Poezie · 1900

Eglogă

Iubire — o dulce iubire — de vraja-ți cuprinsă Viața mi-e draga, iar teama de moarte-i învinsă! Simt mulcome bori, ce ’n dulci mângăeri îmi vestesc Că ’n freamăt de aripi, tu vii prin văzduh plutitoare, Iar lumea-mi surâde, și ’n visuri ce ’s amăgitoare Eu barca speranței în largul vederii zăresc.

Întocmai cum prundul svântat de arșiță și vânt Învie de valul ce vine fierbând să se bată, Si inima mea de doruri adinc zbuciumată S’adapă ’n fiori, gustând din izvorul tău sfânt. La sînu-ți mă reazăm, iubire, și șoaptele-ți line Le-ascult, când sutletu’mi trist se ’ngână ’n suspine. O, cânt’o mereu — știu bine că-i neisprăvită.