Poezie · 1925

Semnalizări (III)

Ilarie Voronca · 1 min
Antrepozit lăuntric, mădular astral, danț trist în arpegiul vagoanelor bemoli lunari, arc stingher noapte: umbra cetății toată zvârlită peste cer pentru conștiința orașului țignal de gardist. Privești conjunctivita fereștilor fapt divers pod nechezând lacrimi în gunoi suflet de închiriat dureros în vărgarea străzilor pas și steag sângerat peste casele de piatră zbor pierdut gând șters. Auzi clopot vocalizând, toamnă cu act dotal mărturii cer autodidact fâlfâiri surdină ochi de sare te-au urmărit în embrion lumină rană și chioșc de lemn, vânt prea sentimental. De aici pulpele umblă ca în abecedar ultimul cub tremură în rubin cântecul lovește strâns până în intestin mușchi și ghips sărutul interzis amnar. Pe sub lămpi cu cămăși de noapte înger stereotip extragi rădăcina pătrată a stelelor iată în migrena orașului inimă galvanizată lună cu robinet închis făină linotip.

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere