Himera

De este-n lume-adevărat Că-ndrăgostiții au aflat În germinal sau în brumar Avîntul altfel nesperat E că-n himeră-și fac hotar.

Și pacea serii de-o iubesc Cu umbrele ce amăgesc Natura chiar – augusta mamă E ca-n visare se voiesc Și de himeră nu au teamă.

Ei rîd de vise-amăgitoare Și nu se tem că omul moare Că-n timpul lui Homer mai speră... Sunt singuri fericiți sub soare: Că fericirea – e-o himeră.