Poezie
Barcarolă venețiană
Vasile Alecsandri · 1 min
Pe marea lină
Care suspină
Stelele toate plutesc ușor.
De ce, drăguță,
A mea steluță,
Lipsești tu numai din horul lor.
Dintre canaluri,
Și de pe maluri
Se nalță-un cântic melodios.
De ce, Niniță,
A ta guriță
Nu se aude cântând voios?
Tainica noapte
Cu blânde șoapte
Te cheamă, dragă, s'o încununi.
Gondola geme,
Căci multă vreme
N'a fost cu tine printre laguni.
Ah ! te coboară
Vesel, ușoară,
Dintr'al tău negru palat regesc.
Vin' de zâmbește,
De strălucește
Ca un luceafăr dumnezeiesc.
Cu blânda-i față
Plutind prin ceață
Luna din valuri se 'nalță 'n cer.
Ah ! vină, vină,
Scumpă lumină,
Să mângâi dulce pe gondolier.
Eu în gondolă
Cu-o barcarolă
Visul tău gingaș voi îngâna,
Și noaptea 'ntreagă,
Niniță dragă,
Încet pe mare te-oi legănă !