Tîrziu

Ți-aduci aminte cîteodată, Cînd stai cu sufletul pustiu, De-o vorbă-n seamă nebăgată Odinioară, și-ngropată În al trecutului sicriu.

Ți-aduci aminte și ai vrea Ca cineva să ți-o mai spună, Și înc-o dată-n voia ta Să poți de dînsa asculta Și nu de mintea ta nebună.

Și eu ades cînd stau așa Cu gîndurile-n rătăcire, Aud un glas: „O nu pleca, Aici e fericirea ta, Departe-i jale și-amăgire…“

Ți-aduci aminte cîteodată, Cînd stai cu sufletul pustiu, De-o vorbă-n seamă nebăgată Odinioară, și uitată — Ți-aduci aminte… prea tîrziu.