață las-o pentru seara.

1767. Mîndra bea și chiulește; mîndrul tace și plătește

1768. Mîngîierea săracului e moartea.

1769. Mîța blîndă zgîrîie rău.

1770. Moare calul, îi rămîne șaua; moare omul îi rămîne numele.

1771. Moartea nu vine cînd o ohemi, ci te ia cînd nu te temi.

1772. Moartea pisicilor, Bucuria șoarecilor.

1773. Moarte fără bănuială Și nuntă fără căială.

1774. Moarte fără rîs și nuntă fără plîns nu se poate.

1775. Mojicul bogat e ca cîinele lățos, care numai lui își ține de cald.

1776. Mojicul după ce se cunoaște? — După vorbă.

1777. Mojicul e tot mojic chiar și în ziua de Paști.

1778. Moșul traiul ș-a nimerit Și ca vultur a-ntinerit.

1779. Muierea a îmbătrînit pe dracu’.

1780. Muierea are nouă guri și multe cere.

1781. Muierea e vas slab, de nimic se necăjește și cu nimic se îmblinzește.

1782. Muierea îți judecă / Femeia îl judecă pe dracul și ți-l scoate și dator.

1783. Muierea înțeleaptă o bate cineva și-i e rușine să plîngă.

1784. Muierea limbută la bărbat tăcut, ca toaca la biserică.

1785. Muierea necertată e ca moara neferecată, nu macină bine

1786. Muierea rea numai dintr-o vorbă ardică mahalaua în cap

1787. Muierea rea singură își dă palme și-și bate capul de pereți, 1788. Multe mîini fac sarcina mai ușoară.

1789. Multe rîuri fac torent.

1790. Multe știe, multe croiește Și nici una nu isprăvește.

1791. Mult tocat, puțin mîncat.

1792. Mult trăiești, multe pătimești; multe greșești, mul- te-nveți.

1793. Mult trăiești, multe auzi; mult umbli, multe vezi.

1794. Mult umbli, multe-nveți, mult trăiești, multe vezi.

1795. Mulți copaci de mare vînt Se văd trîntiți la pămînt.

1796. Mulți tovarăși totdeaună Fac mai mult decît o mină.

1797. Mulțumim lui Dumnezeu Și de bine și de rău.

1798. Munca cînd ți-o cauți bine, Și norocul e cu tine.

1799. Munca e blagoslovită Cînd te ții de ea, ai pită.

1800. Munca e comoară.

1801. Munte cu munte nu se întîlnește, dar om cu om se întîlnește.

1802. Murătură din mură nu se face.

1803. Musca pentru puțină dulceață își răpune viața.

1804. Musca trece peste flori, și se pune pe alte celea.

Ν

1805. N-a ajuns la rîu și și-a ridicat poalele la brîu.

1806. Nadă nu se face în prieteșug, că nada-i bună numai la plug.

1807. N-a dezlegat sacul încă, Dar să vezi vorba adîncă.

1808. N-aduce anul, ce aduce ceasul / minutul.

1809. N-ai ajuns de proverb în țară.

1810. N-ai ajuns la gîrlă, și ți-ai ridicat poalele.

1811. N-ai o para chioară și lenea te doboară.

1812. N-ai să te întorci din pricina lui.

1813. N-am cu dînsul nici în clin, nici în mînecă.

1814. N-am ochi să-l văd.

1815. N-are casă, n-are masă.

1816. N-are cățel, n-are purcel.

1817. N-are cer, n-are pămînt Șade ca într-un mormînt.

1818. N-are cine să-l asculte Și el spune, îndrugă multe.

1819. N-are copii să-i plîngă de foame.

1820. N-are după ce bea apă.

1821. N-are în lume săracul Unde să-și plece nici capul.

1822. N-are-mprejur biet nimica De unde să-și lege frica.

1823. N-are nici coadă, nici câpătîi.

1824. N-are nici ce să îmbrace Și șade, sărbători face.

1825. N-are pe sine nădragi Și își cumpără desagi.

1826. N-a spart Dumnezeu două case.

1827. N-a știut să mulțumească norocului.

1828. Na-ți-o frîntă, că ți-am dres-o.

1829. N-a zăcut degeabă. Deși nu muri în grabă.

1830. Năravul din fire, N-are lecuire.

1831. Năravu-nrădădnat Nu poate fi vindeeat.

1832. Năravurile din fire ca negreața la corb, ce peste putință a se mai spăla.

1833. Ne-am depărta teu povestea.

1834. Nebunul pe mai marele său nu-l cunoaște.

1835. Necazul e de la dracu’.

1836. Necazurile sînt pentru oameni și oamenii pentru necazuri.

1837. Necăjita lui viață Să ține-ntr-un fir de ață.

1838. Necumpătarea bolnăvește corpul.

1839. Negîndind, nici socotind, Se pomenește vorbind.

1840. Negoțul nu vrea păduchi Ci tot d-ăi bătuți pe muchi.

1841. Negustor greu ca fulgul pe apă.

1842. Negustor mare de piei de cloști.

1843. Negustorul frioos nici nu cîștigă, nici nu păgubește.

1844. Negustorul vinde cu cotul șl hoțul îl fură cu totul.

1845. Nelegiuitului îi răsplătește necredinciosul.

1846. Nelegiuitorului îi vine de hac necredindosul.

1847. Nemulțumitului i se ia darul.

1848. Nepoftitul scaun n-are.

1849. Nerăspunsul încă e un răspuns.

1850. Nerodul cînd e întrebat: „Cine e mai mare-n sat?» El pe loc răspunde: „Eu! Că-ntărît cîinii mereu”.

1851. Nerodul la orice fie Pe loc zice că îl știe.

1852. Nerodul și cu nebunul Amîndoi sînt frați ca unul.

1853. Nerodului i se pare Că toate-n palmă are.

1854. Nerodului în mînă ce-i pică Sparge tot și strică.

1855. Nerodului zi-i tu lui oricît, că el tot ce știe face.

1856. Nerodu-ntîi o croiește Și-n urmă se socotește.

1857. Nerozia are Cheltuială mare.

1858. Netezește mîța, de vrei să-ți ridice coada.

1859. Nevasta cu minte bună Ε bărbatului cunună.

1860. Nevasta nu e cîrpă să o descoși și să o lepezi.

1861. Nevoia îl face să trăiască ca vițelul la oraș.

1862. Nevoia învață pe om și nuiaua pe copil.

1863. Nevoia multe ne învață.

1864. Nevoia n-are stăpîn.

1865. Nevoiașul la toate Zice că nu poate.

1866. Nici carnea grasă Nici frigarea arsă.

1867. Nici carnea să arză, nici frigarea.

1868. Nici dracul mai întîi Nu-i dă de căpătîi.

1869. Nici dracul nu fură tămîie de la el.

1870. Nici drac să-ți iasă-nainte. Nici să stai să-i dai plăcinte.

1871. Nici dracului nu-i da în gînd să o facă asta.

1872. Nici drumul tău, nici caii tăi.

1873. Nici în cap ce nu-ți pocnește. A vorbi se pomenește.

1874. Nici în car, nici în căruță, nici în teleguță.

1875. Nici lupul flămînd, nici oaia cu doi miei.

1876. Nici n-a avut popa porci, nici nu trebuie să aibă.

1877. Nici mărgea neînșirată, Nici fată nemăritată.

1878. Nici n-am la ce muri, nici la ce trăi.

1879. Nici n-am mîncat miere, nici la inimă am durere.

1880. Nici nu-l scoală după boală, Nici nu-l lasă ca să moară.

1881. Nici nu te lasă să te prăpădești, Nici nu te lasă ca toți să trăiești.

1882. Nici o faptă fără răsplată.

1883. Nici o dată de tot pomul Nu se poate-ngrășa omul.

1884. Nici o nuntă fără vorbă.

1885. Niciodată pentru un prieten nou cîștigat nu lepăda pe cel vechi.

1886. Nici o moarte fără bănuială.

1887. Nici pe sine nu să procopsește, nici pe altul nu folosește.

1888. Nici o roză fără spin / spini.

1889. Nici pînză, nici muiere să nu cumperi la luminare, că și una și alta la față te înșală.

1890. Nici prea econom, nici prea galanton.

1891. Nici salcia pom, nici mojicul om.

1892. Nici să te bolnăvești, nici să ai trebuință de doftor.

1893. Nici să vezi vreodată drac, Nici cruce de el să-mi fac.

1894. Nici talpa casei cerc de bute, Nici mojicul boier /om de frunte.

1895. Nici un meșteșug nu e rău, ci oamenii sînt răi.

1896. Nici un părinte nu-și îneacă copiii.

1897. Nici un suiș fără coborîș.

1898. Nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i pute / miroase.

1899. Nimenea n-a dat zapis cu Dumnezeu cît o să trăiască.

1900. Nimenea n-o să trăiască, Lumea să o moștenească.

1901. Nimenea nu e ușă de biserică.

1902. Nimenea nu întreabă de casa frumosului. Ci de casa vrednicului.

1903. Nimenea nu poate să zică: acum le știu toate.

1904. Nimenea nu se văietă de gras.

1905. Nimeni nu știe mai bine unde-1 strînge cizma, decît ce! ce-o poartă.

1906. Nimeni nu zice „ia-mă, Doamne”, ci

„dă-mi, Doamne”.

1907. Nimic nu e ca sănătatea.

1908. Noaptea cînd încețoșează Sticle și oale visează.

1909. Noi într-un fel le gîndim Și în altfel le brodim.

1910. Noi rîdem de unul-doi, Și patruzeei rîd de noi.

1911. Noi unele adăstăm Și altele întîmpinăm.

1912. Norocul, ca soarele; cînd mai mult arde, atunci ploaie ne aduce.

1913. Norodul sub cei cumpliți, oa șoarecele sub îngrijirea pisicei.

1914. N-o să cînte cocoșul meu pe gardul lui / tău.

1915. N-o să o pui cadră-n perete.

1916. N-o să o scoți în tîrg de vînzare.

1917. Nu ațîța foc peste foc.

101 S. Nu băga inelul de aur în botul porcului.

1919. Nu căuta ce-am fost, el te-uită acum ce sînt.

1920. Nu cere de la prost învăț și de la bătrîn băț.

1921. Nu cine trăiește mult știe multe, ci cine umblă mult știe / învață multe.

1922. Nu cred c-o fi Stana noastră, Cum o cereți dumneavoastră.

1923. Nu crede, bărbate, ce vezi cu ochii, ci crede ce-ți spun eu.

1924. Nu crede ce e în carte, Ci crede în lucruri deșarte…

1925. Nu crede nici la cămașă.

1926. Nu cumpăra pisica în traistă.

1927. Nu da nimănuia loc. Să te blesteme cu foc.

1928. Nu da ciomag cui nu-i ești drag, Să nu ți-l întoarcă-n cap, 1929. Nu da sabie în mîna celui vrăjmaș, Că pe-alt după ce tale Și asupra-ți o să saie.

1930. Nu disprețui pe nici un inamic, fie oricît de mic.

1931. Nu dorm toți cîți au ochii închiși.

1932. Nu e alta mai grea boală Decît cînd e punga goală.

1933. Nu e bun de nici o brînză.

1934. Nu e cer fără nori.

1935. Ne e de mutra lui.

1936. Nu e după cum vrea omul, ci după cum vrea Domnul.

1937. Nu e după gîndul omului, Ci după voia Domnului.

1938. Nu e frumos ce e frumos, el e frumos că îmi stă frumos.

1939. Nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-mi place mie.

1940. Nu e în toate zilele sărbătoare.

1941. Nu e meșteșug a găti mîneare, el e meșteșug a o potrivi din sare.

1942. Nu e moarte fără bănuială și nuntă fără ceartă.

1943. Nu e nebun eel ce mîncă șapte pite, ci cela ce i le dă.

1944. Nu e nici cîine, nici ogar.

1945. Nu e nici o îndoială. Are semn de procopseală.

1946. Nu e nimic / Nimic nu e ca sănătatea și banii.

1947. Nu e numai un cîine scurt de coadă.

1948. Nu e pentru cine se gătește, Ci pentru cine se nimerește.

1949. Nu e sărac cel ce n-are tată și mamă, ci cel ce n-are învățătură bună.

1950. Nu este bun ee este bun, ci este bun ce-mi place mie.

1951. Nu este răsur Să n-aibă cusur.

1952. Nu ești copil fără dinți Să te ia omul din minți.

19.53. Nu e totdeauna Paștile.

1954. Nu e vrednic codrul să-și plătească.

1955. Nue vorba aia.

1956. Nu face din capul tău calendar.

1957. Nu face nici un lucru după care să fii dator a-ți cere iertăciune.

1958. Nu face sat cu dînsul.

1959. Nu face să nu ți se facă.

1960. Nu făgădui ce nu poți împlini.

1961. Nu grăbi cu Paștile.

1962. Nu fi ieftin la făină și scump la tărîțe.

1963. Nu fi uite ca piperul în toată vremea.

1964. Nu i-a fost boala sănătoasă.

1965. Nu-i ajunge nas că n-are Mai e și cu o… mare.

1966. Nu-i ajungi cu strămurarea la nas, de înfumurat ce este.

1967. Nu e / Nu-i aur tot ce străluce.

1968. Nu i-a venit ceasul poate, Dar se fac prea lesne toate.

1969. Nu-i căuta să fie măcar de șapte palme în frunte.

1970. Nu-i e destul că-i cu minte neroadă, A luat și purceaua de coadă.

1971. Nu judeca urma, iasă unde o ieși.

1972. Nu l-ai lăsat să moară și acum nu te lasă să trăiești.

1973. Nu linge unde ai scuipat.

1974. Nu-l primesc în sat și el întreabă de casa pîrcălabului.

1975. Numai atunci este singur cel ce este procopsit, Cînd stă de vorbă în casă ca omul nepedepsit.

1976. Numai eu vorba nu se face ciorba.

1977. Numai într-un tăciune Nu se face mămăligă, Nici poate ceva să frigă.

1978. Numai miere zicînd, gura nu se îndulcește.

1979. Numai pămîntul astupă gura flecarului.

1980. Nu mai putea de dînsul.

1981. Numai soarele poate să încălzească toată lumea.

1982. Nu (mai) strica orzul pe gîște.

1983. Nu mă călca pe colțul ișlicului.

1984. Nu măsura pe alții cu palma ta.

1985. Nu mă plec, d-aș ști că m-aș tîrî cu inima pe pămînt.

1986: Nu-mi aprinde paie în cap.

1987. Nu mi-a nins ca să nu-mi degere, nici mi-a plouat ca să nu mă ud.

1988. Nu mi-e frică de ciovlică, Că-mi stă casa într-o urdică; Ci mi-e frică de ciocoi, Că-mi stă casa într-un gunoi.

1989. Nu-i plîng copiii de foame.

1990. Nu-mi tot îndruga la verzi și uscate.

1991. Nu ne potrivim la vorbă.

1992. Nu ne putem înțelege, Un fel nu ni se alege..

1993. Nu o să îndreptez eu lumea cu umărul.

1994. Nu o să mă omor singur, ca Iuda.

1995. Nu poate fi cineva și cu sălnina în pod, și cu varza grasă în oală.

1996. Nu poate fi nălbi torul Tovarăș cu vopsitorul.

1997. Nu poate omul să șază cu c… în două luntri.

1998. Nu poci seăpa de el ca de dracul.

1999. Nu s-alege cîștigul din pagubă.

2000. Nu să-mpacă cînd să-ncurcă, Să-i dai și urdă de curcă.

2001. Nu să mulțumește nici în car, nici în căruță, nici în sanie, nici în teleguță.

2002. (Vorba spusă) Nu se ajunge nici cu armăsarul, nici cu ogarul.

2003. Nu se poate nicidecum Cînd frigi să nu iasă fum.

2004. Nu se curăță de dînsul ca de rîie.

2005. Nu se înnoadă / Se înnoadă la ceartă ca mojicul.

2006. Nu se părăsea de rele, Dar l-a cam strîns în curele.

2007. Nu se poate cu burete Să bați piron în perete.

2008. Nu se poate omul să fie cu două, și tînăr și cuminte.

2009. Nu sînt vrednic să mulțumesc.

2010. Nu sînt numai cu deștu-n gură, ci cu mîna toată.

2011. Nu sta ca un nemernic, Dacă te cunoști vrednie.

2012. Nu sta deoparte ca să nu fii uitat.

2013. Nu sumuța cîinele Cui ai mîncat pîinele / pîinile.

2014. Nu-și cunoaște lungul nasului.

2015. Nu știe bărbatul, Pe cît știe satul.

2016. Nu știe cum să cîștigă paraua.

2017. Nu știi cum se întoarce roata, Azi la mine, mîine la tine.

2018. Nu știi din / de sub ce tufă sare iepurele.

2019. Nu știe unde-l mănâncă Și zice: Scarpină încă.

2020. Nu știi pe unde se pișă găina.

2021. Nu știi să torci, nici să țeși, Numai la horă te-ndeși.

2022. Nu știm ce cerem de la Dumnezeu.

2023. Nu te amesteca ca mărarul în toate bucatele.

2024. Nu te amesteca nepoftit în vorba altora.

2025. Nu te băga / amesteca în tărîțe, că te mănîncă porcii.

2026. Nu te grăbi ca fata mare la argea și ca văduva la măritat.

2027. Nu te întinde la cașcaval.

2028. Nu te întinde pînă unde nu-ți ajunge învelitoarea.

2029. Nu te juca cu coada ursului.

2030. Nu te juca cu tichia chelului.

2031. Nu te lua eu nimenea în pizmă, Că pizma scoate bășici, Ca picioarele de-opinci.

2032. Nu te lua după gura lumii, că dai în gropi.

2033. Nu te măsura cu cei mari.

2034. Nu te-ntinde că te rupi. ‘

2035. Nu te pricepi să împărți un pai la doî boi..

2036. Nu te răzima de stîlp putred.

2037. Nu te uita că e cămașa albă, că poate în credit este stăpîn pe ea.

2038. Nu te uita chiondărîș la mine.

2039. Nu te uita la cojoc, ci te uită ce e sub cojoc.

2040. Nu te uita-n pocitura-i, Ci vezi ce iese din gura-i.

2041. Nu te vîrî, ca să nu fii pe brînci dat (afară).

2042. Nu toată nuca are miez bun și sănătos.

2043. Nu tot ce zboară se mănîncă.

2044. Nu trebuie să imităm decît p-acel ce-i vedem făcînd bine.

2045. Nu trebuie să rîdem de semenii noștri.

2046. Nu-ți amesteea / băga lingura unde nu-ți fierbe oala.

2047. Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala.

2048. Nu-ți e necaz cînd te izbește un armăsar, ci cînd te trîntește un măgar.

2049. Nu-ți încerca vadul cu nerodul.

2050. Nu-ți întinde piciorul pînă nu-ți ajunge patul.

2051. Nu-ți mai caută-n obraz, Îți dă cu luleaua-n nas.

2052. Nu-ți mai pune mintea cu nebunul.

2053. Nu-ți pune obrazul pentru altul.

2054. Nu umbla cu țîfna în nas.

2055. Nu umbla să-i iei pielea de viu.

2056. Nu văita pe sărac de traistă și de sae.

2057. Nu vă scoateți ochii unul altuia.

2058. Nu vinde ce nu-i al tău, Să nu-ți vie-n urmă rău.

2059. Nu vinde pielea înainte de a prinde vulpea.

2060. Nu vinde pielea ursului înainte de a-l ucide.

2061. Nu vine vorba la cădelniță.

2062. Nu vorbi pe dintregul ca baba chioara.

2063. Nu vorbi peste măsură, Ci pune-ți lacăt la gură.

2064. Nu vorbi unde nu sînt / vezi urechi.

2065. Nu zice, hop! Pînă nu te vezi în joc.

O

2066. Oaia care nu poate să-și țină lîna trebuie tăiată.

2067. Oaia retrasă din turmă Lupii o iau după urmă.

2068. Oala acoperită nu cad gunoaie într-însa.

2069. Oaia, de mănușe, Ajunge după ușe.

2070. Oamenii ca degetele, nici unul cu altul s-aseamănă.

2071. Oamenii proști se ceartă ca țiganii și se bat ca orbii.

2072. Oaspetele nu mănîncă ce gîndește, Ci mănîncă ce găsește.

2073. O bate cu muchia, Și-o scoate cu unghia.

2074. O boală cînd / dacă vine la om, strigă către celelalte: săriți, că l-am prins.

2075. Obraznicul are ceas Cînd ia rușinea-n nas.

2076. Obraznicul mănîncă praznicul.

2077. Obrazul subțire cu multă cheltuială se ține.

2078. O caută cu lumînarea ziua în amiaza mare.

2079. Ocaziunea face pe fur.

2080. O ceri rasă și-afînată, O dai cu vîrf și-ndesată.

2081. Ochi avînd, ai fost ca orbul, Te-ai dus, m-ai slujit ca corbul.

2082. Ochii au văzut, ochii să-i sară.

2083. Ochii care nu se văd se uită.

2084. Ochii înțeleptului văd mai departe.

2085. Ochii porcului caută tot la pămînt, Geme nebolind și caută nepierzînd.

2086. Ochii săracului sînt în mîna bogatului.

2087. Ochii sînt rupți din mare.

2088. Ochii văd, inima cere, Dar e rău cînd n-ai putere.

2089. Ochii zavistnicului văd cele ce nu sînt.

2090. Ochiul lui Dumnezeu nu doarme.

2091. Ochiul stăpînului îngrașă calul; Dar de paie Nu se-ngrașă nici o oaie.

2092. O dată vede nașul buricul finului.

2093. O dată voinic, de două ori nimic.

2094. O faci de joacă înainte-ți pe taler.

2095. Oglinda mică încă arată persoana-ntreagă.

2096. Oile grămadă merg Iar caprele se aleg.

2097. O iubește ca sarea în ochi.

2098. O judecată trasă de păr.

2099. Olarii dintr-un pămînt, Ce tot un fel îl frămînt, Fac și ulcioare șl alte vase. Tot un fel de roată trase.

2100. Olarul unde-i place / voiește, acolo pune mănușa.

2101. O mie de vorbe un ban nu face.

2102. Omenia ține mai mult decît minciuna.

2103. Om bătrîn și eu minte de copil.

2104. O meserie plătește cît o moșie.

2105. Om fără cusur nu se poate.

2106. O minciună bine ticluită plătește mai mult decît un adevăr.

2107. O mînă spală pe alta și amîndouă obrazul / fața.

2108. Omul a intra în baie și a nu se îmbăia nu se poate.

2109. Omul are și moarte și viață.

2110. Om în trup destul de mare Și minte de copil are.

2111. Omul bețiv nu știe Ce face la beție.

2112. Omul boala singur și-o caută.

2113. Omul oalic șl obraznio Merge nepoftit la praznic.

2114. Omul oare e flecar Troncănește ca un car.

2115. Omul care este harnic, Totdeauna are praznic.

2116. Omul care e stricat Nu se teme de păcat.

2117. Omul cel nărăvit rău Tot la rău e gîndul său.

2118. Omul cerbios Ca mărul viermănos.

2119. Omul cît de rău să trăiască, tot nu se îndură să moară.

2120. Omul cît să-mbătrînească tot mai cere să trăiască.

2121. Omul dacă-mbătrînește pune-i paie și-l pîrlește.

2122. Omul eît trăiește învață și moare neînvățat.

2123. Omul cît trăiește multe pătimește.

2124. Omul cumplit De toți e olevetit.

2125. Omul cu rușine piere.

2126. Omul de treabă nu iese din casă cu mîna goală.

2127. Omul de hoțul din casă nu se poate feri.

2128. Omul d-ar fi cît de bun, Vinul îl face nebun.

2129. Omul dintr-un copac cade Și vreo trei zile tot șade.

2130. Omul d-unde nu gîndește, Binele se răsplătește.

2131. Omul e născut ca să umble și pasărea ca să zboare.

2132. Omul face banii și banii pe om.

2133. Omul fără dușmani nu-i plătește pielea nici un ban.

2134. Omul făr’ de bani e ca pasărea fără aripi; cînd dă să zboare, cade jos și moare.

2135. Omul fricos totdeauna umblă cu gheața în sîn.

2136. Omul gîndește rele și bune.

2137. Omul iscusit și fără de cuțit, cînd șade la masă, foarte rău îi pasă.

2138. Omul în copilărie Lesne-nvață orice fie.

2139. Omul îndărătnic și pizmaș ca racul își mănîncă carnea singur.

2140. Omul îndărătnic toate d-a-ndaratelea le face.

2141. Omul înțelept își cumpără vara sanie și iarna car.

2142. Omul la masă când șade, Să mănînce cum se cade.

2143. Omul la nevoie miroase și ce nu-i e voie.

2144. Omul la rău aleargă cu armăsarul și la bine merge cu carul.

2145. Omul lăudăros Ca pușca fără cocoș.

2146. Omul nemulțumit fuge de bine Și dă peste mărăcine.

2147. Omul neslujit Ε ca lemnul necioplit.

2148. Omul nevoiaș se îneacă pe uscat.

2149. Omul nu iese cu dosul la oameni, ci cu obrazul.

2150. Omul nu poate scăpa de ce îi este scris în frunte.

2151. Omul nu trăiește să mănînce, ci mănîncă ca să trăiască.

2152. Omul nu trebuie să fie nici prea-prea, nici foarte-foarte.

2153. Omul o nevastă și o pisică trebuie să aibă în casă.

2154. Omul oricît trăiește, Învățînd, se folosește.

2155. Omul, pînă nu slujește, stăpîn nu ajunge.

2156. Omul prost din vorbuliță Și nuca din ușurință.

2157. Omul se uită în față Și îți judecă viața.

2158. Omul se îmbată și de inimă rea și de inimă bună.

2159. Omul sfințește locul, iar nu locul pe om.

2160. Omul singur ceea ce-și face, nimenea nu i-l poate desface.

2161. Omul șade lîngă un gard și tot mătură un prag.

2162. Omul trage la om și dobitocul la dobitoc.

2163. Omul trăiește cu ce bagă în gură.

2164. Omul trebuie să cinstească Legea lui cea părintească.

2165. Omului cu sila poți să-i iei, dar să-i dai nu poți.

2166. Omului de ce-i place, d-aia / de aceea se-ngrașă.

2167. (Omului) nimeni nu poate să-i dea minte și noroc.

2168. Omul voinic nu se sperie de toate muștele.

2169. Omul vrednic se face munte și punte și trebuie să iasă la liman.

2170. Omul zice și isprăvește.

2171. Onoarea se ține de virtute, ca umbra trupului de tine.

2172. Onoarea vîndută, toate-s pierdute.

2173. O nuia în mînă lesne se-ncovoaie Dar cînd sînt mai multe se frîng anevoie.

2174. O oaie rîioasă molipsește turma întreagă.

2175. Orb pe orb povățuind, cad amîndoi în groapă.

2176. Orbul cînd dă de perete Tocma aici socotește Că lumea se isprăvește.

2177. Orbul cu întrebarea a nimerit Brăila.

2178. Orbul de la toți, și de la orb nimeni.

2179. Orbul își caută acul în aria cu paie și surdul îl povățuiește unde sună.

2180. Orbului degeaba îi spui că s-a făcut ziuă.

2181. Ordinea e câștig de timp.

2182. Orice fel de meserie Nu e rău omul să știe.

2183 Orice cu bătaie de cap se dobîndește Pe drumuri nu se găsește.

2184. Orice lucru cînd e mai puțin se pare mai cu gust.

2185. Orice o fi nu-i pasă, Unde o ieși să iasă.

2186. Orice trandafir are și spin.

2187. Oricînd peștele cel mare Pe cel mic în burtă-l are.

2188. Oricît de mică piatră e mai grea în a sa vatră.

2189. Ori gura, ori văgăuna, Prostului este totuna.

2190. Ori la unul, ori la trei, tot o lumînare arde.

2191. Ori să fii cu miere-n gură, ori cu mîna-n buzunar.

2192. Ori Stan, ori căpitan.

2193. Orișice obrăznicie Curge tot din mojicie.

2194. Ori te însoară, ori te fă ostaș, ori fă-te călugăr.

2195. Oriunde vede muiere, Parcă îl lipește cu miere.

2196. Ori viața-i ca un vis, sau că omul pururea visează.

2197. Ori zi ceva mai bun decît tăcerea, ori taci.

2198. Orologiul la ora 12 bate mai mult.

2199. Orzul îl ară boii și-l mănîncă caii.

2200. Orzul în copt a dat Și trebuie secerat.

2201. O să cauți în gaură de șarpe să te ascunzi.

2202. O să-i iasă toate pe nas.

2203. O să mă judec pînă în pînzele albe.

2204. O să-ți vie mintea. Cînd mi-o crește păr în palmă.

2205. Osul gol nici cîinele nu-1 roade.

2206. Oțetul tare vasul său și-l strică / sparge.

2207. O viță în Gherghița Și alta în Ialomița.

2208. O vorbi pe negîndite Și ieși cam pe brodite.

Ρ

2209. Paiul cît de mic își are umbra sa.

2210. Paraua este mică, dar loc mare prinde.

2211. Parcă are orbul găinilor.

2212. Parcă a tunat și i-au adunat.

2213. Parcă casă, masă n-are.

2214. Parcă e lovit peste obraz cu leuca.

2215. Parcă este surd și mut.

2216. Parcă gîrîiesc gîștele Și zbîrnîiec muștele.

2217. Parcă i-am / i-a fript șerpi pe burtă.

2218. Parcă i-a murit curca cu oul în cuib.

2219. Parcă i-a dat cineva mătrăgună.

2220. Parcă i-a făcut un tată și o mamă.

2221. Parcă i-am tăiat iapa de la gard.

2222. Pacă i-am tăiat apa de la moară.

2223. Parcă-i e gura-ncleștată Și de iele luată.

2224. Parcă i s-a tăiat lefeaua.

2225. Parcă i s-au înecat corăbiile.

2226. Parcă îi ia cineva musca de la nas.

2227. Parcă îi șoptește dracu’la ureche.

2228. Parcă îl scot banii afară din casă.

2229. Parcă îl țin în spinare.

2230. Parcă își jelește părinții.

2231. Parcă l-a țintuit de scaun.

2232. Parcă mi-a tors și nu i-am plătit.

2233. Parcă mi-e rușine mie, Că nu ți-e rușine ție.

2234. Parcă n-are nas să ne dea obraz.

2235. Parcă o scoase din buzunar.

2236. Parcă pentru-o vorbă vie, gura îi cere chirie

2237. Parcă se pune la cioarbă Una-ntr-alta tot să soarbă, Astfel / altfel nu-ți dă pas de / la vorbă.

2238. Parcă toată lumea i-e datoare.

2239. Parcă tot îi plouă și îi ninge.

2240. Pasărea mălai visează.

2241. Pasărea după cîntecu-i se cunoaște.

2242. Pașii pripiți îi face greșiți.

2243. Paza bună trece primejdia rea.

2244. Păcatul intră rîzînd și iese plîngînd.

2245. Păcatul își caută vinovatul.

2246. Păcatul mărturisit este pe jumătate iertat.

2247. Păcatul nu e cît mînzatul, ca să-l vază tot satul.

2248. Păduchele cînd / după ce se satură iese în frunte.

2249. Pămîntul pînă nu-l calcă, Cale nu poate să-l facă.

2250. Părul în cap i să zbîrlește De frică cînd povestește.

2251. Păzește casa cu praștia.

2252. Păzește-ți gîștele, cînd vezi că le descîntă vulpea.

2253. Pe care / pe cine nu-l lași să moară, nu te’ lasă să trăiești.

2254. Pe cel ce / Cine se face oaie îl mănîncă lupii.

2255. Pe cel cu putere multă Te supune și-l ascultă: Iar pe micu-ți stăpînește Legea cum îți poruncește.

2256. Pe cine îl doare să-i pese.

2257. Pe cine-l mănîncă-n spinare Lasă-l să-i dea scărpinare.

2258. Pe ciobanul fără cîine Lupii-l lasă fără pîine.

2259. Pe cît poate, pîinea-și scoate.

2260. Pe cît ți-e pătura, atît te-ntinde.

2261. Pe cîți îi credem de prieteni Ne sînt ca niște cunoscuți, Numai din vedere văzuți.

2262. Pe cîți îi numim cunoscuți Ne pot fi vrăjmași nevăzuți.

2263. Pe cîți îi vezi cu nădragi, Toți sînt frumoși și dragi.

2264. Pe cîți nu-i poate mușca, îi latră.

2265. Pe dracul a căutat, pe dracul a găsit.

2266. Pe lîngă copacii cei uscați, ard și cei verzi.

2267. Pe lîngă lemnul uscat, arde și cel verde.

2268. Pe măgar la nuntă cînd îl poftește Acolo, ori lemne, ori apă lipsește.

2269. Pe mine cîți cîini m-au lătrat, toți au turbat.

2270. Pe mojicu-l cunoști după ochi, Ca măgarul după urechi.

2271. Pe muieri (le) cunoști din rochi Și pe hoți după ochi.

2272. Pe mulți cai (de cei buni încă) Hamurile îi mănîncă.

2273. Pe mulți prieteni în lume Îi facem dușmani prin glume.

2274. Pe nebun nu-l aduci la cunoștință.

2275. Pentru altul cine plînge ochii lui își scurge.

2276. Pentru bani își vinde sufletul.

2277. Pentru bani luai bătrîn Și mă băgai la stăpîn.

2278. Pentru o muscă își dă palme.

2279. Pentru o para își pune ștreangul de gît.

2280. Pentru un purice își arde plapoma.

2281. Pentru un cui pierzi potcoava.

2282. Pentru un urcior de zară Pune pisica în fiară.

2283. Pentr-un șoarece se-nnoadă Și jură că n-are coadă.

2284. Pe om la mari drăcii îl taie capul.

2285. Pe porc nu-l faci / nu poți a-l face / să bea apă din fedeleș.

2286. Pe săracu-n nevoi crude Numai Domnul îl aude.

2287. Peșingea pe ipingea.

2288. Peștele de la cap se impute.

2289. Pe tot omul în viață Patimile îl învață.

2290. Pe-un smolit de-l vei spăla, Tot negru va rămînea.

2291. Pe unul îl vede ca doi.

2292. Pe unde a sărit capra, trebuie să sară și iada.

2293. Pe unde iese cuvîntul, iese și sufletul.

2294. Pe uliță Chiriță Și-acasă chisăliță.

2295. Piatra care nu e bună Rău macină totdeauna.

2296. Piatra care se rostogolește din loc în loc nu prinde- mușchi.

2297. Piatra cînd sade mult la un loc, prinde mușchi.

2298. Pică pară mălăiață, Să te mănînce Nătăfleață.

2299. Pică, pară, pică, eu te-oi mînca, iar de nu, acolo vei ședea.

2300. Picătură cu picătură se face lacul mare.

2301. Picătura găurește piatra.

2302. Picioarele nu-l mai țin Și tot strigă: Adă vin!

2303. Picioarele să-ți roadă pragurile învățaților.

2304. Pierde-vară.

2305. Pilda rea strică obiceiurile bune.

2306. Piperul e negru și-l pun deasupra pilafului.

2307. Pisica blînda zgîrîie rău.

2308. Pisica răzgîiată nu prinde șoareci niciodată.

2309. Pisica unde n-ajunge, zice că pute.

2310. Pîn-acum a vorbit iar acum a tușit.

2311. Pîn-a se găti mireasa. Ochii ginerului iasă.

2312. Pîine cu sare Ε gata mîncare.

2313. Pînă a geme boii, scîrțîie carul.

2314. Pîn-a nu-i muri bărbatul, Ea a dat mîna cu altul.

2315. Pînă cînd ești năcovală. Rabdă, suferă loveală, Iar cînd ești ciocan, lovește.

2316. Pînă la anul și găvanul.

2317. Pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinții.

2318. Pînă la împăratul, Rabzi / Suferi încăieratul.

2319. Pînă mi-o veni și mie palele nebune.

2320. Pînă nu apuci pe cel drept, cel strîmb nu iese.

2321. Pîn’nu-i vezi șaua din spate, Nu vezi în ce loc îl bate.

2322. Pînă nu încaleci calul, Nu-i cunoști năravul.

2323. Pînă nu m-oi vedea cununată, nu mă țiu că sînt măritată.

2324. Pînă nu ne potrivim, Amîndoi nu ne-ncuscrim.

2325. Pînă nu plouă, nu să fac ciupercile.

2326. Pînă nu pui cu omul în plug, Nu-i știi boii cum trag la jug.

2327. Pînă nu vei vedea pe cel bun, nu lepăda pe cel prost.

2328. Pînă nu vine primăvară, nu se face vară.

2329. Pînă se încalță, soarele se-nalță, și pînă se gătește, soarele sfințește.

2330. Pînă să văd / se vede alb în căpestere, mi-a ieșit părul pîn căciulă.

2331. Pînă să zică bou breaz, Vine soarele la amiaz.

2332. Pînza rău țesută Și vreme pierdută.

2333. Pînză și nevastă noaptea să nu-ți alegi.

2334. Pînă voi odihni, să ardicăm la gard.

2335. Pînă vine cheful / Pînă să vie chef bogatului, iese sufletul săracului.

2336. Plaga veche sîngeră iute.

2337. Plată dă la om anume Ca să-l laude în lume.

2338. Plăcere scurtă, căință lungă.

2339. Plătește ca popa, tocmai pe tocmai.

2340. Plătește cît un cap de pește.

2341. Plătește cu pielea, ca lupul.

2342. Plete lungi și minte scurtă.

2343. Plînge rîsul de astă-vară.

2344. Plîngînd c-a rămas cu ună, Pierdu și pe cea din mînă.

2345. Plopul e destul de mare, Dar pe dînsul poame n-are.

2346. Poale lungi, minte scurtă.

2347. Poama bună e cea de pe urmă.

2348. Poama bună porcii o mănîncă.

2349. Poama nu cade departe de tulpina ei / tulpină.

2350. Poartă condei la ureche Ca să-i zicem logofete.

2351. Poftim la masă, Cu ce ți-ai adus de-acasă.

2352. Pomul, după ce-l bate grindina, Îl mai bat și cu prăjina.

2353. Pomul după roade se cunoaște.

2354. Pomul lesne se-ndreptează De mic pîn-se-ncovoiază.

2355. Pomul mare cade tare.

2356. Pomul se cunoaște din roadă Și omul din mintea neroadă.

2357. Popa cu opinci încălțat De puțini e ascultat.

2358. Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă.

2359. Popa toacă și îi cheamă La biserică să meargă, Ei la cîrciumă aleargă.

2360. Porcul tocmai după ce moare Pe toți satură de unsoare.

2361. Porcul ori încotro face, Lui tot noroiul îi place, Din ce e nu-l poți preface.

2362. Poruncește și-i aduce Atît cît nu poate duce.

2363. Potrivește mirosul trandafirului cu putoarea porcului.

2364. P-o ureche intră și pe alta iese.

2365. Praful nu s-a ales de dînsul.

2366. Praful nu se alege de amîndoi.

2367. Prăvălie cu chirie și marfă în datorie.

2368. Prea e tînăr, n-are minte. I-a crește de-aci-nainte.

2369. Precum îi este firea Așa și nărăvirea.

2370. Prepelița se ține că e cu coadă, Și ea îi e numai pîn-la noadă.

2371. Prieten adevărat este acela care te sfătuiește spre bine, iar nu acela care îți laudă nebuniile.

2372. Prieteni ai mesii, iar nu ai nevoii.

2373. Prietenul la vreme de nevoie se cunoaște.

2374. Prietenul omului este punga cu bani și sacul cu mălai.

2375. Prietenul vechi este ca vinul, care pe cît se învechește p-atît mai cu gust se bea.

2376. Prieteșugul judecătorului e pe genunche.

2377. Prilejul face pe toți Ca să fie hoții hoți.

2378. Prinde hoțul cînd îți vine, Pînă nu te prinde el pe tine.

2379. Prinde orbul, scoate-i ochii.

2380. Printre mumă, printre moașe, Pruncu-a rămas fără boașe.

2381. Privește la el, Și-1 scrie la fel.

2382. Procopseala nu e o cîrpă să o mototolești și să o bagi în sîn.

2383. Procopseala nu se cumpără cu bani, ci se cîștigă cu anii.

2384. Prost din prost care se naște. Ε ca vita, doar nu paște.

2385. Prost se naște, prost crește, prost moare.

2386. Prost trăiește fără nume, Prost se duce și din lume.

2387. Prostia și nerozia Se rudesc cu nebunia.

2388. Prostul cît să-i dai bătaie, Face capul cît îl taie.

2389. Prostul cu prost cînd trăiește, Lesne se îngăduiește.

2390. Prostul face ce vede și ce aude crede.

2391. Prostul să cumpere carne merge Și pacea vacii alege.

2392. Prostul uită din natură De la mînă pîn-la gură.

2393. Pruncul și bătrînu-n toate Fără doică nu se poate.

2394. Puica pe creastă se cunoaște ce neam o să iasă.

2395. Puiul dacă pene face, Tot ca să zboare îi place.

2396. Pune brînză în strachină și întinge alăturea.

2397. Pune căciula jos, și după ce te vei judeca la dîrtsa, fă ce ți-ai pus în gînd.

2398. Pune-l să stea să-ți vorbească, De vrei să te păcălească.

2399. Pune-ți căciula înainte și te judeeă singur.

2400. Pune-ți frîu la gură și lacăt la inimă.

2401. Pune-ți nădejdea în Domnul, Decît s-atîrni la tot omul.

2402. Pune viță, bea viniță.

2403. Punga i-a făcut păianjen la gură.

2404. Punga-i e mare și gură n-are.

2405. Pune-te masă, scoală-te masă.

2406. Purcelului de vei tăia urechile și coada din grădină mîneși numai să aibă loc pe unde se va vîrî, apoi îl vei găsi acolo.

