Poezie · 1878

Armatei române

Bravi copii ai României, veseli ați plecat, Ați plecat cu steagul țârii mândru și curat, Și v-ați dus preste hotare, pentr-un scump odor, Pentr-a țârii ne-atâmare, pentr-al ei onor, Și tovaraș bun avut’ați dorul viu din sin: Ca se duceți lumei vestea, neamului român, Iar al țării glas vă zice : »Mergeți dragi copii, „Și vă ’ntoarceți cum ve duceți, mândri, mulți și vii!“

2. Bravi copii ai României, bine v-ați bătut, V-ați bătut sub steagul țârii... sfântul vostru scut Și-ați învins, că la izbândă bunul Dumnezău A deprins al țării paloș și pe Domnul său. V-ați bătut precum strămoșii se băteau ca lei, V-ați bătut ca Feți-frumoșii din povești cu smei, V-ați bătut precum în lume nimeni s-a bătut, Și-a se bate cum Românul singur e făcut.

3. Bravi copii ai României, mândri v-ați intors, V-ați intors cu steagul țării rupt, dar tot frumos; Mai frumos de cum fusese, căci de vulturi dus, Steaua mândr-a dușmăniei subt el a apus. Ș-ați adus ne-atârnarea țării dragi copii, Și virtutea ostășească, și trofee mii. Țara mândră vă salută... Dorui s-a-mplinit: Bravi copii ai României, bine ați venit.