Poezie · 1888

Umbre scumpe...

Umbre scumpe, nu mai treceți, nu-mi mai torturați gândirea, Nu mai v-aprindeți în suflet, ca mai viu să-l dogoriți, Mă lăsați uitării pradă, stingă-se și amintirea ... În pustiul de durere, pentru ce mai licăriți ?
Nu mai năvăliți spre mine vii ca para de găteje, Către-ntipăriri gingașe, gândul meu nu-l mai mânați, Oh! fugiți, căci eu iubirii pusu-i-am acuma strege Și de mine, umbre scumpe, pentru veci vă-nstreinați!

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere