Poezie · 1907
Cade-o lacrimă
Octavian Goga · 1 min
După plopi cu frunza rară
Își desface luna sânul,
Vede-arama numărându-și
Barbă Putredă, jupânul.
În ajun de miez de noapte
Tremura de chiot hanul,
Din ungherul unei laviți
Cântă Iepure, țiganul.
O păreche râde-n umbra
Nucului de la portiță:
Stă de gât cu-o văduvioară
Pristavelul Niculiță.
Și se bucură tot satul,
Vin feciori din cătănie,
Srinten țârlăie tilinca,
Și-i atâta veselie…
Doar la geam stă singurică
Fata jidovului, Ida,
Cu ochi verzi ca leușteanul,
Cu păr roș ca cărămida.
Cade-o lacrimă din ochi-i
Leneș prelingând fereastra…
Suflet obidit și singur,
Ce mai cauți pe lumea asta?…