Dorul de țară

Plânge-mă, mamă, cu dor Că ți-am fost voinic fecior Și de grijă ți-am purtat, Ogorul ți l-am lucrat, Iar de când m-am cătănit, Viața mi s-a otrăvit Că tânjesc în țări străine Și tot plâng gândind la tine. Mult mi-e dor, mămucă, dor De cel codru frățior Și de stâna cea cu oi Și de cântec de cimpoi! Mult mi-e dor, mămuca mea, De cea mândră viorea Care mă iubeam cu ea! Mult mi-e dorul ne-mpăcat, Și mă-ndeamnă la păcat, Să mă las de cătănie Și să fug la ciobănie, Orice-a fi cu mine, fie.