2407. Purecele cînd îi place Cît un elefant îl face.

2408. Puterea dă curajul, curajul victoria.

2409. Puterea la om sînt anii Și aripile lui banii.

R

2410. Rabdă inimă și taci, Că n-ai altă ce să faci.

2411. Rabdă parcă e de fier Și-i crapă ochii de ger.

2412. Rana dacă se deschide, Anevoie se închide.

2413. Rara întîlnire Ε mai cu iubire.

2414. Rar la om așa noroc.

2415. Rața sălbatecă nu se domesticește.

2416. Răbdarea e totdeauna La oricine, cea mai bună.

2417. Răbdarea, Trece marea.

2418. Răbdări prăjite ai să mănînei.

2419. Rămîne în sapă de lemn și în casă fără piemn.

2420. Rărișor să cercetezi Și mai puțintel să șezi.

2421. Răsare unde nu-l semeni.

2422. Răsur frumos înflorit Și-ntre spini a răsărit.

2423. Rătăcirea din urmă e mai rea decît cea dintîi.

2424. Rău la vale, greu la deal.

2425. Răul ce și-l face omul singur, nimenea altul n-ar putea să i-l facă.

2426. Rău cu rău se gonește.

2427. Rău este cu rău, dar e mai rău fără rău.

2428. Rău faci, rău găsești.

2429. Răul lesne îl face omul, dar binele anevoie.

2430. Rîde om de om și dracul de toți.

2431. Rîde unul de altul în parte Și fiecare are un răvaș în spate.

2432. Rîs amestecat cu plîns.

2433. Roagă-te pentru oricine, Ca să-ți dea și ție bine.

2434. Roatele se gonesc una pe alta și nu se ajung niciodată.

2435. Ruda la vreme de nevoie se cunoaște.

2436. Rugarea omului beat nu se primește.

2437. Rugăciunea rău făcută Niciodată nu ajută. Și cuvinte mai puține Și zise cum se cuvine.

2438. Rumegă vorba ca oaia iarba.

S

2439. S-a băgat brînza-n putină.

2440. Sabia de aur taie mai mult decît cea de fier.

2441. Sacul cu făină se economisește cînd se-ncepe, iar nu cînd ajunge la fund.

2442. Sacul finului e tot nou.

2443. Sacul plin curînd se varsă.

2444. S-a dus bou și s-a-ntors măgar.

2445. S-a dus pe copcă.

244Θ. S-a făcut teacă de pămînt.

2447. S-a găsit cine să-i taie din obricariță.

2448. S-a isprăvit de moară.

2449. S-a înfoiat ca varza și s-a-ngîmfat ca barza.

2450. S-a îngroșat gluma C-o să-i plîngă urma.

2451. S-a întîlnit în drum Păcală Cu frate-său, nea Tîndală.

2452. S-a întovărășit rîiosul Cu chelul și păduchiosul.

2453. S-a jurat pe vin să nu mai bea rachiu.

2454. S-a / l-a ospătat pîn-a crăpat.

2455. Salcia cît să căznești Pom nu poți s-o altoiești.

2456. S-a lipit de mine ca scaiul de cîine.

2457. S-a luat cu amîndouă mîinile de păr.

2458. S-a lungit firu-i de ață, Pentru puțină viață.

2459. S-a mîniat rău pe sat Și trei zile n-a mîncat.

2460. S-a mîniat văcarul pe sat.

2461. S-a mîniat gluma.

2462. Sarea-i bună la fiertură, însă nu peste măsură.

2463. Sare ca capra neagră din cloțan în cloțan să meargă.

2464. S-a rupt drumul în mijlocul carului.

2465. S-a săturat soacra de poamă acră.

2466. S-a scremut muntele și a născut un șoarece.

2467. S-a spart pricina-n sobor Tot iarăși în capul lor.

2468. Sare din lac în puț.

2469. Satul arde / plînge, baba se pieptănă.

2470. Satul mic îl ajunge podvoada des.

2471. Satul mic și rotocol Îi dau și curînd ocol.

2472. S-a vărsat laptele în pasatul nostru.

2473. S-a văzut cu niște bale la gură Și le socotește că sînt untură.

2474. S-au întîlnit doi rătăciți S-au hotărît a se duce, Drumul încotro-i va duce.

2475. Să aibă careva rușine Pînă unde se cuvine.

2476. Să aibă omul rușine Cînd face rău, iar nu bine.

2477. Să bei pîn’ ți-o ieși părul prin căciulă și cămașa prin izmene.

2478. Să faci noaptea zi și ziua noapte.

2479. Să fii bun și blînd la toate, Dar pînă unde se poate.

2480. Să fii treaz nemîncat, de-ți zice lumea că ești beat, mergi de te culcă.

2481. Se găsește cîte-o mînă Să-i scuture de țărînă.

2482. Se hîrșiește cu necazurile.

2483. Să-i legi într-un tei și să-i dai pe gîrlă.

2484. Să-i sară iapa cui a văzut ochii.

2485. Se închină pîntecului.

2486. Se întîmplă să cadă în cursă și cine învață să se păzească de ea.

2487. Se învață ca viermele în hrean.

2488. Se lovi ca nuca în perete, ca mireasa la moară și ca musca în lapte.

2489. Să-l pui la bubă și să-ți fie de leac.

2490. Să mă iei cînd mă găsesc, Să mă ai cînd îți lipsesc.

2491. Se muncește, s-amărăște Și nimica nu-i sporește.

2492. Sănătatea Ε bogătatea.

2493. Sănătatea face banii și banii sănătatea.

2494. Sănătate în tîrlă că oile au murit de galbează.

2495. Să n-ai îndurare de omul călare cînd vezi că-i atîrnă picioarele la vale.

2496. Să n-ajung luna cu mîna și soarele cu picioarele.

2497. Să ne cîrpim, Că nu putem să ne tot înnoim.

2498. Să ne luăm după lume.

2499. Să ni se arate vrea Că ar fi știind ceva.

2500. Să n-am parte De oale sparte.

2501. Să nu dea rele Domnul Cît poate suferi omul.

2502. Să nu rîzi de măgar cumva Că poate îl încaleci cîndva.

2503. Să nu rîzi de oameni sluți, De orbi, de șchiopi și de muți, Și cînd vezi așa calici, „Doamne ferește” să zici.

2504. (Să nu te blesteme cineva) S-ajungi slugă la cai albi Și stăpîn femeie s-aibi.

2505. Să nu te pomenești cu un doamne-ajută pe spinare.

2506. Să nu te pripești, că o greșești.

2507. Să o lăsăm încurcată.

2508. Se plînge că n-are dinți. Ș-apoi roade la cojiți.

2509. Săracul n-are nici haină, Nici la inimă vreo taină.

2510. Săracului în loc să-i dea închide ochii a nu-l vedea.

2511. Sărăcuța lelea plătește cu pielea.

2512. Sărăcia cînd ți-e-n vatră, Ε ca o stană de piatră.

2513. Sărăcia de el se ține ca pulberea de cîine.

2514. Sărăcia îi mănîncă urechile.

2515. Sărăcia învață pe om Ca să fie econom.

2516. Sărăcia la om e stană de piatră.

2517. Sărăcia nu este rușine / păcat.

2518. Sărăcia pretutindenea Se întinde ca pecinginea.

2519. Săracul, de ce e sărac? că n-are minte în cap.

2520. Sări-voi, plesni-voi; Sta-voi, crăpa-voi.

2521. Sărută-l în bot, de vrei să-i iei tot.

2522. Sărută pe oarba, dar îi caută și în ochi.

2523. Să se facă de poveste-n țară și din om neom.

2524. Să se șteargă pe bot.

2525. Se strînge ca melcul în coaja lui.

2526. Să-și pună pofta în cui.

2527. Se știe cu cuiul la inimă.

2528. Sătulul la flămînd nu crede.

2529. Sătulul nu crede la flămînd / flămîndului.

2530. (Să) te duci unde a dus mutul iapa și țiganul cir lanul.

2531. (O) să-ți car la nuntă apă cu ciurul.

2532. Să-ți iei nevastă de casă, Nici urîtă, nici frumoasă.

2533. Să-ți iei nevastă de potriva ta.

2534. Să-ți plătesc la Sf. Așteaptă.

2535. Se uită la ceilalți ca la niște muște.

2536. Să umbli ca banul din mînă în mînă:

2537. Să venim la prochimen.

2538. Să vorbim ce e de vorbit.

2539. Seapă din ghiarele ursului, cu părul vîlvoi.

2540. Scaunul cu un picior nu mai poate sta drept.

2541. Scaunul înalt în picioare curînd se răstoarnă.

2542. Scaunul tot din picioare-și are pieire.

2543. Scărăbuș, p-a cui mînă-ncăpuși / ai ajuns!

2544. Schimbul nu trăiește.

2545. Scoală-te de dimineață și te culcă mai tîrziu.

2546. Scoală tu, să șed eu.

2547. Scrie pe gheață pînă dimineață.

2548. Scrie pe luminare pentru neuitare.

2549. Scump la tărîțe și ieftin la făină.

2550. Scumpul cu galantomul sînt doi vrăjmași neîmpăcați.

2551. Scumpul cu înșelătorul lesne se-nvoiesc.

2552. Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper.

2553. Scumpul mai mult păgubește și leneșul mai mult aleargă.

2554. Scumpul nu e stăpîn pe banii lui, ci banii îl stăpînesc pe el.

2555. Scumpul pierde.

2556. Seumpului niciodată să nu-i zici „dă-mi” ci totdeauna „na«.

2557. Seamănă ca două picături de apă.

2558. Seamănă la tinerețe, ca să ai ce culege la bătrînețe.

2559. Se amestecă ca pătrunjelul în toate bucatele.

2560. Se căznește d-adineaură Să facă în nisip gaură.

2561. Se ceartă de-și mănîncă capetele.

2562. Securea rea nu piere.

2563. (Călușaua) Se dă încoace-încolo, se lovește de tinjală, și-apoi vine singură la ham.

2564. Se face gaură în cer.

2565. Se frămîntă cu firea.

2566. Se încălzește la față, Iar spatele îi îngheață.

2567. Se încearcă la zbor Ca puii de cocor.

2568. Se întinde ca pecinginea.

2569. Se întoarce cu coada între picioare.

2570. Se laudă că va sparge căldarea.

2571. Se-mbracă numai pe dinlăuntru.

2572. Se pomenește din cale De coadă tocmai în vale.

2573. Se plîngea de-o întîmplare Și a dat peste mai mare.

2574. Se plînge și ăl de are, Se plînge și ăl de n-are.

2575. Se potrivesc ca nuca în părete.

2576. Se răsfață-n haine lungi, Ca un ban în două pungi.

2577. Se răspîndesc ca potîrnichile.

2578. Se scaldă în zestrea muierii.

2579 Se sperie ca calul de tropotul său (își face nălucă).

2580. Se sperie de toate buruienile.

2581. Se sperie de umbra lui. Și se uită-n urma lui.

2582. Setosul bea apă din orice lac.

2583. Se ține de capul lui ca gaia mațul.

2584. Se ține după mine (n-ar fi să mai zic), întocmai ca dracu’ după copilul mic.

2585. Se ține norocul după mine Ca pulberea după cîine.

2586. Se uită la dînsa ca la o cireașă coaptă.

2587. Se uită la el ca dracu’ la popa.

2588. Se umflă în pene.

2589. Se umflă în sprîncene, Ca curcanul în pene.

2590. Sfada grabnică aprinde focul și vrajba grabnică varsă sînge.

2591. Sfat după faptă e manta după ploaie.

2592. Sfatul muierilor / muierii muierilor folosește.

2593. Sfătuiește-te cu cel mic și cu cel mare și pe urmă hotărăște tu însuți.

2594. Sfîrșitul alege.

2595. Silă de vorbă își face, Tot să troncănească-i place.

2596. Singur ca paraua să-mi găsesc beleaua.

2597. Singur cine își gătește, El mai cu poftă prînzește.

2598. Singur se dă de gol, Fără să-i dea ocol.

2599. Sita cînd e nouă n-ai unde s-o atîrni.

2600. Sita pînă e nouă se agață / pune în cui.

2601. Sîngele apă nu se face.

2602. Sînt bogat, decît Pe cît am, p-atît.

2603. Sînteți două rudișoare, C-ați uscat rufe la un soare.

2604. Sînt firi între firi, de nu știi cum să te miri.

2605. Sînt logofăt să te-nvăț Cu cuțit să scrii pe băț.

2606. Sînt sărac pentru că nu sînt bogat.

2607. Slabă viață, tîrța-pîrța, mai nimic(a).

2608. Slavă lui Dumnezeu, am să dau, n-am să iau.

2609. Sluga nevrednică stăpînii des își schimbă.

2610. Slugă oloagă După dîrloagă.

2611. Sluga veche, mascara veche.

2612. Soacră, soacră, poamă acră De te-ai coace cît te-ai coace, Poamă dulce nu te-ai face.

2613. Soarele de e soare și tot nu poate încălzi lumea toată.

2614. Soarele să-mi fie bun, luna să o mănînce vîrcolacii.

2615. Socoteala deasă e frăție aleasă.

2616. S-o lovi, nu s-o lovi.

2617. S-o lovi, nu s-o lovi, iacă el biet ți-o vorbi.

2618. Somnul mult nu e fără vise.

2619. S-o procopsi cînd mi-o crește Păr în palmă și-între dește.

2620. Spărtura pînă e mieă trebuie eîrpită.

2621. Spicul plin stă aplecat.

2622. Spune gogoși de tufă.

2623. Spune-mi cu cine trăiești și-ți voi spune cine ești.

2624. Spune-mi cu cine te-nsoțești, ca să-ți spun cine ești.

2625. Spune-mi çum te cheamă, să-ți spun la ce sfînt te închini.

2626. Stau între nicovală și ciocan.

2627. Stă, îmbucă lăeomește Ca un lup cînd se pripește.

2628. Stă pitit ca iepurele și ciulește urechile.

2629. Strecoară țînțarul, înghite armăsarul.

2630. Strigă de la munte ca să-l audă Și de la Dunăre vrea să-i răspundă.

2631. Strigă și țipă ca din gură de șarpe, De mă iau fiori din creștet pînă-n talpe.

2632. Stomacul plin nu învață bucuros.

2633. Strînge bani albi pentru zile negre.

2634. Strînge mișină de cu vreme.

2635. Sub frunza cea mai proastă se găsesc poame coapte.

2636. Sub piatra cea mai frumoasă scorpia ascunsă zace.

2637. Suge, leică, că-ți faci scurteică.

2638. Sulița orișunde Nu să poate ascunde.

2639. Sumanul alb se poate-nnegri, Iar cel negru nu se poate-albi.

2640. Surdul n-aude, dar le potrivește.

2641. Surdului degeaba îi cînți de jale.

2642. Sutele mărită slutele.

Ș

2643. Șade ca lupu-n răspîntie.

2644. Șade, dormitează Și deștept visează.

2645. Șade posac / ursuz și tăcut Parcă este surd și mut.

2646. Șade și el între noi Ca măgarul între oi.

2647. Șade tot abanos, țeapăn și vîrtos.

2648. Și-a plecat gura și nasul, Ca cînd o să-mbuce vasul.

2649. Șarpele, pînă nu-l calci pe coadă, nu se-ntoarce să te muște.

2650. Șarpele, cînd îl doare capul, iese la drum.

2651. Șchiopătează mititica, Că a călcat-o pisica.

2652. Șchiopătura oilor e bucuria lupilor.

2653. Școala face omul om Și-altoiul pomul pom.

2654. Și-a găsit coasa gresia.

2655. Și-a găsit icoană să se închine.

2656. Și-a găsit hîrbul capacul, tigva dopul și lelea bărbatul.

2657. Și-a găsit sacul peticul / petecul.

2658. Și altul are cap, da Dar ca al meu ba-ba-ba!

2659. Și-a mîncat credința, ca țiganul biserica.

2660. Și-a mîncat rușinea cu mămăligă.

2661. Și-a pierdut credința ca și Eva raiul.

2662. Și-a spart dracul opincile.

2663. Și ea gheonoaia copaciul, Mă ciocănește ca covaciul.

2664. Și curvele poartă rochi Dar le cunoști după ochi.

2665. Și d-oi muri, nu o să dea cu tunul pentru mine.

2666. Și dracul poartă ponos.

2667. Și ea, și el, amîndoi, Vai de ei! două nevoi.

2668. Și eu acătare poamă nu sînt, dar nici fiece / fiecare pasăre nu mă mănîncă.

2669. Și făină și-aluat tot împrumut le-a luat.

2670. Și firul de păr își are umbra sa.

2671. Și-n pat și cu-ochii pe foc I se pare tot un loc.

2672. Și măgarul cîteodată Binișor și el se poartă.

2673. Și măgarul e bătrîn, dar îl încalecă copii.

2674. Și minciuna este vorbă.

2675. Și moșului îi plac toate, dar să le roadă nu poate.

2676. Și pentru calul șchiop se găsește surugiu.

2677. Și pisicii îi place peștele, dar cînd trece puntea închide oehii.

2678. Și plopul e-nalt și-l spîrcîie ciorile.

2679. Și răul e bun la ceva.

2680. Și sărac și nesupus Umblă cu nasul pe sus.

2681. Șoarecele nu-ncape pe gaură și și-a legat și-o tigvă de coadă.

2682. Șoarecele sperează scăpare și cînd e în gura pisicii.

2683. Șoarecelui nu-i lipsește, Că’ din vreme-și grămădește.

2684. Șoarecii cînd au pace cu pisica, se primejduiese bucatele.

2685. Știe ca la calul prost Să ia hamul de rost.

2686. Știe bine vlădică Pe cine ia de chică.

2687. Știe ca lumea să trăiaseă.

2688. Știe Dumnezeu al eui e sacul eu făină și podul cu slănină.

2689. Știe satul Și nu știe bărbatul.

2690. Știe sfaturi să dea Cîte știe și baba mea.

2691. Știe sfătuiri să dea Cîte știe și baba mea.

2692. Știe vorbe / vorba să îndruge Parcă tot la țîță suge.

2693. Știi ce e în carte: slove negre pe hîrtie albă.

2694. Științele sînt uși, iar cheile lor sînt cercetările.

2695. Știu în ce apă s-adapă.

2696. Știe mocanul ce e șofranul? Cînd îl vede pe tarabă, socotește că-i otravă.

Τ

2697. Tac, tac, Ca nucile-n sac.

2698. Tace și face.

2699. Taci, să-ți fie casa casă și masa masă.

2700. Taci tu, să vorbesc eu.

2701. Taie cîinilor frunză.

2702. Tată avea armăsar, Dar el a ieșit măgar.

2703. Tată noi n-aveam pîine nici o coajă Și cîinii umblă cu covrigi în coadă.

2704. Tatăl zece fii hrănește Și le împlinește toate, Dar pe el (de sărăcește) Un fiu a-l hrăni nu poate.

2705. Tăcerea Ε ca mierea.

2706. Tăgîrță ruptă de-mprumută și cere la soroc să-i dai sac nou în loc.

2707. Te-au cam strîns în chingi bietele opinci.

2708. Te-ai făcut cu dînsa rudă, După mămăligă crudă.

2709. Te atinge cu bumbac.

2710. Te duci / Du-te, opt cu a brînzii.

2711. Te găsește boala gălbinării și frigurile pungii.

2712. Te-ntinde cît ți-e plapoma.

2713. Te joci cu ea ca o păpușă.

2714. (Te) Joci cu tichia chelului, Ajungi și tu-n felul lui.

2715. Te mîngîie cu ghimpi.

2716. Te prinzi în horă, trage danțul.

2717. Te pupă-n bot și-ți ia din pungă tot.

2718. Te răsfață într-al tău ca ariciu-n cuibul său.

2719. Te tocmește dușmănește și plătește omenește.

2720. Te uită la față și mă-ntreabă de viață.

2721. Te uiți la dînsul și parcă Tot prin străchini goale calcă.

2722. Timpul cumpără paiele și nevoia le vinde.

2723. Timpul e bani.

2724. Timpul trece cu azi, cu mîine, Iar vecinul rău tot rămîne.

2725. Tir / Ce mi-e baba Rada, tir / ce mi-e Rada baba.

2726. Tîrgul se face cu bani și nunta cu lăutari.

2727. Toacă dracului bureți.

2728. Toamna se numără bobocii.

2729. Toarnă, umple foalele, Pînă-și udă poalele.

2730. Toată alba (călușa) în doi bani.

2731. Toată a lui nerozie Ε de la părinți moșie.

2732. Toată fapta se-mprumută, Și cea rea și cea plăcută.

2733. Toată graba strică treaba.

2734. Toată jigania-și are pe lupul ei.

2735. Toată lelea își are băcăul ei.

2736. Toată lumea bea vinul, dar nu-și bea vinul.

2737. Toată lumea e școală.

2738. Toată musca nu face miere.

2739. Toată pasărea își are odihna în cuibul ei.

2740. Toată pasărea pe limba ei piere.

2741. Toată vara cu cojoc și iarna cu c… la foc.

2742. Toată ziua clanța, clanța din gură.

2743. Toată ziua gîra-mîra.

2744. Toate apele în mare se varsă și marea nicicum nu se mai umple.

2745. Toate ca toate, numai dragoste cu sila nu se poate.

2746. Toate cu timp și soroc Și rușinea la al ei loc.

2747. Toate fonfoloagele își așteaptă noroacele.

2748. Toate își au vremea lor.

2749. Toate la vremea lor date Sînt ca și o sănătate.

2750. Toate după neam merg La tulpina lor alerg.

2751. Toate lucrurile ne sînt pe dos.

2752. Toate merg după neam.

2753. Toate rîurile curg în mare.

2754. Toate sînt la vremea lor.

2755. Toate sînt pînă la o vreme.

2756. Toate străchinile nu sînt pentru eiorbă.

2757. Toate-și au leacul.

2758. Tocmai cînd îți pasă, fără dînsul / atunci te lasă.

2759. Tocmai cînd s-a repezit, Și lumea s-a isprăvit.

2760. Tocmeală țigănească, dară plată omenească.

2761. Tot cam după neam merg toate, Din ce este nu-l poți scoate.

2762. Tot ce lucește nu e aur.

2763. Tot cîinele iese din iarnă, dar numai pielea lui știe.

2764. Totdeauna desfătarea are sor întristarea.

2765. Totdeauna fețișoara Mărită pe fețișoara.

2766. Totdeauna gîra-mîra și trai cu vătrai.

2767. Totdeauna la eolț de țară să-ți faci casă Și să-ți alegi loc la mijloc de masă.

2768. Tot din grîu se face și secara.

2769. Tot el la masa altuia, și la masa lui nimenea.

2770. Tot înșiră la gogoși Spunînd despre moși păroși.

2771. Tot învățăm cît trăim Și neînvățați murim.

2772. (Tot) învățul are și dezvăț.

2773. Tot la voi în șatră Bate vînt și piatră.

2774. Tot obrazul își are necazul.

2775. Tot omul e domn în casa sa.

2776. Tot omul face foc la oala lui.

2777. Tot omul trăiește pentru sine.

2778. Tot paiul își are timbra (sa).

2779. Tot pățitul (e) priceput.

2780. Tot țiganul își laudă ciocanul.

2781. Tot una-i au eu capul de piatră, au cu piatra de eap.

2782. Tot vasul miroase a ce cuprinde.

2783. Toți copacii înfrunzesc, Dar mulți din ei nu rodesc.

2784. Toți pretutindenea sapă, El duce cîinii la apă.

2785. Tovarăș numai la cîștig, la pagubă pune cîrlig.

2786. Trage ca calul la grăunțe.

2787. Trage dansul după casă că mireasa-i burdioasă.

2788. Trage neîncetat Vetrela pe uscat.

2789. Trage în greu cît poate.

2790. Tragi nădejde ca spînul de barbă.

2791. Trai Cu vătrai.

2792. Traista goală Te omoară.

2793. Tranca, fleanca, mere acre.

2794. Trăiesc ca cîinele cu pisica.

2795. Trăiesc ca cîinii cu porcii.

2796. Trăiesc împreună Ca pîinea a bună.

2797. Trăiește din seul său.

2798. Trăiește, murgule, pîn-la Paști Ca să-ți dau iarbă verde să paști.

2799. Trăiește / trăiți ca în sîn de rai.

2800. Trăiește viață cîrpită cu ață.

2801. Trăind omul, cînd și cînd, Află ce nu-i dă prin gînd.

2802. Treaba fă-o cumsecade Și șezi atunci cînd se șade.

2803. Trebuie să pață omul, ce i-o fi scris în frunte.

2804. Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte.

2805. Trei lulele în două zimbile.

2806. Trei oameni la vedere, scîrboși și urîți de tot: săracul mîndru, bogatul zgîrcit și bătrînul desfrînat.

Ferește-te de asemenea numiri.

2807. Tremură de parcă îl găsesc toate năbădăile.

2808. Tremură după un nap. Ca de ochii săi din cap.

2809. Trestia care se pleacă vîntului niciodată nu se fringe.

2810. Trimite pe nevoiaș Să-ți slujească la cevași, Dar pleacă și după el Că nu-ți face-n grabă astfel.

2811. Trîndăvia e muma tuturor răutăților.

2812. Trîntește cuvîntul tronc, Ca cloșca cînd face clonc.

2813. Tronc, Marico, mere acre.

2814. Trufia e trîmbița căderii.

2815. Tu ce îi cînți, și el ce îți descîntă?

2816. Tufă în cap, tufă în pungă.

2817. Tu-i ceri să-ți numere toate Și el dator te mai scoate.

2818. Tu-i dai bună dimineață Și el de păr te înhață.

2819. Tu îi faci cu ochiul, el îți face cu capul.

2820. Tu îl bei pe dînsul și el te bea pe tine.

2821. Tu îl trimiți la foc și el îți aduce busuioc.

2822. Tu îl trimiți la surcele și el îți aduce floricele.

2823. Tu mare, eu mare, cine să tragă cizmele?

2824. Tu mori după mine și eu n-am habar de tine.

2825. Tună și fulgeră de minie.

2826. Tu obrazul îți întorci Și el dosul ca la porci.

2827. Tu știi una, două, eu știu pîn-la nouă.

2828. Tu umbli după el cu mila Și el după tine cu pila.

2829. Tu umbli să-1 îmblînzești Și mai rău îl îndrăcești.

2830. Tu zici că-mi voiești binele Și mă-nghimpi ca albinele.

Ț

2831. Țara piere de tătari și ea bea cu lăutari.

2832. Ți-ai întins vrejul ca dovleacul și-ai umplut lumea cu castraveți.

2833. Ține capra și-l împunge. Iar altul stă și o mulge.

2834. Ține fine, na și ție, Cît p-aci să-mi dea și mie.

2835. Ține-mă Doamne, încai Dacă vrei să mă ai.

2836. Ține minte în tot veacul Și nu-ți băga-n cîrd cu dracul.

2837. Ține-te de una, nu sări din una-ntr-alta.

2838. Ține-te, pînză, să nu te rupi / nu te rupe.

2839. Ți se face părul măciucă.

U

2840. Udatul nu se teme de ploaie.

2841. Uit (ă) îmbucătura De la mînă pîn-la gură.

2842. Uită de joi pînă mai apoi.

2843. Uită de la mînă pînă la gură.

2844. Uită-te la față Și mă-ntreabă de viață.

2845. Uită-te la mumă-sa și cunoaște pe fie-sa.

2846. Umblarea-i încovoiată Ca la pisică plouată.

2847. Umblă ca cîinele surd la vînat.

2848. Umblă cătînd din pom în pom Ca căscatul din om în om.

2849. Umblă cu capu-ntre urechi, cască-gură, pierde-vară.

2850. Umblă cu coliva în piept.

2851. Umblă cu floare la ureche.

2852. Umblă cu ochii logodiți.

2853. Umblă drumurile-n rînd, Podinile numărînd.

2854. Umblă după potcoave de-cai morți.

2855. Umblă după secerat Pe unde n-a semănat.

2856. Umblă gol ca un pistol.

2857. Umblă gonind vînturile Și măsurînd cîmpurile.

2858. Umblă gură-cască Pînă să-ți vorbească Înserează Și-nnoptează.

2859. Umblă la grădinar castraveți să vînză Și lui de dînșii îi este acră rînza.

2860. Umblă noaptea ca liliecii.

2861. Umblă parcă treieră la mărăcini.

2862. Umblă pe drum beat Ca cîinele turbat.

2863. Umblă pe drum cu alai Și-acasă n-are mălai.

2864. Umblă pe drum tăind cîinilor frunză.

2865. Umblă pe unde a-nțărcat dracii copiii.

2866. Umblă să prindă roiul Și-și întoarce înapoiul.

2867. Umblă să scoată două piei după o oaie.

2868. Umblă să sperie lupul cu pielea oii.

2869. Una este una, două fac mai multe.

2870. Una gîndește cîrciumarul și alta bețivul.

2871. Una gîndește și alta vorbește.

2872. Una și cu una fac două.

2873. Un bordei să ai cît de rău, numai să fie al tău.

2874. Un ceas al dimineții plătește cît trei după prînz.

2875. Unde aduni tu surcele, eu am tăiat lemne.

2876. Unde a mers mia, meargă și suta.

2877. Unde chiorește și unde lovește.

2878. Unde cîntă cocoși mulți, acolo întîrzie a se face ziuă.

2879. Unde dai și unde crapă!

2880. Unde e cîștig, e și pagubă.

2881. Unde e dragoste multă e și urîciune multă.

2882. Unde e / este minte multă, e / este și nebunie multă.

2883. Unde e gust nu încape ceartă.

2884. Unde e înțelepciune scurtă, și nebunie multă.

2885. Unde e marfă, și daună / pagubă.

2886. Unde este stîrvul, acolo se adună ciorile.

2887. Unde este vorbă multă, Aeolo este treabă scurtă (puțină).

2888. Unde găina cîntă cocoșul tace.

2889. Unde găsește pus rău, el pune bine.

2890. Unde înserează acolo doarme.

2891. Unde-l trimit, unde-l mii Umblă fără căpătîi.

2892. Unde n-am trebuință, nici nu vînz, nici nu cumpăr.

2893. Unde nu e cap, vai de picioare.

2894. Unde nu e foc, nu iese fum.

2895. Unde nu e / este / pisică, Șoarecii steag / vătaf ridică.

2896. Unde nu e socotință, socoteala merge rău.

2897. Unde nu e stăpîn, nici Dumnezeu.

2898. Unde nu-s mîrtani, șoarecii joc.

2899. Unde nu te doare, nu te legi.

2900. Unde nu te înțelege, Nu mai umbla să dai lege.

2901. Unde nu-ți fierbe oala, nu-ți băga lingura

2902. Unde o doare, și unde o leagă.

2903. Unde o ieși să iasă, Ori ea tunsă, ori ca rasă.

2904. Unde o loviși și unde crăpăt

2905. Unde se găsește șaua, se cere și ipingeaua

2906. Unde se găsește frîul, se cere și calul.

2907. Unde sînt broaște, trebuie să fie lac.

2908. Unde sînt doi, cu el se fac trei.

2909. Unde sînt două cumnate, Casele-s nemăturate.

2910. Unde sînt moașe mai multe Rămîne bietul băiat Cu buricul netăiat.

2911. Unde sînt oi, acolo-s și foi.

2912. Unde-s ochii înțeleptului Este mîna nebunului.

2913. Unde vede gîrla închide ochii.

2914. Un dumnezeu dă, și altul ia.

2915. Uneori curge și alteori pică.

291β. Unge osia, să nu scîrțîie / cînte roata.

2917. Unii iau folosul și alții port ponosul.

2918. Unii mănîncă și alții dumică.

2919. Unii numai te întreabă Ș-alții cască guri degeabă.

2920. Unii sapă și plivesc, Alții beau și chiuiesc.

2921. Unii țin vaca, și alții îi mulg țîțele.

2922. Un nebun aruncă o piatră în gîrlă și zece înțelepți nu pot s-o scoată.

2923. Un necaz abia îl trece Și vin în locul lui zece.

2924. Un stăpîn avut cînd are La mai mulți dă de mîncare.

2925. Unuia îi place popa, altuia preoteasa și altuia fata popii.

2926. Unul face și-altul trage.

2927. Unul ardică la glumă Și-altul te-njură de mumă.

2928. Unul cască și-altul înghite.

2929. Unul gustă, zice: dulce; altul gustă, zice: acru.

2930. Unul și-altul tot un drac Amîndoi un ban nu fac.

2931. Unul taie și croiește Și altul stă și potrivește.

2932. Unul te lasă de ostenit Și altul te ia de odihnit.

2933. Unul trage să moară Și-altul joacă, se-nsoară.

2934. Unul umblă și străbate Și pe alt fericea bate.

2935. Urciorul merge de multe ori la apă, dar în cele din urmă se sparge.

2936. Urît tată a avut, Să-i semene l-a făcut.

2937. Urma laudă începutul.

2Θ38. Urma lupului de urma cîinelul puțin se deosebește.

2939. Urșii cu ursul ursărese, În danțuri nu se lovese.

2940. Ursul cînd n-are de mîncare își mușcă din labe.

2941. Ursul de lătratul clinilor nu se sperie.

2942. Ursul nu joacă de voie, ci de nevoie.

V

2943. Vaca bună se vinde din staul.

2944. Vaca răstoarnă găleata după ee o umple ou lapte.

2945. Vai cînd ajunge coada cap.

2946. Vai cînd ajunge lupul sameș la oi.

2947. Vai de acea însoțire Unde nu este unire.

2948. Vai de boul care-1 înjugă și umblă ca să împungă

2949. Vai de casa unde cotcodăcesc găinile și cocoșul tacc

2950. Vai de cîinele care latră pe stăpînul său.

2951. Vai de mine, de urît Sînt sătulă pînă-n gît.’

2952. Vai de vițelul care-mpunge vaca (pe muma sa).

2953. Valea e tot aia, dar nu e poteca aia.

2954. Va mai veni oala la spuză.

2955. Vara cine își cîștigă, Iarna nu se încîrligă.

2956. Vara-ntins la umbră doarme Și iarna moare de foame.

2957. Vasul gol cîntă a foame.

2958. Vasului gol toți îi dau eu piciorul.

2959. Va veni ea apa și la moara mea.

2960. Văcarul s-a mîniat pe nevastă și nasul și-a tăiat.

2961. Vătășel de mahala, A plecat a colinda.

2962. Vede că nu încape singur pe gaură, și-și mai leagă și tigva de coadă.

2963. Vede că nu mai încape Și toarnă pînă să crape.

2964. Veniți înțelepților de mîncați la mesele nebunilor.

2965. Verși cu pumnul și culegi cîte unul.

2966. Vestmîntul nu face pe om.

2967. Vezi bîrna din ochiul tău Și nu vorbi pe alt(ul) de rău.

2968. Vezi-ți de furcă și de cîiți.

2969. Viața îți petreci cu nădejdiile seci.

2970. Viața necăsătorită la bătrînețe e cea mai urîtă.

2971. Viața cîrpită cu ață.

2972. Viespea, miere după ce nu face, Sare și te împunge cu ace.

2973. Vinde moșia și cumpără sanie.

2974. Vinde pielea ursului în tîrg, și ursul în pădure.

2975. Vinde via și cumpără stafide.

2976. Vine binele ca albinele.

2977. Vine / S-a strîns rînced lîngă muced.

2978. Vino, lupe, de mă mănîncă de gata.

2979. Vinovatul mai mare gură face.

2980. Vinovatul negonit fuge.

2981. Vinul bun și nevasta frumoasă sînt două otrăvi dulci pentru om.

2982. Vinul e dat să-l bea voinicii, iar nu toți nevoiașii.

2983. Vinul e toiagul bătrînețelor și nebunia tinerețelor.

2984. Vinul face pe săraci bogați, pe ciungi cu mîini, pe ologi cu picioare și pe orbi cu ochi.

2985. Vinul nou nu se ține în foi vechi.

2986. Vinul, țuica cui îi place N-are cu ce să se-mbrace.

2987. Vitelor care treieră nu li se leagă gura.

2988. Vițelul după baligă se cunoaște ce bou o să se facă.

2989. Vițelul nici nu l-a tăiat și mușterii pentru piele au venit

2990. Vizitele mai plăcute Sînt cele mai rar făGUte.

2991. Vîntul adună norii și tot vîntul îi risipește.

2992. Voia este la tine Ca să faci cum îți vine.

2993. Voind să poarte cercei mai buni, își pierde urechile.

2994. Vorba dulce mult aduce.

2995. Vorba lungă e sărăcia omului.

2996. Vorba în tîrg și vulpea în pădure.

2997. Vorba își are și ea vremea ei.

2998. Vorba multă nu e fără minciuni.

2999. Vorba multă, sărăcia omului.

3000. Vorbă multă și treabă puțină.

3001. Vorba-n colțuri și rotundă Fără cercuri se afundă.

3002. Vorba pe unde a ieșit Mai bine să fi tușit.

3003. Vorba puțină și mîncarea puțină niciodată nu strică pe om.

3004. Vorba rea se duce ca glonțul.

3005. Vorba, vorbă aduce.

3006. Vorbă să fie, dă-mi o lulea de tutun, că bîlci se face.

3007. Vorbe bune, dar nesărate.

3008. Vorbele cele dulci deschid poarta cea de fier.

3009. Vorbele cele ferite în piață și-n moară-s vorbite.

3010. Vorbele celor mari sînt ca smochinele de dulci, Iar vorbele celor mici sună ca niște nuci.

3011. Vorbește ca o carte.

3012. Vorbește cu mormăitură, Parcă are mămăligă-n gură.

3013. Vorbe(ște) și neisprăvite La-nșir-te mărgărite.

3014. Vorbește vorba-ngînată, Parcă-i e gura legată.

3015. Vrabia mălai visează.

3016. Vrabia pui și ea moare de bătrînă.

3017. Vrăbiile se gîlcevesc Pentru meiul omenesc.

3018. Vrea să ia și lîna și pielea.

3019. Vrea să umple-n puț găleata Cu gura neastupată.

3020. Vrea s-o-nnegrească din albă, Vrea și mîini albe să aibă.

3021. Vrednicia omului se cunoaște după port.

3022. Vrednicia-ți mi-e oglindă, Că m-ai slujit pînă-n tindă.

3023. Vrei, nu vrei, el cu d-a sila Face musca cît cămila.

3024. Vremea ce a trecut nu se mai întoarce.

3025. Vremea cu încetul poate Să le deseopere toate.

3026. Vremea descoperă adevărul.

3027. Vremea descoperă toate Și pe hoț de față scoate.

3028. Vremea învață pe aceia ce n-au dascăl.

3029. Vremea toate le mistuiește.

3030. Vremea vinde paiele și nevoia le cumpără.

3031. Vreme e a rîde, vreme e a plînge.

3032. Vrînd desagii să-și golească Ca să scurteze din cale, De cu seară a plecat Și în tindă s-a culcat.

3033. Vrînd să aibă armăsar, ajunge din cal la măgar.

3034. Vulpea cînd n-ajunge la găini zice că sînt spînzurate.

3035. Vulpea cît e de vicleană, și de multe ori cade în cursă cu toate picioarele ei.

3036. Vulpea în pădure, și el îi vinde pielea în tîrg.

3037. Vulpea nu se sperie de ăl de se laudă seara, ci de ăl de mănîncă dimineața.

3036. Vulturul de aripi smuls Nu mai poate zbura-n sus.

3039. Vulturul stă-n loc, vegheză. Dar el muște nu vînează.

Ζ

3040. Zeamă lungă, Să ajungă.

3041. Zamfirica toate le avea, Numai țopi îi lipsea.

3042. Zăpada albă o udă cîinii.

3043. Zece gîște cînd se pornesc, Pe un cîine îl biruiesc.

3044. Zece înțelepți nu pot să descurce ceea ce un nebun a încurcat.

3045. Zece mîrțogi pot duce pe un armăsar, Iar un armăsar nu poate Ca să le ducă pe toate.

3046. Zestrea îmi șade în lacră Și eu cu sluta pe vatră.

3047. Zestrea toate le astupă, Ea și pe dracu’ îl pupă.

3048. Zgîrcitul nici el nu mănîncă, nici pe altul nu vrea să vadă mîncînd.

3049. Zgîrcitul numai stîngă are (care ia), dreapta îi este uscată (care dă).

3050. Zi că e laptele negru.

3051. Zicînd numai miere, gura nu se face dulce.

3052. Zi cu un cuvînt, neam rău, Zgîrios ca un ferăstrău.

3053. Zi-i pe nume și-l lasă.

3054. Zi, să nu-ți zic.

3055. Ziua bună de dimineață se arată.

3056. Ziua fuge de bivol și noaptea apucă pe dracu’ de coarne.

3057. Ziua mănîncă colaci Și noaptea umblă după draci.

ADDENDA

A

3058. A aduce din condei.

3059. A ajunge din cal măgar.

3060. A ajunge în doaga copiilor.

3061. A ajunge la sapă de lemn.

3062. A alerga în fuga mare.

3063. A aluneca ochii cuiva după cutare lucru.

3064. A arde moara ca să ardă și șoarecii.

3065. A arăta spatele.

3066. A asculta cățelul pămîntului.

3067. A ascunde acul în claia de fîn.

3068. A aștepta să-i pice mură în gură.

3069. A avea apa sorb.

3070. A avea ceva de ros.

3071. A avea condei bun.

3072. A avea de la mînă pînă la gură.

3073. A avea de furcă.

3074. A avea gura de cîrpă.

3075. A avea înclinare cu cutare.

3076. A avea pană frumoasă.

3077. A avea pe dracu’ într-însul.

3078. A avea scaun la cap.

3079. A avea viermi neadormiți.

3080. A bate apa în piuă.

3081. A bate ca într-un putinei deocheat.

3082. A bate cîmpii.

3083. A bate cu burete pironu-n perete.

3084. A bate din palme.

3085. A bate în verde, în roșu.

3086. A bate pe cineva o sută de bătăi.

3087. A bate laturile.

3088. A bate șaua să priceapă iapa.

3089. A bate tot într-o parte.

3090. A bea cu prjgorii.

3091. A cădea ca o pară coaptă.

3092. A cădea mîrlă pe pîrlă.

3093. A călca a beat.

3094. A călca pe talpă putredă.

3095. A căra apă cu ciurul.

3096. A căuta acul cu fir roșu.

3097. A căuta acul în claia de fîn.

3098. A căuta cearta cu luminarea.

3099. A căuta gîlceava cu luminarea.

3100. A căuta iepuri la biserică.

3101. A căuta nod în papură și pete în soare.

3102. Acela e adevărat înțelept, care de la toți învață.

3103. Acela este om, care se pleacă vremii ca iarba vîntului, cînd o pleacă la pămînt.

3104. A crăpa dracului un ochi.

3105. A crește pui de șarpe.

3106; A cui e punga mai mare! — A cui se vede.

3107. Acum scuipă-ne și ne lasă.

3108. A da cu capul de prag.

3109. A da cuiva peste nas.

3110. A da de căpătîi.

3111. A da dosul.

3112. A da latul pe spate.

3113. A da mîna în foc.

3114. A da pe brînci.

3115. A da pe pîrlitură.

3116. A da sfoară în țară.

3117. A dat în greu.

3118. A despica firul în patru.

3119. A despica vîntul.

3120. Adevărul își pierde dreptul în gura mincinosului.

3121. A dori un lucru bolînzește și nebunește.

3122. A dormi bute.

3123. A duce mult.

3124. A duce pe cineva unde a dus mutul iapa.

3125. A duce pe cineva unde a înțărcat dracul copiii.

3126. Adună vara broaște, că iarna vor fi pești.

3127. A face cuie.

3128. A face luntre pe punte.

3129. A face safteaua.

3130. A face talmeș-balmeș.

3131. A fi bun cît trăiești.

3132. A fi bun de gură.

3133. A fi bun de mînă.

3134. A fi cam într-o parte.

3135. A fi cu crucea în sîn.

3136. A fi cu degetul în gură.

3137. A fi cu ochi și cu sprîncene.

3138. A fi de-ai lui Teacă.

3139. A fi dat prin sită și prin ciur.

3140. A fi de cînd ploaia cu cîrnați.

3141. A fi departe griva de iepure.

3142. A fi drept ca funia în sac.

3143. A fi greu de piele.

3144. A fi gros la ceafă.

3145. A fi gros la pungă.

3146. A fi în doi peri.

3147. A fi în stambă dată.

3148. A fi la drumul mare.

3149. A fi la mîncare leu și la lucru bou.

3150. A fi lovit cu leuca.

3151. A fi oltean cu gura plină de măsele.

3152. A fi o vacă încălțată.

3153. A fi pe două cărări.

3154. A fi taler cu două fețe.

3155. A fi tare de cerbice.

3156. A fi topor de oase.

3157. A fi o dată la moară și de două ori la rîșniță.

3158. A fost pînă la calea-ntoarsă.

3159. A fugi ca dracul de tămîie.

3160. A fura luleaua Neamțului.

3161. A-i asuda urechea pentru ceva.

3162. A-i cășuna ceva.

3163. Aice corăbii se îneacă, și voi luntrelor unde mergeți?

3164. A-i cere inima.

3165. A-i cînta popa.

3166. A-i crăpa firea.

3167. A-i curge lapte în păsat.

3168. A-i da inima brînci.

3169. A-i da mîna.

3170. Ai dat un cazan mare și-ai luat o căldare.

3171. A-i face un topor.

3172. A-i fi aminte de ceva.

3173. Ai găsit un sat fără cîini și umbli cu minele în șolduri.

3174. A ierta este (o) virtute.

3175. A ieși cu coada între pidoare.

3176. A ieși deasupra ca oleiul.

3177. A ieși la obraze.

3178. A-i ieși părul pîn căciulă.

3179. A ieșit și moș din coș.

3180. A i-o coace.

3181. A i-o face.

3182. A-i juca festa.

3183. A-i lăsa gura apă (după ceva).

3184. A-i lipsi o doagă.

3185. A-i lipsi o sîmbătă.

3186. A-i lua gura.

3187. A-i luci ochii departe.

3188. A-i merge bine.

3189. A-i muia oasele.

3190. A intrat vulpea în sac.

3191. A-i oua găina în căciulă.

3192. A-i plăti Dumnezeu vămile.

3193. A-i plăti pielea.

3194. A-i prinde mîna la ceva.

3195. A-i pune crucea.

3196. A-i pune mănușa.

3197. A-i pune o floare la ureche.

3198. A-i seca inima.

3199. A i se face de ceva.

3200. A i se face părul măciucă.

3201. A i se încuiba în cap.

3202. A i se înfunda.

3203. A i se lua de pe inimă.

3204. A i se scurge ochii după cineva.

3205. A i se scurta potecile.

3206. A-i tăia din unghișoară.

32C7. A-i tăia de unghișoară.

3208. A-i toca gura.

3209. A-i veni cîte o plesnaie.

3210. A-i veni cîte o trăsnaie.

3211. Ai umblat tu, vulpe, pe cît ai umblat, Dar tocmai acum ți s-a înfundat.

3212. A-i urla lupii în casă.

3213. A împleti coadă albă.

3214. A începe cu mult e mai ușor decît a fini cu multe.

3215. A înota contra valurilor.

3216. A întoarce mantaua după vînt.

3217. A întuneca pe cineva.

3218. A învăța alții ce a uitat.

3219. A juca cărți mari.

3220. Ajută-te și te voi ajuta, lucră și vei mînca.

3221. Ajutorul cînd piere, ca pînza corăbiei cînd se rupe.

3222. A-l bate bruma.

3223. A-l bate fericea.

3224. Albina în gură ține mierea cea mai dulce, și în coadă acul cel mai otrăvitor.

3225. Albina pe multe flori se pune, însă numai de unde-i place, de acolo adună miere.

3226. Albina vrednică din orice floare face strînsură.

3227. A-l cunoaște cît colo.

3228. A-l da tîrgului.

3229. A-l face val-vîrtej.

3230. A-l fura ochii.

3231. A-l găsi năvîrliele, năbădăile.

3232. A lăuda fapta rea înseamnă a o comite.

3233. A lega limba cuiva.

3234. A lega ploaia.

3235. Alergătură multă, treabă puțină.

3236. A linge unde a șcuipat.

3237. A-l purta de nas.

3238. A-l purta pre la icoane.

3239. A-l purta val.

3240. A-l spăla cu ou și cu oțet.

3241. Alta-i floarea de cîmp și alta-i cea de grădină.

3242. A-l tăia capul.

3243. Alt miros dă florăria Și-alt miros dă bălăria.

3244. A-l trece din gură-n gură ca cîinii prin turbăceală.

3245. A lua cale multă.

3246. A lua cîmpii.

3247. A lua colacul.

3248. A lua cu unul și a da cu pumnul.

3249. A lua în cap.

3250. A lua în răspăr.

3251. A lua largul.

3252. A-l lua la trei parale.

3253. A lua lumea în cap.

3254. A lua paiul cu urechea.

3255. A lua pe cineva în pioioare.

3256. A lua pe cineva la trei parale.

3257. A lua purceaua de coadă.

3258. A-l ursi soarta să fie al necazurilor.

3259. Am ac pentru cojocul fiecăruia.

3260. Am ajuns de poveste în țară.

3261. Am eu glagole în cap.

3262. A merge pînă-n tindă.

3263. Amestecă vorba ca făcălețul mămăliga.

3264. A mînca la nunta dracului,

3265. A mînca papară.

3266. A mînca picioare de găină.

3267. A mînca usturoi și gura a nu-ți mirosi nu se poate.

3268. A mînca de dimineață.

3269. A murit că i s-au isprăvit zilele.

3270. Am nădejde la Dumnezeu.

3271. A nădi din tei curmei.

3272. A nemeri ca nuoa în perete.

3273. A nu avea cu ce stropi măseaua.

3274. A nu avea inima departe de gură.

3275. A nu avea nici cenușă în vatră.

3276. A nu avea val de nimica.

3277. A nu-i da de fund.

3278. A nu-i fi a bună.

3279. A nu-i fi toți boii acasă.

3280. A nu juca nici minge, nici clince.

3281. A nu-l nimeri nici în piuă.

3282. A nu plăti cît o ceapă degerată.

3283. A nu s-alege cîștigul din pagubă.

3284. A nu se alege praful.

3285. A nu se alege praful de cineva.

3286. A nu se bate cu carnea.

3287. A nu ști nici o boacă.

3288. A nu ști să aleagă neghina din grîu.

3289. A nu-și vedea lungul nasului.

3290. A o coace cuiva.

3291. A o face de oaie.

3292. A o lua la picior.

3293. A o lua la sănătoasa.

3294. A osteni de-a surda.

3295. Apa curge și se duce, pietrele rămîn pe loc.

3296. Apa o beau pe picior, ca o pasăre în zbor.

3297. Apa trece, pietrele rămîn.

3298. Apa vine la matca ei.

3299. A păzi treaba cu praștia.

3300. A pleca la vînat cu pușca seacă

3301. A prinde cu ocaua mică.

3302. A prinde împărățiile cu daruri.

3303. A prinde pe orb și a-i scoate ochii.

3304. A prinde șarpele cu mîna altuia.

3305. A promite moși pe groși.

3306. A pune colivia cu sticleți pe capul său.

3307. A pune la mînă.

3308. A pune pe cineva cu chica în gaură.

3309. A pune pingeaua cuiva.

3310. A pune pirostiile..

3311. A pus mai mult de o parte.

3312. Arde moara dar și șoarecii se prăpădesa

3313. A rămas cu degetu-n gură.

3314. A rămas în lopată de lemn.

3315. A rămînea în sapă de lemn.

3316. A rămîne bătut, ocărît și cu banii dați.

3317. A rămîne pe drumuri.

3318. A răzui turnurile.

3319. Are nouă suflete, ca pisica.

3320. Are să treacă încă multă apă pe gîrlă.

3321. A ridica capul.

3322. Armăsarul cînd îmbătrînește La rîșniț-a junge de rîșnește.

3323. A roade (ceva) ca’rugina fierul.

3324. A sări în coada cucoanei.

3325. A scăpa cu fața curată.

3326. A secera unde n-a semănat.

3327. A scoate apa din piatră.

3328. A scoate cuiva peri albi.

3329. A scoate din gura lupului.

3330. A scoate din pepeni.

3331. A scoate la cale.

3332. A scoate la capăt.

3333. A scrie muște pe pereți.

3334. Ascultă cu urechea, ca straja de vrăjmași.

3335. Ascultă fiule pe tatăl,tău, cel ce te-a născut și nu baga în seamă pe muma ta, pentru că a îmbătrînit.

3336. A se aduna ca muștele la miere.

3337. A se ajunge la cuvinte.

3338. A se aluneca cu vorba.

3339. A se ascunde după deget.

3340. A se ascunde în gaură de șarpe.

3341. A se așeza la învoială.

3342. A se bate ca peștele pre uscat.

3343. A se bate lupii la gura cuiva.

3344. A se crăpa de ziuă.

3345. A se culca cu găinile.

3346. A se da după păr.

3347. A se da în dragoste.

3348. A se da pre brazdă.

3349. A se duce opt cu a brînzii.

3350. A se duce unde a dus mutu’ iapa.

3351. A se face luntre și punte.

3352. A se îmbăia de…

3353. A se împunge cu vorba.

3354. A se înfășură pe undeva.

3355. A se îngloti oștile.

3356. A se îngrădi cu cineva.

3357. A se întinde cît ajunge plapoma.

3358. A se întinde de patime.

3359. A se juca cu tichia chelului.

3360. A se lipi ca scaiul.

3361. A semăna vînt și a culege furtună.

3362. A se mînia pe sat.

3363. A se scula cu noaptea în cap.

3364. A se ținea ca orbul de.gard.

3365. A se umple de suflet.

3366. A spori din gură.

3367. A spune din fir în păr.

3368. A spune față de cutare.

3369. A spune între cutare.

3370. A spune verzi și uscate.

3371. Asta e floare la ureche.

3372. A sta înaintea cuiva ca luceafărul.

3373. A sta în cucuiata.

3374. A sta la tocmeală.

3375. A sta la vorbă.

3376. A sta locului.

3377. Asta moș Ion o știe. Pe el să-l chemăm să vie, C-a fost odată la mori Și în tîrg de două ori.

3378. A sta pe cuie.

3379. A sta piept la piept.

3380. A sta strîmb și a judeca drept.

3381. A sta strîmb și a vorbi drept.

3382. Astăzi cîți mîncăm și bem. Și mîine nu mai sîntem.

3383. Astea sînt numai niște vorbe.

3384. A stinge pe cineva.

3385. Ast lucru l-aș face-ndată, Dar n-are cine să mă bată.

3386. A strînge unde n-a risipit.

3387. A suflat în fundul oalei.

3388. A ședea abanos.

3389. A ședea între două scaune.

3390. A-și bate joc.

3391. A-și băga mîna în viespărie.

3392. A-și cunoaște lungul nasului.

3393. A-și face de dragoste.

3394. A-și face din cap călindar.

3395. A-și întrema gura.

3396. A-și lepăda potcoavele.

3397. A-și pierde cumpătul.

3398. A-și pierde leacul.

3399. A-și pierde pascaliile.

3400. A-și pierde sărita.

3401. A-și scăpa și capra și verzele.

3402. A-și sparge dracul opincile.

3403. A-și vedea visul cu ochii.

3404. A-și șterge nasul pe undeva.

3405. Așteaptă ca porcul muchea la cap.

3406. A ști în ce apă se adapă.

3407. A tăcea ca zidul.

3408. A tăia ca dinții babei.

3409. A trage a mare.

3410. A trage ca calul la grăunțe.

3411. A trage de coarnele plugului.

3412. A trage la somn.

3413. A trage pe cineva la sigur.

3414. A trage verde pe uscat.

3415. A toarce pisicii.

3416. A toca pe vătrariu’.

3417. A tot cerne și a nu frămînta.

3418. Atunci îți iei ale trei fluiere și lumea în cap.

3419. A turna bobocilor.

3420. A turna oleu în foc.

3421. Α-ți lua praștia și hamul.

3422. A ține de rău.

3423. A ține pe cineva cu chica în gaură.

3424. Α-ți pierde vremea de-a surda.

3425. Α-ți sta buzău.

3426. A uitat de la mînă pîn-la gură.

3427. A umbla ca banu(l) din mînă în mînă.

3428. A umbla cu coliva în piept.

3429. A umbla cu flori la pălărie (sau la urechi).

3430. A umbla cu mîinile în miere și a nu-ți linge degetele, nu se poate.

3431. A umbla gonind vînturile și măsurînd cîmpurile.

3432. A umbla în patru hățuri.

3433. A umbla lupiș.

3434. A umblat cît a umblat Dar acum i s-a-nfundat.

3435. A văzut lupul.

3436. A vedea alb în căpistere.

3437. A veghea voia cuiva.

3438. A veni într-ale sale.

3439. A veni la spartul tîrgului.

3440. A vinde cum a cumpărat.”

3441. A vinde flori grădinarului.

3442. A vinde grădinarului castraveți.

3443. A vorbi cîte vrute și nevrute.

3444. A vorbi în dorul lelii.

3445. A vorbit și nea Ion, că este și el om.

3446. Avutul nedarnic e ca pomul fără poame.

3447. Avu zile grămădite Cît carul cu patru vite.

3448. A zburat puiul cu ața, tocmai cînd a fost dulceața.

3449. A zidi biserici în cer.

3450. Azi te înalță ca în dulap, și mîine te dă peste cap.

3451. Azi un ou, iară mîine cal și bou.

Β

3452. Baba călătoare n-are sărbătoare.

3453. Bani albi de zile negre.

3454. Bani albi pentru zile negre.

3455. Banii strîngătorului rămîn pe mîna risipitorului.

3456. Banu-i ochiul dracului.

3457. Banul e ochi de vulpe.

3458. Banul este rotund, fuge d-a rostogolul…

3459. Banul te bagă afund, banul te scoate în und’.

3460. Basmul cu cocoșul roșu.

3461. Bate șaua să se priceapă iapa.

3462. Bărbatu-l gîndeam păpușă Și el nu-ncape pe ușă.

3463. Bărbatul meu zace mort în casă și mă făcuși să rîd.

3464. Bătaia și ocara nu se mai întoarce niciodată.

3465. Bogatul mai tare se plînge decît săracul.

3466. Bogatul mănîncă cînd voiește și săracul cînd găsește.

3467. Bogatul se scarpină și săracul socotește că caută să-i dea.

3468. Bolnavul credință n-are. Cînd geme cerînd mîncare.

3469. Bolnavul multe zice, dar doftorul ce știe face.

3470. Bucatele sînt destul de bune, Dar n-a știut nașa a le pune.

3471. Bucuria încă-și are lacrimile.

3472. Bună ziua, nea Istrate! — Doi boboci de rață, frate. — Mă Istrate, tu ești surd. — Mai era colea un cîrd.

3473. Bun de fleoancă.

3474. Bun de gură.

3475. Bun de gură, rău de lucru.

3476. Bun de mînă.

3477. Butea goală dă sunet mai mare.

3478. Butea nu se umple cu vorbe.

3479. Buturuga mică răstoarnă carul mare.

C

3480. Ca albinele la fag s-adună.

3481. Ca apa din munți cînd curge la vale, cade din piatră în piatră pînă-n văi și-n prăpăstii, cu spumă și cu beșiei vîjîiește și plesnește.

3482. C-alta e mirosul floarei Și-alta este al putoarei.

3483. (Fățarnicul este) Ca cărbunele stins, care te mînjește Și ca cel aprins, carele te pîrlește.

3484. Ca cel ce iese din judecată gol și despoiat și de a cîștigat.

3485. Ca cel cu banul în gură nime nu grăiește mai frumos.

3486. Ca cînd îi frige cineva șerpi pe inimă.

3487. Ca cu ouă-n poale umblă.

3488. Ca frunza și ca iarba.

3489. Ca fuiorul popii.

3490. Ca furnica la mușuroi strînge.

3491. Ca găina la moară petrece.

3492. Ca iepurele tremură de orice frunză cînd se mișcă.

3493. Ca la arie cînd vîntură, paiele-η vînt se duc, iar grîul jos rămîne.

3494. Ca lăcustele de multe.

3495. Calicul pînă nu va cere, nu mănîncă cu plăcere.

3496. Calul bătrîn nu-l mai înveți a umbla (în) buiestru.

3497. Calul bătrîn, un maestru Nu-l poți învăța-n buiestru.

3498. Calul care / de e cu patru picioare; și tot se poticnește.

3499. Calul cunoaște ce om îl încalecă, pe fiecine nu trîntește.

3500. Calul de dar nu se caută în gură.

3501. Calul de dar nu se caută la / pe dinți.

3502. Ca lupii pe lîngă oi umblă.

3503. Ca muierile mai lesne, nimeni nu se ocărăsc.

3504. Ca năsîpul mărei.

3505. Ca o corabie ce cu cît mai mare este, cu atît valuri mai mari dobîndește.

3506. Ca o dobîndă turcească ce-n veci nu scapi de ea.

3507. Ca o fermecătoare cê și apele încheagă și vînturile risipește și lumina o întunecă.

3508. Ca oile ce se risipesc cînd păstorul le lipsește, așa și norodul cînd stăpînu-l pierde.

3509. Ca păpăruda cu apa-n cap.

3510. Ca pe vinovat cu lanțul de gît îl tîrăște.

3511. Ca peștele-n apă trăiește.

3512. Ca pisica cu cînele se iubește.

3513. Ca plopii cînd se bat de vînt, unul cu altul tare se izbesc.

3514. Capră rîioasă, unde ai plecat? — La oraș! — Poți merge mai departe, de te-oi lăsa.

3515. Caprei îi pică coada de rîie, și ea tot sus o ține.

3516. Caprelor, mugurul ăla voi o să-l mîncați.

3517. Ca privighetoarea ce cu cîntarea ei cea dulce pe vînător la ea îl aduce.

3518. Capul plecat sabia nu-l taie.

3519. Ca pupăza își umple cuibul.

3520. Care are ochi invidios, lui însăși e stricăcios.

3521. Care bate i se deschide.

3522. Care dă din mîini nu se îneacă.

3523. Care ia în dator, adeseori plătește de două ori.

3524. Care nu primește sfat, nu e de ajutat.

3525. Care ochi văd mai bine? — Ai zavistnicului.

3526. Ca rînduneaua ce de sute de ori se-ntoarce primprejurul cuibului său.

3527. Care sapă groapa altuia, cade el într-însa.

3528. Care se amestecă în tărîțe, îl mănîncă porcii.

3529. Care umblă să cuprindă multe, puține adună.

3530. Casa lui e cu ușa prin pod și cu fereastra pe sub pat.

3531. Ca soacra cu nora petrece.

3532. Cată traistă să găsească, Vrînd desagii să-și golească.

3533. Ca toaca-n pădure ce de departe s-aude.

3534. Ca un balaur cînd iese din gaură, capul în sus și-l ridică și grozav se uită întorcîndu-și ochii într-o parte și-ntr-alta.

3535. Ca un stejar bătrîn ce-și întinde crăcile peste toți ceilalți copaci.

3536. Caută cearta cu lumînarea.

3537. Cauți acul în carul cu fîn.

3538. Că este o floricică Nasul care îți bășică.

3539. Căința de pe urmă vine tot cam cu daună.

3540. Călugăr ai văzut cît de departe, dă-te la o parte, că îndată te poticnești.

3541. Cămașa e mai aproape decît suman(ul).

3542. Cămașa veche umbli să cîrpești și mai rău o spargi.

3543. Cărămidarii vor să lege ploaia și grădinarii vor s-o dezlege.

3544. (Ipocritul este) Cărbune cu cenușă acoperit.

