Poezie · 1850

Canțonetă napolitană

Când vântul se scoală Turbat, și răscoală A mărilor val, Pescarul s-oprește, La valuri privește Și cântă pe mal.
Ca dânsul de rele, De viscole grele. Departe să fim. L-a mărei talazuri, L-a vieții necazuri Ca el să privim.
Junia ne-nvață Să trecem în viața Ca paserea-n zbor, Cu fruntea-n lumină, Cu inima plină De dulce amor.
Deci fie pe mare Furtună, turbare. Și-n viață amar, Noi, veseli pe maluri, Să râdem de valuri Ca bietul pescar!

Ianuarie, 1847. — Napoli.

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere