Poezie · 1900

De ce nu mă-țelegi?...

De ce nu mă-nțelegi, oh spune-mi dar... Durerii cu nesaț mistuitoare Sfârșit să-i fac, sforțarea-i înzadar... Barem acuma fii îndurătoare: De ce nu mă-nțelegi, oh spune-mi dar!

Ți-am zis să fii a vieții mele stea — Lumină și nădejde să-mi dai mie — Să-mi pot găsi in lumea asta rea O fericire ce-i pe veșnicie — Ți-am zis să fii a vieții mele stea!

Cucernic ai zâmbit... dar n-ai crezut... Și nici acum nu crezi iubirii mele... Că dorul meu și gândul tău e mut... Iar de ți-am spus și chinurile-mi grele... Cucernic ai zâmbit... dar n-ai crezut!

Să nu mă crezi, să nu mă înțelegi, E jocul tău hain... Cu necredință În tot ce spui, durerile-mi dezlegi... — Îndură-te că e cu neputință: Să nu mă crezi, să nu mă înțelegi!