3545. Cărbunele cel stins te mînjește, cel aprins te pîrlește.

3546. Căutătura dulce laț de dragoste ne aduce.

3547. Ce-ai mînca, tată? Spune! — Of! cum aș mînca căpșune! — Lungește-i, Doamne, zilele — Pîn-or crește căpșunele.

3548. Cea mai frumoasă dimineață are sară întunecoasă.

3549. Cearcă marea cu degetul.

3550. Ceasul umblă, lovește, și vremea stă, odihnește.

3551. Ceea ce la roi nici un folos aduce, nici albinei place.

3552. Ce e în mînă, nu-i / nu e minciună.

3553. Ce e pe mine / nu-i și în ladă.

3554. Ce face omul, sieși face.

3555. Ce folosește orbului obrazul frumos?

3556. Cei mai mulți se bucură la zestre.

3557. Cei mici cu cei mari cînd se sfădesc, ca gîrlele. cu marea cînd se întrec.

3558. Ce-i plătește pielea.

3559. Cel ce e copil bun e frate bun, soț bun, părinte bun, vecin bun și Român bun.

3560. Cel ce jelește și se bucură împreună cu tine, acela ți-este amicul cel mai bun.

3561. Cel ce la muieri se închină de muiere parte n-are.

3562. Cel ce miluiește pe sărac, dă împrumut lui Dumnezeu.

3563. Cel ce seamănă bucate, scapă de multe păcate.

3564. Cel ce se ia după orice muscă, ajunge la balegă.

3565. Cel ce se închină la două legi, acela nici o credință n-are și la toți bunii e în urîre mare.

3566. Cel ce se prietenește cu oameni de treabă se-ndreaptă.

3567. Cel ce se scoală tîrziu, se încurcă toată ziua și cînd să se-apuce de lucru, a și înnoptat.

3568. Cel ce știe carte are patru ochi.

3569. Cel ce trăiește sperînd, e în risc de a muri de foame, 3570. Ce-mi e Radu Badea, ce-mi e Badea Radu.

3571. Ce-o face lumea facem și noi.

3572. Ceri la văduvă bărbat și ea îi duce dorul.

3573. Cerul tot hîrtie și marea cerneală.

3574. Ce tot tai dracului bureți.

3575. Ce ție-nu-ți place, altuia nu face.

3576. Ce-ți lipsește chelule, tichie cu mărgăritar?

3577. Ci mai zi, zice-ți-ar popa la cap.

3578. Cimil cu cimil s-adună.

3579. Cinci degete la mînă și nu seamănă unul cu altul.

3580. Cinci sute de nui le lesne în spate la alții.

3581. Cine are barbă, să-și cumpere și pieptene.

3582. Cine are cap de sticlă, să nu arunce în nime(ni).

3583. Cine are mult, de multe ori vine vremea să n-aibă nicidecum.

3544. Cine are piper mult pune și în iaurt.

3585. Cine caută cal fără defect, umblă pe jos.

3586. Cine ce-o să tragă, la cap îi e scris.

3587. Cine cerne toată ziua e semn că n-are gust să frămînte.

3588. Cine cumpără mai scump? — Săracul.

3589. Cine cumpără ou de la cocoș, îl găsește fără gălbinare.

3590. Cine dă să tacă, cine primește poate vorbi.

3591. Cine doarme pe pat moale nu doarme în odihnă.

3592. Cine face bine la alții, sieși face.

3593. Cine-i de treabă cu prost nu s-adună, Cinstea cu ocara nu pot fi-mpreună.

3594. Cine intră în danț, cată să dănțuiască.

3595. Cine înjură de cruce, Ca ea o să se usuce.

3596. Cine împarte partea și-o împarte.

3597. Cine îți va zice că e mai bine călare decît în căruță, să nu crezi.

3598. Cine mi-a luat banul de la gură?

3599. Cine mi-a umplut izmenele?

3600. Cine n-a gustat amarul, nu știe ice e dulcele.

3601. Cine n-are bătrîni, să-și cumpere.

3602. Cine n-are bătrîn, să-și cumpere.

3603. Cine n-are frumos, pupă și mucos.

3604. Cine n-are treabă să se facă martur, ca toată ziua să alerge din judecată în judecată.

3605. Cine n-ar vrea să fie ban?

3606. Cine numără foile din plăcintă, n-o mănîncă niciodată.

3607. Cine nu-nvață la tinerețe, Va plînge la bătrînețe.

3608. Cine nu roagă norocul?

3609. Cine nu se mulțumește de puțin, nu e vrednic nici de mult.

3610. Cine nu-și iubește părinții, pe nimeni nu poate iubi cu adevărat.

3611. Cine pe alții blesteamă Urgii asupra își cheamă.

3612. Cine s-a învățat a spune la minciuni nu mai poate spune adevărul.

3613. Cine s-amestecă cu tărîțele îl mănîncă porcii.

3614. Cine sapă groapa altuia, întîi el cade într-însa.

3615. Cine sare garduri multe, îi dă cîte un par în nădragi.

3616. Cine se bagă fără tocmeală, iese fără socoteală.

3617. Cine se pripește, se pîrlește.

3618. Cine se scoală de dimineață, izbutește mai mult în piață, și n-ajunge la spartul tîrgului, nici vinde pielea ursului.

3619. Cine spune dreptul (adevărul) loc nu-și mai găsește.

3620. Cine-și lasă negoțul în căutarea altuia, este ca cel ce se lasă în puț cu funie străină.

3621. Cine-și ține pîinea în traista altuia nu mănîncă cînd i-e foame lui, ci cînd le vine altora pofta.

3622. Cin-te lingușește, răul ți-l voiește.

3623. Cine trăiește nădăjduind, moare jinduind.

3624. Cine ți-a scos ochii? — Frate-meu.

3625. Cine ți-o spune că e mai bine slugă decît stăpîn, să nu crezi niciodată.

3626. Cine ți-o zice că e mai bine pe jos decît călare, iarăși să nu crezi.

3627. Cine umblă cu miere-și linge degetele.

3628. Cine umblă după doi iepuri, nu prinde nici unul.

3629. Cine vorbește, lucrul nu-i sporește; Iar cine tace mai multă treabă face.

3630. Cioara, cînd am întrebat-o ce pasere îi mai frumoasă, ea au arătat pe puiul ei.

3631. Cîinii care latră nu mușcă.

3632. Cîinele, deși este cîine, Și tot oprește pe mîine.

3633. Cîinele nu fuge de codru, ci de ciomag.

3634. Cînd ai să călătorești, pleacă de dimineață și poposește devreme.

3635. Cînd doi se bat pentru oarece, cel de-al treilea cîștigă.

3636. Cînd Dumnezeu vrea cu tine, Și dracul cu colaci vine.

3637. Cînd eram la mama și eu știam să cos, că mama împungea și eu trăgeam acul.

3638. Cînd grăiești și nu te ascultă, pune în gînd că ești la moară.

3639. Cînd îi dai nas ți se suie în cap.

3640. Cînd îi dă cuțitul de os.

3641. Cînd la adunare multă Spui ceva și nu te-ascultă, Dă-le pace tuturora Și îți zi că ești la moară.

3642. Cînd mi-e sete să-mi dai apă, Iar nu fierea după ce-mi crapă.

3643. Cînd ne vedem cu parale, Azi mîncăm zaharicale, Și cînd ne căutăm mîine N-avem cu ce lua pîine.

3644. Cînd nu-ți sună-n buzunare, Pătimești de gălbinare Și de friguri grele-n pungă, Cu scuturătură lungă.

3645. Cînd pui piemn mai mult, se face mămăliga mai mare.

3646. Cînd rîde, răsare soarele.

3647. Cînd seacă lacul, se vede peștele.

3648. Cînd urlă vreun cîine, sau vreo cioară croncănește, babele se spăimîntează, socotind că semn de moarte însemnează.

3649. Cînd va vrea norocul să-și întoarcă pasul, Nu aduce anul ce aduce ceasul.

3650. Cîntecele cu masa, prieteni nedespărțiți.

3651. Cîntece de dor la masă să nu cînți, că masa cere veselie, iar cîntecul de dor ne aduce uimire.

3652. Cîntecele de haiduci sufletul ți-1 înveselește, trupul ți-l întărește, mintea ți-o înverșunează.

3653. Cîrtița pe sub pămînt umblă, dar urma ei i sè cunoaște deasupra pe pămînt.

3654. Cît are omul în lume viață, Tot mereu învață și nu se învață.

3655. Cît codrul la mîna flămîndului.

3656. Cîte bordeie, atîtea obiceie.

3657. Cîteva coade de topor curg din dragoste.

3658. Cîți se spală, toți prînzesc?

3659. Cît ți-e pătura, atît te-ntinde.

3660. Chelului ce-i lipsește? — Tichie de mărgăritar.

3661. Cloșca care cuprinde ouă multe nici un pui nu scoate.

3662. Coliba în care-i voia-bună e mai prețioasă decît palatul în care totu’ plînge.

3663. C-o mînă dai și cu alta iei.

3664. C-o țin de coarne se uită Și tot strigă că e ciută.

3665. Copacul cînd jos cade, cine pe el nu șade, cine din el nu taie?

3666. Copilul numai ce mănîncă e halal, ce îmbracă e haram.

3667. Copilul rău e blestemul lui Dumnezeu.

3668. Corb la corb ochii nu-și scoate.

3669. Crai de curtea veche.

3670. Cu binele de nu vei putea, iar cu rău nu faci nimic.

3671. Cu burta la pămînt.

3672. Cu cei bogați nu-ți măsura punga.

3673. (Cu cei mari) De vei mînca cireșe dintr-o farfurie cu dînșii, ei îți vor arunca în față sîmburii.

3674. Cu cîinii cînd stai la vorbă, trebuie ca ei să latri.

3675. Cu coliva omenească Vrea morții să-și pomenească.

3676. Cugetă mult și lucră iute.

3677. Cui i-e foame codru visează.

3678. Cui i-e frică să se-nsoare, Să-și ia o nesimțitoare.

3679. Cu încetul se face oțetul.

3680. Cum a fost sădit, astfel a răsărit.

3681. Cu mai-marii tăi nu întinde vorbă lungă.

3682. Cum are slugă jupînul, își are și el stăpînul.

3683. Cum e unchiul și nepotul.

3684. Cum era, bună, rea, îmi făceam treaba cu ea.

3685. Cum e casa așa-i tocmeala, cum e s(f)întul așa-i tămîia.

3686. Cu minciuna prînzești, dar de cinat nu mai cini.

3687. Cumintele făgăduiește, nebunul trage nădejde.

3688. Cum își (va) așterne, așa va dormi.

3689. Cum îți așterni așa dormi.

3690. Cum îți merg puii corbule? — De ce merg se înnegresc.

3691. Cum îți vei așterne, așa te vei culca.

3692. Cum îți vei așterne așa vei dormi.

3693. Cumpăna, nepoate, Ε bună la toate.

3694. Cu obraz gros și semeț Și cu gura de orbeț.

3695. Cu ochi și cu sprîncene.

3696. Cu o floare nu e primăvară.

3697. Cu o floare nu se face vară. V

3698. Cu o minciună boierească treci peste / prin granița nemțească.

3699. Cu pruna în gură.

3700. Cu răbdare și tăcere se face agurida miere.

3701. Cu rima se prinde peștele.

3702. Curînd și degrabă, a treia zi după înfierbințeală.

3703. Cu rudele să bei și să mănînci, daraveri să n-aibi.

3704. Cu somnul nu faci car și boi.

3705. Cu un ochi la făină și altul la slănină.

3706. Cu un picior în groapă și altul deasupra.

3707. Cuvîntul Ε ca vîntul.

3708. Cu vorba nu-i amărî (pe oameni).

D

3709. D-aia / De aceea n-are ursul coadă.

3710. Dacă ai avere, toți te omenesc.

3711. Dacă începe să iasă barba fiului tău, tu rade pe-a ta.

3712. Dacă înveți la tinerețe, știi la bătrînețe.

3713. Dacă la patruzeci n-am putut, la optzeci ce o să pot?

3714. Dacă legi bine, bine dezlegi.

3715. Dacă moare juncul, se răpune jugul.

3716. Dacă n-ai putere, nu întărită gîlceava.

3717. Dacă n-are Dumnezeu stăpîn, așa se întîmplă.

3718. Dacă n-are frumos, pupă și mucos.

3719. Dacă nu ți se pleacă ție vremea, pleacă-te tu vremii.

3720. Dacă o ung merge mai bine.

3721. Dacă știi să te porți, Bucățica chiar din gura lupului poți să o scoți.

3722. Dacă tatăl meu a fost domn și eu nu sînt om, ce folos?

3723. Dacă te frigi, încai să te frigi cu zeamă bună.

3724. Dacă-ți este casa goală, bagă mărăcini în ea.

3725. Dacă ungi osia, merge mai bine carul.

3726. D-acu-ncolo bine vezi Că n-o să fac eu boi brezi.

3727. D-ai lui Teacă.

3728. D-ale de joacă pe taler.

3729. Dama frumoasă și vinul Pot pe om să-l strice Ca otrava și veninul.

3730. D-ar avea și baba ca oamenii barbă, Atuncea i-aș zice: Ce mai moș de treabă.

3731. Darul nemulțumitului se ia.

3732. Datorașul în loc de plată, spatele-ți arată.

3733. Dă c-o mînă, ia cu alta.

3734. Dă-i cu mîna largă.

3735. Dă-i! Mai bine! Dă-i de-l lasă! Dă-i și pentru mine. Că și mie mi-a mîncat o oală cu unt.

3736. Dă -mi, Doamne, ce n-am gîndit, să mă mir ce m-a găsit.

3737. Dă-mi loc să șed, că-mi fac eu loc să mă culc.

3738. Dă-ți, popo, pintenii, și bate iapa cu călcîiele.

3739. De acum înainte nu o să mai fac boi bălțați.

3740. De ce-l trîntește de chică? — L-a prins cu ocaua mică.

3741. De ce n-are ursul coadă.

3742. — De ce nu te-nsori?

— N-am bani — De ce nu cîștigi? — N-am noroc. — De ce nu mori? — Căci nu-mi vine moartea.

3743. De certare nu se rușinează, De bătaie nu se-nfricoșează.

3744. —De ce-ți curg mucii? — De iarnă. — Lasă că te știu și d-astă-vară.

3745. De cînd cu moșii verzi.

3746. De cînd cu viermii neadormiți.

3747. De cînd ploua cîrnați.

3748. Decît cu toptanul și banii la anul, mai bine te tocmește dușmănește și plătește omenește.

3749. De cîte ori la biserică-am mers, Popa salcie mi-a dat; Dacă am început să merg mai des, La mine nu s-a uitat.

3750. Decît la anul un bou, mai bine azi un ou.

3751. Decît muiere de aur, mai bine bărbat de paie.

3752. Decît o mie de vrăbii pe gard, mai bine una în irigare.

3753. Decît să bagi un chiriaș rău în casă, mai bine un mărăcine și s-o ții închisă.

3754. Decît să iasă omului nume rău, mai bine ochii din cap.

3755. Decît să zică „vai de noi!”, mai bine „vai de mine”.

3756. Decît slugă mare, mai bine stăpîn mic.

3757. Decît toată bogăția Ε mai scumpă sărăcia, Că pînă nu-și va da toate Să o capete nu poate..

3758. Decît toată vara cioară, mai bine-ntr-o zi șoim.

3759. Decît un an cioară, mai bine o zi șoim.

3760. De copii și de coate-goale niciodată să nu te vaiți.

3761. De este bun ca pîinea cea bună, îi iei îmbucătura din gură.

3762. De frate îmi ești frate, dar brînza e pe bani.

3763. Degeaba bați fierul rău.

3764. Degeaba n-a dat nici mama tatii.

3765. De la armă la sapă.

3766. De la beat circiumă viu cu partea într-o căciulă.

3767. De la cap se împute peștele.

3768. De la opincă pînă la vlădică.

3769. De lene ochii-și închide. Și buzele își deschide.

3770. De multe ori gluma înjură muma.

3771. De multe ori tăcerea e mai bună decît răspunsul.

3772. De nu te-aș mai vedea, parc-aș mai trăi.

3773. De omul însemnat să fugi.

3774. De ploaie răpide să nu te sperii.

3775. De poale ridicate nu rîde nimeni, ci de poale călcate.

3776. De roșu, roșu! De acru, acru! De Ploiești, Ploiești! Chef nenai.

3777. De sat să vorbești, de nume să te ferești.

3778. De scund este scund, Dar nu-i dai de fund.

3779. De te bagi în joc, joacă.

3780. De te latră vreun cîine, astupă-i gura cu pîine, N-arunca în el cu piatră, că atunci mai rău te latră.

3781. De unde dă cineva unul, Dumnezeu îi întoarce cu pumnul.

3782. — De unde ești? — De unde mi-e nevasta.

3783. De unde nu-i foc, nu iese fum.

3784. De unde (să) știe omul ce noroc va nimeri.

3785. — De unde vii? — D-acasă. — Unde te duci? — Acasă.

3786. Diamantul, și-n gunoi de cade Tot îi zice piatră scumpă Și prețu-i de loc nu scade.

3787. Dimineața avut, seara sărac.

3788. Din apă veniră și iar în apă s-au dus.

3789. Din bute în bute.

3790. Din ceata lui Baboiu.

3791. Din două rele face una bună.

3792. Din inimă răsare și binele și răul, și limba le vestește pe amîndouă deopotrivă.

3793. Din joi în paște.

3794. Din lipsa banilor multe tîrguri bune rămîn nefăcute

3795. Din orice lemn nu faci fluiere.

3796. Din pielea altuia se fac curele lungi.

3797. Din trei ai să alegi și tu: au fă-te ostaș, au fă-te călugăr, ori te însoară. Dar ostaș să te faci de mai tînăr, călugăr de mai bătrîn, și să te însori cînd ți s-a copt mintea.

3798. Din vînt a venit, în vînt s-a dus.

3799. Dîmboviță, apă dulce, cine bea nu se mai duee.

3800. Doamne ferește de alt rău mai mare.

3801. Doamne ferește de mai rău.

3802. Doar n-o fi-capul lui crai.

3803. Doi oîrmaci îneacă corabia.

3804. Doi la un gînd, ca două capete într-o căciulă.

3805. Doi pepeni într-o mînă nu se pot ținea.

3806. Dor mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima.

3807. Două lucruri nu poate fixa omul: soarele și moartea

3808. Dracul mă învață s-o fac asta.

3809. „Dragă, dragă”, pînă o supune.

3810. Dragoste-n silă niciodată nu e.

3811. Dreptatea totdeauna ea untdelemnul plutește deasupra apei.

3812. Duce-te-ai nouă cu a brînzii.

3813. Duhul ușor și zadarnic la orice vînt se supune.

3814. Dumnezeu să ne păzească Și de praftorița țigănească.

3815. Dumnezeu trimite omului alune, cînd nu mai are dinți

3816. După ce-nchid ferestrele, Joacă-mi măcar măiestrele.

3817. După cum îți vef așterne, așa te vel culca.

3818. După cum ți-e gura să-ți fie și îmbucătura.

33 19. După (de) haram veniră, de haram s-au dus.

3820. După ploaie trebuie să răsară soarele.

3821. După rîs cunoști pe nebun.

Ε

3822. Economia bună satul adună.

3823. Economul cel mai bun dă din ce are și cumpără ce n-are.

3824. Economul cel bun și din piatră seacă-și scoate banii, iar neeconomul zice: unde a mers mia, meargă și suta.

3825. Economul cel voinic nu se teme de nimic.

3826. Economul cumpără vara sanie și iarna car.

3827. Economul strînge bani albi pentru zile negre.

3828. Ε destul să-ți placă ție.

3829. Ε gros la ceafă, are de ros.

3830. Ε învățat ca calul cu pofilul.

3831. El altuia dă povață Și pe sine nu se-nvață.

3832. Ε mai bine a suferi dureri decît mustrări.

3833. Ε mai bine în coliba ta decît în palatul altuia.

3834. Ε mai bine opace strîmbă, decît o judecată dreaptă.

3835. Ε mai bine să le pară rău eă pleci prea curînd, decît sâ șezi uitat îndelung.

3836. Ε mai frumos a ști multe, decît a vorbi mult.

3837. Ε rău cînd aștepți la / de la mîna altuia.

3838. Este bine a învăța și de la inimic (inamic).

3839. Este burduf de carte.

3840. Este cam după prînz.

3841. Este gros la obraz.

3842. Este bătrîn, să te-ntinzi, Cu patru mîini să-l cuprinzi, Ε și de care să fugi, Opt cu-a brînzii să te duci.

3843. Ești în catastihul nostru.

3844. Ești poftit la masă, pleacă sătul de-acasă.

3845. Eu am rămas cu cărțile, El însă cu părțile.

3846. Eu îi dau și ea paște.

3847. Eu îl iau și el se rade.

3848. Eu îl trimit la foc, și el mi-aduce busuioc.

F

3849. Face pe frumos că e ponevos Și pe cel urît că e aurit.

3850. Face pomană fără voia lui.

3851. Fapta bună-i o cunună.

3852. Fă bine, să(-ți) găsești rău.

3853. Fă bine, și-l aruncă-n drum.

3854. Fă-i râu, că tc pomenește.

3855. Fă împrumutări și te așteaptă la supărări.

3856. Fățarnicul, pe dinafară miel fără prihană, iar pe dinlăuntru lup întreg.

3857. Ferice de cel mai nalt, că dă gură peste gard.

3858. Ferice și iar ferice De viața țărănească Deși-i zice mojicească. -

3859.Fermecatul cu coarnele-n cap, ce toți le vede afară de el.

