Ionaș și sasul

Când e ceață prin Bârgău Atuncea caii se iau; Când e ceață și cu bură Atuncea caii se fură. Când e soare și cu vânt Atuncea caii se vând; Mă pârăsc cărăușii Că eu le-am furat caii; Dar eu zău nu i-am furat, Ci cu totul l-am luat. Le-am lăsat o iapă chioară Să ducă grâul la moară, Le-am lăsat o iapă șchioapă Să tragă mortul la groapă. Frunzulița mărului, Fură caii sasului Din funduțul grajdului. Sasul mă cată pe vale Eu mă duc pe deal călare, Sasul mă cată pe luncă Eu mă duc pe deal la fugă; Sasul mă caută zău, Eu cu mândra-n făgădău. Eu beau, mânc, mă veselesc Și de sas nici nu gândesc. Și eu beau și joc și cânt Și de sas nu-mi vine-n gând. Am o mâță și-un cotoiu Și-un gălătușel de teiu, Dur în colo, dur în coace Mă trezii la iarmaroace Țiind murgii de dârloage. Mă trezii la iarmaroc Țiind murgii de dârlog Când a fost la aldămaș Iată sasul păgubaș: Când a fost la târguit Ia cel ce l-a prăpădit, Ia ferele zurăeală, Pântecele durăeală, Spatele hurducătură Și capul scărmănătură, Eu, văzând că târgu-i rău Îmi cătai de drumul meu, Și la drum cum mă pornii C-un bun pretin mă-ntâlnil Pretenul, cum mă văzu, Bună calea, că-mi dădu: — Bună calea Ionaș! Cum e rândul la oraș? — Nu prea bine Grigoraș, Că e plin de păgubaș! Mă dusei să cumpăr grâu Ei mi-au prins murgii de frâu, Mă-ntreba de unde viu; Mă dusei să cumpăr sare Ei m-au prins de cheutoare, Legea lor și-asui îi are!...