Poezie
Secreta mea durere
Nicolae Nicoleanu · 1 min
Secreta mea durere se va 'ngropa cu mine
Și nimeni nu va plânge la capu-mi arzător.
Un plâns de vecinic doliu, de vecinice suspine,
Căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor
Zadarnică, perdută ca și cum n'ar fi fost!
Căci razele speranții si glasul mângăerii
Nu si-a vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,
Și rătăcind ca dorul pe stâncile durerii
În sînul meu amorul trăi necunoscut
Și jalnic ca o floare născută p'un mormânt.
O tu, ce-aprinzi în pieptu-mi dureri neadormite!
Când noaptea se coboară cu șopte fericite
Pe patul tău odihna si somnul a chema,
Poate că zici adesea cu buzele-ți divine,
Cetind aceste versuri d'a ta ființă pline:
„Cine-i acea femee?” — și nu poți devina!