3860. Fețișoara mărită fețișoara.

3861. Fiecare ale sale le laudă mai bine, ca țiganul ce-și laudă ciocanul.

3862. Fiecare cu năravul său, ca fiecare trup cu umbra sa.

3863. Fiecare năravul cu sine-l poartă.

3864. Fiecare se ține mai cuminte decît altul.

3865. Fiecăruia i se pare că copilul său e mai frumos, fie cît de urîcios.

3866. Fie măcar aurit Nu-l voi, nu-mi este dorit.

3867. Fie și un lup mîncat de / de-o oaie.

3868. Fii bun, dacă nu poți îi înțelept.

3869. Fii cel dintîi la lucru și cel din urmă la culcat.

3870. Fir-ar pustie casa fără toacă.

3871. Fluieră în bute și suge cép.

3872. Foamea să uită la poarta omului muncitor și nu îndrăznește să intre.

3873. Fost-ai lele cînd ai fost Dar acum ești lucru prost. Ai fost floare, trandafir Dar acum ești borș cu știr.

3874. Frate ori nefrate, brînza pe bani este.

3875. Frige-linte.

3876. Fuge de mănîncă pămîntul.

3877. Furnica cît e de mică și tot, dacă o calci pe picior, capul îl ridică și te pișcă.

G

3878. Gardul cu proptele ține mai mult.

3879. Gardul cu proptele nu cade în timpuri grele.

3880. Găina care cîntă de cu seară nu va oua dimineața.

3881. Găina care cîntă seara nu face ouă dimineața.

3882. Găina vecinului e mai grasă.

3883. Gîndești că e măritișul păpușă.

3884. Gîndul îndărătnicului, ca un piron țintuit în sufletul lui stă.

3885. Greu la deal, rău la vale..

3886. Greu se cunoaște cineva pe sine.

3887. Graba strică treaba.

3888. Gura aduce ura.

3889. Gura omului e iad, cît să-i dai, tot zice „ad”.

3890. Gura păcătosului adevăr(ul) spune.

3891. Gura zice, gura minte.

H

3892. Haina asta străină a ta este?

3893. Hoț cu hoț să-ntîlnește, Mai lesne în pușcărie Decît în negustorie.

3894. Hoțul fură și jură.

I

3895. I-a aprins paie pe cap.

3896. I-a cîntat popa aghiosul.

3897. I-a ieșit iepurele înainte.

3898. I-a ieșit popa înainte.

3899. I-a împuiat urechile

3900. I-a luat mințile.

3901. I-a luat ochii.

3902. I-a(u) mers fulgii.

3903. I-a muiat oasele.

3904. Ia-ți nevastă după plac, chiar de-ar fi să iasă drac.

3905. Iertat este păcatul mărturisit.

3906. Inima celui cumplit de răutate, ca ceara de foe îndată se topește.

3907. Inima fără dragoste, întreagă pustietate.

3908. Inima fără nădejde, ca săgeata fără arc.

3909. Inima nu îmbătrînește, dar vai de ea că locuiește în ziduri sfărîmate.

3910. I s-a dezlegat limba.

3911. I s-a făcut părul măciucă.

3912. I s-au aprins călcîiele.

3913. I se face în cap părul măciucă.

3914. I se ține viața ca-ntr-un fir de păr.

3915. Ispita potcovește copita și înțelepțește vita.

Î

3916. Îi făgăduiește marea cu sarea și-i dă ce nu curge pe apă.

3917. Îi joacă coliva-n piept.

3918. Îi joacă în cap.

3919. Îi lasă gura apă.

3920. Îi merge ea racul.

3921. Îi pui în cap țestul și rabdă în tăcere.

3922. Îi sună doagele.

3923. Îl iei la trei parale.

3924. Îl iubește ca sarea-n ochi.

3925. Îl luă pe loc de bete Și-afară pe ușă-l dete.

3930. Îl mănîncă-n altă parte Și scarpină-n altă parte.

3927. Îl strînge opinca.

3928. Îl trimiți la icre verzi.

3929. Îmbucătură mare să îmbucăm, dar vorbă mare să nu zicem.

3930. Îmi ajunge necazul pe care îl am.

3931. Îmi vorbești una de la răsărit și alta de la apus.

3932. Îmi zici urîtă, îți zic slută.

3933. În casa-i piemn nu găsești, Un șoarece să orbești.

3934. Încet, încet, ajungi departe.

3935. În dar binele cu carul, după ce moare săracul.

3936. În față dinții îți albește Și inima își negrește.

3937. În față una-ți vorbește și-n dos alta.

3938. În față miere și în dos fiere.

3939. În focul lui c-a murit, În grab’ s-a căsătorit.

3940. Înghite la găluști.

3941. În hatîrul prietenului său s-a spînzurat.

3942. În loc să scîrțîie carul, scîrțîie măgarul.

3943. Întîi furca, apoi argeaua, și celelalte în urmă, nici una însă să nu-ți scape din mînă.

3944. Însuratul de cu vreme și mîncarea de dimineață aduc folos în viață.

3945. Întinde-te pe cît poți să cuprinzi.

3946. Întreabă pe pătimaș, Nu întreba pe drumaș.

3947. Între moașe multe moare copilul nebotezat.

3948. În țara orbilor chiorii împărățesc.

3949. Învățatul între cei neînvățați e ca frumosul între orbi.

3950. Învățătura încă nu e știință, nici puterea biruință.

3951. În ziua lucrului vine boala trupului.

3952. Își mănîncă credința, ca țiganul biserica.

3953. Își mănîncă de sub unghii.

3954. Își nemerește sacul petecul.

3955. Își păzește taina de joi pînă mai de-apoi, tocmai ca o muiere.

3956. Își pierde și cumpătul și umbletul.

3957. Își sparge cu vremea opincile dracul.

3958. Îți trîntește vorba tronc.

J

3959. Judecățile sînt sărăcie.

3960. Junețea este timpul înșelăciunilor.

L

3961. La anul, ori armăsarul, ori samarul.

3962. La căsătorie părinții să aleagă norocirea tinerilor ca niște pătimași, că tinerii nu o poate cunoaște în furia tinere- țelor, socotind că orice zboară se mănîncă, de aceea pururea se înșală.

3963. Lacom la avuție și sărac la minte.

3964. Lacomul de puțin nu se mulțumește.

3965. Lacomului cît să-i dai, el nu zice ba.

3966. Lac să fie că broaște s-adună.

3967. Lac’ să fie, broaște multe.

3968. Lacuri să fie, broaște sînt multe.

3969. L-a lăudat de i-a pus coarne.

3970. La lucru în coadă, la mîncare în frunte.

3971. La neplouare e bună și grindina.

3972. La noră, socru’ ca un părinte, iar soacra ca un balaur.

3973. La o pomană-nghesuit, Băut, sătul a murit. A mînca pînă / încît i-a venit pînă la gît.

3974. La orice meserie e cîte un secret mia.

3975. (La) ospătăria unde vei vedea nevastă tînără și bărbatul bătrîn, să nu dormi; că la atare loc se adună oameni de toată mîna.

3976. La părul lăudat, cu sacul mare să nu te duci.

3977. La părul lăudat, să nu alergi cu sacul.

3978. Lasă-l și eu să-l ating, Spatele să-i mai încing.

3979. La Sfîntul Așteaptă.

3980. Latră ca cîinii la stele.

3981. Laudă-te gură, că ia / uite pumnul.

3982. Laudă-te gură, că pumnii îți curg.

3983. La un sac de învățătură trebuie un car de minte.

3984. La unul îi place popa, la altul preoteasa — mie fata popii.

3985. La vînat cu pușca goală să nu pleci.

3986. Lăcomia de multe ori strică omenia.

3987. Le-a făcut-o pe piele.

3988. Legea-i cum o fac domnii.

3989. Legea, pravila cinstește , Urmează și le păzește.

3990. Lenea cînd este mai mică Tot știe și ea de frică.

3991. Lenea e ca rugina, ea deseacă puterile mai mult decît munca.

3992. Lenea toate le face anevoioase, iar lucrul toate lesnicioase.

3993. Leneșul e tot leneș și în ziua de Paști.

3994. Leneșul mai mult aleargă.

3995. Leneșul mult aleargă.

3996. Lenevirea este boală.

3997. Lesne-i a da, greu a lua.

3998. Lesne, pune viță și bea vin.

3999. Limba izbește în dintele ce te doare.

4000. Limba muierii, cuțit cu două ascuțișuri.

4001:. Limba mutului e mai bună decît a mincinosului.

4002. Limba oase n-are, dar oase frămîntă.

4003. Lipsa frînge legea.

4004. Liude printre călărași.

4005. Lovește-mă lele-n spate, să-ți dau un bulgăre de iască.

4006. Lucră toată ziua, să ai odihnă noaptea.

4007. Lucrează pe plată puțină și multă.

4008. Lucrul la timp dăruit, prețuiește îndoit.

4009. Lucrați, pe cînd leneșii dorm și veți avea bucate să și vindeți și să vă rămînă.

4010. Lumea e înșelătoare, Moartea hoață, răpitoare.

4011. Lumea viermuiește și să grămădește.

4012. Lungă-i limba boului, dar nu poate grăi.

4013. Luntrea cu doi eîrmași se îmburdă.

4014. Lupul cînd îmbătrînește, toate javrele îl latră.

4015. Lupul își leapădă părul, dar năravul nu.. ‘ 1016. Lupul își schimbă părul, dar năravul ba.

4017. Lupu-și lasă părul, dar năravul nu.

4018. Lupului d-aceea îi este ceafa groasă, pentru că singur își gătește de masă.

M

4019. Mai bine a muri cu omenie, decît a trăi eu mișelie.

4020. Mai bine azi un ou, decît la anul un bou.

4021. Mai bine azi un ou; decît la Paști un bou.

4022. Mai bine cu un înțelept să cari piatră pentru o casă, decît cu un prost și nebun să șezi la masă.

4023. Mai bine cu un voinic la pagubă, decît cu un mișel la dobîndă.

4024. Mai bine întreabă de două ori, decît să smintești o dată.

4025. Mai bine oaste de cerbi și comandirul lor un leu, decît oaste de lei și comandirul lor un cerb.

4026. Mai bine sărac și curat.

4027. Mai bine sărac și onest, decît bogat și rușinat.

4028. Mai bine vorbe multe, decît suliți frînte.

4029. Mai e un deal ș-o vale și o limbă de pădure.

4030. Mai lesne se învață un dobitoc simțitor, Decît să ia povață un neînțelegător.

4031. Mai multă înțelepciune găsești în fețele cele urîte deeît în cele frumoase.

4C32. Maimuța e tot maimuță, de i-ar fi sfatul aurit.

4033. Mai șezi că nu șezi pe ghimpi.

4034. Mai șezi, că nu șezi pe ghimpi, Ce te grăbești ca-n alți timpi.

4035. Mai știi de unde sare iepurele! ‘

4036. Mai ușor poate hrăni un tată șase copii, decît șase copii pe un tată.

4037. M-a lovit în pălărie.

4038. Mamă și tată nu găsesc, dăr muieri cîte voiesc..

4039. Mațele în om încă se ceartă.

4040. Mă duc să caut stăpîn, dar-ar Dumnezeu să nu găsesc.

4041. Măgarul de dar nu să caută pe dinți.

4042. Mă porți din pom în pom Ca căscat(ul) din om în om.

4043. Mă scoți din pepeni.

4044. Mergi încet, c-ajungi departe.

4045. Minciuna are și ea pe unde să treacă.

4046. Minciuna e ca rana, care deși se vindecă, totuși lasă urmă.

4047. Minciuna întîi ca plumbul în apă s-afundă și mai tîrziu iese ca frunza în undă..

4048. Minciună cu coarne.

4049. Minciună negîndită.

4050. Mintea coaptă mări înoată.

4051. Mintea crudă are trudă.

4052. Miroase a pute.

4053. Mi s-au aprins călcîiele de dorul tău.

4054. Mîncarea e fudulie la om, băutură este unde e.

4055. Mița cu clopot nu prinde șoareci.

4056. Moartea nu vine la om atunci cînd o cheamă, Ci aleargă la dînsul cînd de ea nu-i e teamă.

4057. Moș Ion știe, el să vie să vă spuie.

4058. Muierea, ca țînțarul: cînd te sărută îți cîntă, dar și rău te pișcă.

4059. Mult e de la mînă pîn-la gură și de azi pînă mîine.

4060. Mulți copaci pe dinafară să văd frumoși Și pe dinlăuntru sînt putrezi, scorburoși.

4061. Mulțimea copiilor, averea românului.

4062. Munca e comoară mare.

4063. Munca este comoara omului.

4064. Munte cu munte nu se întîlnește, dar om cu om cînd nici nu gîndești.

4065. Mustățile îi caută a oală.

Ν

4066. N-aduce anul, ce aduce uneori minutul.

4067. N-am omorît eu pe tata și pe mama, ci au murit că n-au avut zile.

4068. N-are dinți să roază pîine și-i cere inima mere acre.

4069. N-a văzut încă alb în capistere și..

4070. Nădejdea, ca o spumă ce îndată piere de vînt.

4071. Năravul de la fire n-are lecuire.

4072. Năravul din fire Lesne nu poate s-aibă lecuire.

4073. Ne-am depărtat cu vorba.

4074. Necredinciosul îșf găsește nelegiuitul.

4075. Negustor de piei de cloșcă.

4076. Nemulțumitului i se ia darul.

4077. Neunirea-n casă, otravă pe masă.

4078. Neunirea-n țară,-o face să moară.

4079. Nevoia pe om îl scoate din firea lui, ca foamea ce scoate pe lup din pădure.

4080. Nevoia te învață multe.

4081. Nici cît negru spb unghie.

4082. Nici cu fetele la horă, nici cu nevestele la biserici

4083. Nici în car, nici în căruță.

4084. Nici limba nu-i asudă.

4085. Niciodată nu poți prostia din născare din capul (omu)lui să o scoți.

4086. Nici pe față, nici pe sub mînecă4087. Nici salcia pom, Nici boierul om.

4088. Nici salcia pom, niei dezmățatul om.

4089. Nici să vezi vreodată draci, nici cruce de ei să-ți faci!

4090. Nici talpa casei eero de bute, nici leneșul om de frunte.

4091. Nici un folos fără de sudori.

4092. Nici vin lucru să nu crezi Cu ochii pînă nu vezi.

4093. Nici usturoi am mîncat, nici gura nu-mi miroase.

4094. Ni într-o parte, ni într-alta.

4095. Nimenea deodată nu sare ca cocoșul în pridvor, ci se suie pe trepte.

4096. Nimeni nu dă pîn’ nu-i cere.

4097. Nime(ni) nu moștenește lumea.

4098: Niște zile amărîte, Necăjite și tîrîte.

4099. Norocu-i un prost mare, Știință de nimic n-are.

4100. Norocul ca o roată pururea se-ntoarce: pă cei dă jos sus îi urcă, și pă ceî dă sus jos îi aruncă.

4101. Norocul se ține de mine ca pulberea după cîine.

4102. N-o să faci boi brezi cu mine.

4103. N-o să o atîrni cercel la ureche.

4104. Nu a nins, ca să nu degere.

4105. Nu cădea ca oaia-n rîpă.

4106. Nu cere de la tine peste aceea ce poți.

4107. Nu dau eu izmene pe călători.

4108. Nu dă cu bolovani.

4109. Nu e de ajuns a face bine, ci a nu strica la nime(ni).

4110. Nu e după cum vrea omul, ci după cum poate.

4111. Nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce îmi e frumos

4112. Nu e mai grea boală dedt punga goală.

4113. Nu este prea bine vacii Că vine tata, îmi pare, Cu pielea ei în spinare.

4114. Nu fac toate muștele miere.

4115. Nu împrumuta pe bogat și nu promite săracului.

4116. Nu i-a picat cașul de la gură.

4117. Nu-i sărac cel ce n-are tată și mamă, ci cel ce n-are învățătură.

4118. Nu întreba pe om la boală: Voiești să-ți dau pernă moale?

4119. (Cuvîntul) nu-l ajungi nici cu armăsarul, nici cu ogarul

4120. Numai bolnavii se întreabă.

4121. Numai bolnavul se-ntreabă (Vrei să-ți dau cutare treabă?)

4122. Numai copiii cei răi au mame vitrege.

4123. Numai cu o floare nu se face primăvară.

4124. Numai cu un găinaț de cioară marea nu se. spurcă.

4125. Numai eu sînt topor de oase.

4126. Numai pămîntul astupă gura omului.

4127. Numai pe dește Orice-ți socotește.

4128. Numai un cerșetor de ar fi, toți cu zahăr l-ar hrăni..

4129. Nu mă învăța să-mi înec copiii.

4130. Nu mi-a nins ca să nu-mi degere.

4131. Nu mi-a nins ca să nu-mi și plouă.

4132. Nu-mi spune la pahare de-astea.

4133. Nu mulțimea săgeților, ci dreapta lor lovire la război izbutește.

4134. Nu ne ajung c-avem două, „ Și ne vin și alte nouă.

4135. Nu poate ședea cineva în două luntri deodată.

4136. Nu poate ține cineva doi pepeni într-o mînă.

4137. Nu poți fi cu ouă și cu pui.

4138. Nu poți fi și cu slănina în cămară și cu varza grasă în oală.

4139. Nu poți ședea. în două luntri deodată.

4140. Nu risipi meiul, c-anevoie se adună.

4141. Nurorile la soacre ca la niște urși se uită.

4142. Nu se lasă nici o babă, Căci e bătrînă și slabă, Ci pentru că îi zic „mamă” Și n-o mai bagă în seamă.

4143. Nu scumpul stăpînește banii, ci banii stăpînesc pe scump.

4144. Nu știi de unde sare iepurele.

4145. Nu te-atinge că te frige.

4146. Nu te întinde pînă nu te ajunge învelitoarea.

4147. Nu te lăsa pe funia altuia în puț.

4148. Nu te-ntinde pînă nu te-ajunge patul.

4149. Nu te țin curelele.

4150. Nu turna spirt pe foc.

4151. Nu-ți dă mîna.

4152. Nu-ți este puterea cît îți este vrerea.

4153. Nu umbla gonind vînturile și măsurînd cîmpurile.

4154. Nu vinde mierea cînd n-ai stupi.

O

4155. O, amărîții de noi, Nu ne unim amîndoi!

4156. Oaspetele nu mănîncă ce poftește, ci ce găsește.

4157. Obicei nou în țară veche.

4158. O bună meserie face cît o moșie.

4159. Ochii închiși și gura-nchisă duc pe mulți la fericire.

4160. Ochii muierii, ca un semn de pușcă.

4161. Ochii omului sînt din mare, că se bucură tot la mare.

4162. Ochii să nu ți-i sclipești, nici genele să le joci, cînd cu oamenii stai de vorbă, că unul te arată de gură-cască și altul de viclean.

4163. Ochiul trupului bine vede, dar al dragostei cu mult mai bine.

4164. Ochii văd, inima cere, ce folos că nu-i putere.

4165. O dată o să mor, n-o să mor de două ori.

4166. O floare la ureche.

4167. O ia în gît și merge înainte.

4168. Om iscusit, dar fără cuțit.

4169. Omul ce n-are casă, ca pasărea ce n-are cuib; unde-nserează acolo doarme.

4170. Omul e avut cînd nu e dator nimic.

4171. Omul este ca o floare, Ce de umbră vestejește Și de stă la prea mult soare Se arde și se pîrlește.

4172. Omul este ca oaia, lesne se ia după altul, nu judecă nevoia.

4173. Omul fără de rușine este scai de mărăcine.

4174. Omul fără dușmani nu plătește nici doi bani.

4175. Omul fericit nu se prea cunoaște pre sine, omul nefericit nu prea este cunoscut de ceilalți.

4176. Omul învățat are stea în frunte.

4177. Omul își face singur boala.

4178. Omul la tinerețe trebuie să se ferească de desfrînare, la bărbăție de trîndăvie și la bătrînețe de filarghirie.

4179. Omul nechibzuit astăzi îți vorbește nebunește și mîine îi pare rău și se căiește.

4180. Omu-n fiece zi Trăiește cu băutură Și cu ce bagă în gură.

4181. Omul neservit e ca lemnul necioplit.

4182. O oaie / Oaia rîioasă umple toată turma.

4183. Omul pînă nu pătimește nu se învață.

4184. Omul prost tot de necaz a fost.

4185. Omul și din necătare Moare și zile cînd are.

4186. Omul tot învață și totuși moare neînvățat.

4187. Omului bătrîn i se lungește drumul.

4188. Onoarea și onorurile nu fac masă și casă împreună.

4189. Orbii nimeresc Suceava.

4190. Orbul a găsit / a nimerit Brăila.

4191. Orbul cu întrebarea a nimerit Clujul.

4192. Orice îndeletnicire, fără greșeli nu se poate săvîrși.

4193. Orice la voile tale Cu răul nu scoți la cale.

4194. Orice lucru este mai puțin se pare mai cu gust.

4195. Orice sat cu al său obicei.

4196. Orice s-aude, pururea cu îndoială, pînă nu se dă de față.

4197. Ori dă-mi bărbat, ori că plec Să mă duc să mă înec, Unde-o fi lacul mai sec. Că astăzi se lasă sec.

4198. O să-mi iei boii, să mă lași cu caru-n drum.

4199. Ostașul e mai frumos mort pe cîmpul luptei, decît viu la fugă.

4200. O trag, nu vine, o-mping, nu merge.

4201. Oțet și cu fiere nu se face agurida miere.

4202. Oțetul tare vasul lui / său strică.

4203. Oțetul tare vasu-și sparge.

4204. O vorbă bună stinge focul mai iute decît o bute de apă.

Ρ

4205. Pacea ce vei face, cu mînerul cuțitului s-0 pecetluiești și cu vîrful lui s-o păzești.

4206. P-al tău mai mare sau stăpîn nu-mprumuta.

4207. P-al tău stăpîn sau mai mare cu dreptate să-l slujești, Dar bani sau vro-mprumutare să nu-i dai, să te păzești.

4208. Parcă ești un bou bălțat.

4209. Parcă-i lipsește o doagă.

4210. Pasărea după ce se cunoaște? — După cînteo.

4211. Pastile săracului este cînd îmbracă cămașă nouă și cînd are pe masă ouă.

4212. Păcatul mărturisit este iertat.

4213. Pămîntul pînă nu-l calci, oale dintr-însul nu faci.

4214. Pă rînd, ca la moară.

4215. Păduchele sătul iese în frunte.

4216. Păunul are pene frumoase, dar picioare urîte.

4217. Păunul să tacă, dacă vrea să placă.

4218. Păzește a mea povață, de vrei să nu te căiești.

4219. Păzește-te de rele Ca să nu dai de belele.

4220. Pe calea părăsită să n-apuci.

4221. Pe calul bătrîn nu-1 mai înveți Ia buiestru.

4222. Pe copiii tăi firește să-i iubești d-ar trăi, Dar fiu de suflet nu crește, că-n urmă te vei căi, 4223. Pe deasupra frumos și înăuntru găunos.

4224. Pe dinapoi bun de popă se crede, pe dinainte măgar se vede.

4225. Pe el capul nu-1 taie La doi boi să-mpartă paie.

4226. Pe lîngă lemnele uscate ard și cele verzi.

4227. Pe lîngă un măr putred se strică și cel bun.

4228. Pe măgar cît să-l împodobești Armăsar tot nu poți să-1 numești.

4229. Pe muiere în toată viața să o porți în spinare și o dată să o lași jos, iar ea se vaită că a ostenit.

4230. Pe nerod la treabă-l mînă, Dar să ai zburătura-n mînă.

4231. Pe nevasta ta-n viață din inimă s-o iubești, Dar nici cît un fir de ață taina să nu-i dezvelești.

4232. Pentru o,babă surdă, popa nu toacă de două ori.

4233. Pentru o muscă își da-n obraz palme.

4234. Pentru pielea lupului trebuiesc dinții cîinelui.

4235. Pentru un cui pierzi potcoava, pentru potcoavă calul.

4236. Pe omul rău umbli să-l îmblînzești și mai rău îl îndrăcești.

4237. Peștele din eleștiu Umblă să-l înghită viu.

4238. Pe unde a sărit capra sare și iada.

4239. Piatra care se mută des din loc în loc nu prinde rădăcini.

4240. Piatra care se scoate adesea din locu-i, nu prinde rădăcină.

4241. Piatra, șezînd mult la un loc, prinde mușchi.

4242. Pică pară, pică, dacă vei pica, eu te voi mînca.

4243. Picătura mică piatra găurește.

4244. Picioarele-și împiedică, Dar sărind rupse piedica.

4245. Pîine și sare mîncare gata.

4246. Pînă nu dă cu capul de pragul de sus, nu va vedea pe ăl de jos.

4247. Pînă nu faci focul nu iese fum.

4243. Pînă nu tragi cu omul în plug, nu-i cunoști năravul lui.

4244. Pîntecele omului n-are fereastră ca să i să vază ce a mîncat.

4250. Pomul clacă-mbâtrînește, Pune-i paie și-l pîrlește.

4251. Pomul de mic se îndreptează.

4252. Porcul tot strînge, să-ngrașă bine, Dar pentru alții, nu pentru sine.

4253. Porcului aci îi dai bice, Și el se-ntoarce și zice: Anțărț mă bătea p-aice.

4254. P-o ureche intră și pe alta iese.

4255. Prăvălie cu chirie, marfa pe datorie, proastă negustorie.

4256. Prea știu dascălii cele îndoite.

4257. Precum după furtună vreme bună ni s-arată, așa și după necazuri veselie ne așteaptă.

4258. Precum e firea și nărăvirea.

4259. Precum floarea soarelui se ia după soare, așa și norodul după stăpînul său.

4260. Precum vîntul aruncă jos cei mai mari copaci și trăsnetul lovește în munții cei mai nalți, așa și necazurile pe cei mai mari cad.

4261. Pricea nu ajută.

4262. Promisiunea dată e datorie eurată.

4263. Prostia din născare Niciodată leac nu are.

4264. Prostul se culcă în tindă, ca să-i fie calea mai scurtă.

4265. Prostu-nvață barberie la capul tău.

4266. Pune aici, bagă aici.

4267. Pune oala la foc și iepurele-i în pădure.

4268. Punga altuia e mai mare.

4269. Pururea să cînți cîntări de veselie.

R

4270. Raci croitorești cu ochii la ceafă.

4271. Rău cu rău, dar mai rău fără dînsul.

4272. Rău este cu răul, dar mai rău fără rău.

4273. Rău-i cu rău, ci-i mai rău fără rău.

4274. Rîcîie ca găina cînd se vede în belșug.

4275. Rîde dracul de porumbe negre.

4276. Rîde dracul de porumbii negri, și pe el nu se vede.

4277. Rîul cel mic, cînd se varsă în cel mare, își pierde numele său.

4278. Român verde.

4279. Ruda omului este punga cu bani și sacul cu mălaiul.

S

4280. S-a afumat cu luleaua.

4281. S-a ars, s-a stins într-un ceas, Numai cu deștul a rămas.

4282. Sabia de aur taie mai tare / bine decît cea de fier.

4283. Sacul zgîrcitului gură n-are și al risipitorului fund n-are.

4284. S-a învățat despuiat și-i e rușine îmbrăcat.

4285. S-a învățat dezbrăcat Și i-e rușine-mbrăcat.

4286. S-a lipit ca scaietele.

4287. Sara cu mara.

4288. Sau taci sau zi ceva mai bun decît tăcerea.

4289. Să fii cît de sărac, numai gă ai bani mulți.

4290. Să-i dai gură de Tîrgoviște.

4291. Să-l cîntărești cu aur.

4292. Să-l fi tot căutat, nu l-ai fi aflat.

4293. Să n-ajungi să zici „Vai de noi!”, că aceasta e mai rău decît „Vai de mine!”

4294. Sănătatea-i bogătate.

4295. Să nu atingi ce nu-i al tău, căci te frige, dragul meu.

4296. Să nu iei în viață copil de suflet să crești.

4297. Să nu știe stînga ta ce face dreapta ta.

4298. Să nu-ți dai altuia calul și nevasta.

4299. Să nu zici ce zi frumoasă pînă ce nu va însera.

4300. Săracul își cîntă singur.

4301. Săracul unde înserează, acolo doarme.

4302. Să rupe zăgazul, îi stă și sfîrleazul.

4303. Sărutarea de om viclean, tocmai ca de un țînțar.

4304. Să te bată un sincer, decît să te laude un șiret.

4305. Să te faci luntre și punte, pînă vei da peste el.

4306. Să-ți aperi cît poți cinstea și sufletu-ți să-ți păzești.

4307. Să venim iar la vorba noastră.

4308. Să vorbească și nea Chilom, că și el e om.

4309. Scapi d-un lao și dai d-un drac.

4310. Scăpai scurt de coadă, printre picături.

4311. Scoală-te tu să șez eu, taci tu să vorbesc eu.

4312. Scump la vorbă.

4313. Scumpul mult pierde, leneșul mult aleargă.

4314. Seara așteaptă întunerecul nopții, iar dimineața lumina zilei.

4315. Se (z)bate ca peștele pe uscat.

4316. Se găsesc olăcari și de cai proști.

4317. Se-nveselește cu ipingeaua Și se scarpină cu surceaua.

4318. Se plînge și cel ce are, și cel ce n-are.

4319. Se rușinează cel ce iubește, clar nu poate să urască.

4320. Se ține norocul de tine, ca pulberea după cîini.

4321. Silita căsătorie e frigură de Livie.

4322. Singur nime(ni) nu e destul de înțelept.

4323. Sînt gata în foc și în apă să mă arunc.

4324. Sînt tineri între tineri și bătrîni între bătrîni.

4325. Sîrguinciosul se face luntre și punte și iese în frunte.

4326. Sîrguinciosul se face punte și munte și iese în frunte.

4327. Slugă va fi cît trăiește, Slugă la-alți îmbâtrînește, Și slugă se prăpădește, Deloc nu se procopsește.

4328. Soarele, că-i soare, și tot nu poate încălzi lumea toată.

4329. Soarele dimineții nu ține toată ziua.

4330. Soarele și iar nu poate să le încălzească toate.

4331. Soția fidelă e binecuvîntarea lui Dumnezeu, decoarea casei, fericirea bărbatului și fala neamului său.

4332. Spălătură de ploscă.

4333. Spune la gogoși.

4334. Spune-mi cu cine împreună viețuiești, ca să-ți spun ce fel de om ești.

4335. Spune-mi cu cine te aduni, să-ți spun cine ești.

4336. Spune-mi cum te cheamă, să-ți spun cine ești.

4337. Stai, că nu ți-e gura chioară, Ține rîndul ca la moară.

4338. Stăpînul scump, sluga hoață.

4339. Stăpînul vinde și telalul nu se îndură să-l dea.

4340. Stă să-i pice potcoavele și tot cere să mai trăiască.

4341. Studiosul își cîștigă știință, sîrguinciosul avere.

4342. Sub poale / iie nouă, nici mă ninge, nici mă plouă.

4343. Subțire la față.

4344. Surda vii, surda te duci, surda spargi niște papuci.

Ș

4345. Șade parcă e plouat.

4346. Șade parcă i-a tăiat apa de la moară.

4347. Șade parcă i-a tăiat iapa de la gard.

4348. Șade parcă i-a tăiat leafa.

4349. Șade parcă i-a murit curca cu ou în cuib.

4350. Șade parcă i s-au înecat corăbiile.

4351. Șade parcă-i tot plouă și ninge.

4352. Șade parcă își jelește părinții.

4353. Șade parcă mi-a tors și nu i-am plătit.

4354. Șade parcă toată lumea-i datoare.

4355. Și-a găsit tingirea capacul.

4356. Și-a legat calul.

4357. Și-a pierdut cumpătul, Ca găina umbletul.

4358. Și-a trăit traiul, și-a mîncat mălaiul.

4359. Și boul are limba mare, dar nu poate să vorbească.

4360. Și din coș grăunțe Și din postavă tărîțe.

4361. Și fiara cea mai crudă cinstește neamul său.

4362. Și lăptoasă, și lînoasă, nu se poate.

4363. Și lînoasă, și lăptoasă, și să-ți vie de cu seară acasă.

4364. Și moara să ardă și șoarecii să se risipească.

4365. Și stejarul e mare, dar ghinda pentru porci ne dă.

4366. Și un nebun mănîncă nouă pîini, dar e mai nebun cine i le dă.

4367. Știam să cos eu odată, Cînd eram la mama fată, Că mama acu-mpungea Și mîna mea îl trăgea.

4368. Știu că n-o să beau bragă cu tine.

4369. Știu d-aci-nainte bine Că n-o să facă doi din mine.

4370. Știu și traiul de acasă.

Τ

4371. Taci, să tao.

4372. Taina îți păzește tare de către nevasta ta.

4373. Talazuri mari ca niște munți nu le mai vezi, cum vîntul încetează.

4374. Taler cu două fețe.

4375. Tăcerea ca mierea.

4376. Tăcerea la muiere, cel mai mare dor; ca un leac de liniște în casă se socotește.

4377. Tărăgăiește ca targa pe uscat.

4378. Te-a dat prin tîrg.

4379. Te-ai trecut.

4380. Te amesteci ca mărarul în bucate.

4381. Te ia la frecuș.

4382. Te împrumuți nuiele, gardul se prăpădește, datoria nu putrezește.

4383. Te poartă cu cuvîntul.

4384. Te poartă cu plosca.

4385. Te ții după mine ca mînzul după iapă.

4386. Tigva merge la apă pînă cînd se sparge.

4387. Tigva nu merge de multe ori la apă, că ori se sparge, ori crapă.

4388. Timpul are dinți de oțel.

4389. Timpul descoperă adevărul.

4390. Timpul este stofa din care se face viața.

4391. Timpul pierdut nu se mai poate afla, timpul de-ajuns totdeauna e scurt.

4392. Tir / ce mi-e dracul, tir / ce mi-e lacul.

4393. Tîrîie-brîu.

4394. Tîrîș-grăpiș și bietul moș Sări afară din coș.

4395. Tot am numai o minte. De vară întîi, să-mi fie Ori de iarnă? (Ce prostie!)

4396. Toată fapta își are și răsplata.

4397. Toată fiara își are gaia.

4398. Toată pasărea pre limba ei moare.

4399. Toate d-a-ndoaselea îi merg.

4400. Toate își au leacul.

4401. Toate sînt la timpul lor.

4402. Tocmeala în tîrg și vulpea în pădure.

4403. Tot alba (călușa) în doi bani.

4404. Tot boul mi l-a belit Și la coadă-a ostenit.

4405. Tot boul mi l-a mîncat Și la coadă s-a-necat.

4406. Tot ce zboară nu se mănîncă.

4407. Tot cocoșul pe gunoiul său cîntă.

4408. Tot cu laude trăiește.

4409. Totdeauna fapta bună. Este tuturor cunună.

4410. Totdeauna la cap de țară să-ți faci o casă și să-ți alegi scaun la mijloc de masă.

4411. Tot două oale-mi fierb, una seacă și-alta goală.

4412. Tot învățul și-are dezvățul.

4413. Tot omul are și moarte și viață.

4414. Tot sacu-și găsește petecu(l).

4415. Trage-mă tu mereu Și lasă să plîng eu.

4416. Trage nădejde ca spînul de barbă.

4417. Trăiește în seul lui.

4418. Trăiește, murgule, la Paști iarbă verde să paști.

4419. Trăiește, murgule, să paști iarbă verde.

4420. Trebuie să vie și ei. Ca mîine la anii mei.

4421. Trecut prin ciur și prin dîrmon.

4422. Trei lucruri n-au credință nici în cer, nici pe pămînt: calul, pușca și muierea; de aceste trei să te ferești.

4423. Trei lucruri poartă dracul: sulă, ipingea și tobă.

4424. Tu îi zici rasă, el tunsă.

4425. Tu îl scapi în mațe și el iese în față.

4426. Tu nu știi pe unde se udă găina.

4427. Tu stai să-1 înveți bine Și el te-nvață pe tine.

4428. Tu unde aduni surcele, eu am tăiat nuiele.

Ț

4429. Ți-ai găsit sfîntul.

4430. Ți-e drag cu doi pești în oală și cu coadele afară.

4431. Țiganul, cînd a ajuns la mal, atunci s-a înecat.

4432. Ține minte și una-a muierii din zece cuvinte.

4433. Ți-o coc eu ție, stai, mă!

4434. Ți-o fac ție, ține minte.

4435. Țipă ca cînd o belește cineva de vie.

4436. Ți s-au scurtat potecile.

U

4437. Ulciorul atîta se duce la apă, pînă se sparge.

4438. Umblă cu ochii închiși.

4439. Umblă cu carul neferecat.

4440. Umblă ca curca beată.

4441. Umblă fără rost.

4442. Umblă întărîtînd ciinii prin mahala.

4443. Umblă scoțînd potcoave de la cai morți.

4444. Umbli să prinzi șarpele cu mîna altuia.

4445. Umblînd să mă prinz în danț Dînd un ban intrai în lanț, Și de voie-bună cinci, șase, Ca să scap și să mă lase.

4446. Umbra niciodată (nu) moare.

4447. Una din trei la număr să-și aleagă cinevaș: Ori însurat, ori călugăr, ori să se facă ostaș.

4448. Una — două la Marică, Mucii tot la ea îți pică.

4449. Una zice, alta face.

4450. Unde a sărit capra mai presus sare iada.

4451. Unde a sărit capra, sare și iada.

4452. Unde a tunat de v-a adunat?

4453. Unde e lac, s-adună broaște.

4454. Unde e marfă, trebuie să fie și pagubă.

4455. Unde îi dai și unde crapă.

4456. Unde-l doare și unde-1 leagă.

4457. Unde lipsește păunul, cioara se pare pasărea cea mai frumoasă.

4458. Unde nu e cap, Acolo e vai de coadă.

4459. Unde nu e foc, fum nu iese.

4460. Unde nu este bărbat în casă, nici mămăligă pe masă.

4461. Unde s-a scris mumă-sa.

4462. Unde sînt moașe multe rămîne nemoșit copilul.

4463. Unde sunt moașe multe rămîne copilul cu buricul netăiat.

4464. Undița fără de mînuială, nimica nu-ți dobîndește.

4465. Unii de necaz cînd dau Pierd și mintea ce o au; Iar alții de el nu mai scap Și tot au simțit în cap.

4466. Un înțelept făgăduiește și un nebun trage nădejde.

4467. Un nebun aruncă o piatră în fîntînă și zece înțelepți n-o pot scoate.

4468. Un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți nu o pot scoate afară.

4469. Un nebun aruncă o piatră în gîrlă și o mie de înțelepți nu pot să o scoată.

4470. Unul croiește și altul cîrpește.

4471. Unul în dos te-a-njurat. — În lipsa mea putea să mă și bată.

4472. Unul în poale și altul în foaie.

4473. Unul ține vaca și altul o mulge.

4474. Unul pe popă iubește, altul pe preuteasă, și altul pe fata popei bine nimerește.

4475. Unul vine să cumpere, Altul să ceară în dator, Altul bani calpi să aducă Și-altul-n ascunzător.

4476. Unu(l) zice tunsă, altu(l) rasă.

4477. Urechi lungi, semn de măgar.

4478. Urît meșter a croit-o, Rău ciocan a ciocănit-o.

4479. Urît tată l-a făcut / a avut.

4480. Usturoi dulce și bărbat moale nu să poate-n lume.

4481. Ușa cățelului.

V

4482. Vai de acela ce nu-l ascultă sluga.

4483. Vai de picioarele care poartă cap nebun!

4484. Valea-i tot aceea, dar lelea nu e aceea.

4485. Vară este, iarnă este.

4486. Vasilca, cît de mult vei împodobi-o, tot Vasilcă rămîne.

4487. Văduviță grasă.

4488. Vecină, dă-mi bărbatul tău, ce-mi ții pisălogul meu.

4489. Vecinică surioară, bărbatul meu e la moară, Nu știu oare o să vie, ori să-mi iau altă soție.

4490. Vede arzînd pe el casa Și-i e lene ca să iasă.

4491. Vede binișor în pungă, Are ochii ce să-ți ungă.

4492. Verdarea cearcă copacul, și mai slab unde găsește acolo ciocănește.

4493. Vezi un pai în ochiul meu, nu vezi bîrna într-al tău.

4494. Viața fără sărbători, ca drum fără conac.

4495. Viața tinerețelor, ca umbra ce trece: n-apuci s-o vezi și peșin o pierzi.

4496. Vino, tată, să-ți arăt pe mama.

4497. Vinul e pentru noi, nu e pentru boi.

4498. Vinul, jocul de cărți și purtarea rea împuținează averea și adaugă trebuințele.

4499. Vizita unui nepedepsit Este mare greutate-n casa celui procopsit.

4500. Voiește a spăria / speria lupul cu pielea oii.

4501. Vorba asta e de cînd cu moșii putrezi.

4502. Vorba de rău mai lesne se crede.

4503. Vorba de rău omul prea lesne o crede.

4504. Vorba fără glume, ca bucatele fără sare.

4505. Vorba încă-și are timpul ei.

4506. Vorba multă-i sărăcia omului.

4507. Vorba-și are și ea vremea ei, Iar nu să o trîntești cînd vrei.

4508. Vorbe de furcă.

4509. Vorbește ca o moară neferecată.

4510. Vorbește cu dușii după lume.

4511. Vorbește cîte în lună și în soare.

4512. Vorbește verzi și uscate.

4513. Vorbitor ca o rîndunea, ce gura nicicum îi tace.

4514. Vrabia e totdeauna pui.

4515. Vrabia tot pui rămîne.

4516. Vrea să dezbrace un sfînt, să îmbrace pe altul.

4517. Vrei să ți se facă bine? Fă și tu la alții bine.

4518. Vrei să intre toți în danț? Pune o muiere să tragă danțul.

4519. Vremea învață pe cei care n-au profesori.

4520. Vremea vremuiește, toate mistuiește.

4521. Vulpea căzînd în cursă, ca să-și scape pielea și-a ros coada cu dinții, zicînd: așa e la modă, ca să umbli fără coadă.

4522. Vulpea în pădure și pielea îi tocmește în piață.

4523. Vulpea știe multe, dar mai multe cine-o prinde.

4524. — Vulpe, de ce-ți sînt ochii roșii? Unde mă uit tot la soare.

— Dar coada de ce-ți zvîcnește? — Că ia, colea dintr-o cursă abia scăpai nesmulsă.

Ζ

4525. Zbiară tocmai ca o proastă Parcă-i pune sula-n coastă.

4526. Zi-i tu lui oricît îți place Că el tot ce știe face.

4527. Ziua bună o cunoști de dimineață.

4528. Ziua bună se cunoaște de dimineață.

4529. Ziua bună se vede de dimineață.

4530. Ziua fuge de bivoli și noaptea îi apucă de coarne.

SFATURI ÎNȚELEPTE

4531. Apucați-vă de muncă.

4532. Ceea ce-ți place culege, ce nu-ți place lasă pentru altul.

4533. Cinstește pe fiecare.

4534. Fiți în pace.

4535. Fugi de fleacuri și de vorbe nebune.

4536. Goniți traiul trîndav.

4537. Iartă greșelele altora.

4538. Nu face ce face altul (rău).

4539. Nu fi dobitoc.

4540. Nu fi nerod.

4541. Nu te lua după gura fiecăruia.

4542. Nu vă (mai) certați.

4543. Pe nimenea nu urî.

4544. Prost (să) nu fii.

4545. Să vorbești tot adevărul.

4546. Supune-te legilor și ascultă de mai-marii tăi.

4547. Te mulțumește cu al tău.

4548. Vama împărătească să nu o ocolești.