Poezie

Floarea oceanului

Pe vîrful aprig acestor maluri O floare mică a răsărit, Și între ceruri, și între valuri E clătinată de vînt cumplit.
Naltă e stînca, marea-i adîncă ! Spumegă valul jos clocotind; Dar floricica sus, de pe stîncă, Zîmbește vesel, la cer privind.
În zadar vîntul vrea să o zboare Ca s-o arunce cruntului val; Ea își deschide inima-n soare Și-nveselește aprigul mal.
Astfel, iubită, în a mea viață, Scump suveniru-ți e neclintit; Și-n veci revarsă al lui dulceață În al meu suflet mult fericit !
Fie talazuri în astă lume ! El pe deasupra zboară voios Și se îngînă cu al tău nume Ca floarea mică cu-al ei miros.
Biariț, 1853

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere