Moise

Orb, gîrbov și nenorocit, Bâtrînul Moise, cerșetorul, În drumu-i zilnic a pornit; Abea-și mai tîrîie piciorul, Și se oprește-n orice prag Lovind în pietre c-un toiag.

Lovind în piatră c-un toiag Profetul Moise-odinioară Deschis-a neamului pribeag Și însetat, de sta să moară, Izvorul rece, cristalin, Alinător de-atîta chin.

I-a alinat al setei chin; Avea pe-atunci și piatra milă De-al însetatului suspin; Dar azi, din bulgării de-argilă Ce inimile-nlocuiesc — Nici lacrimi nu mai izvorăsc.