Poezie

La poeții români

Precum în vară dulci păsărele Sosesc voios Și pe un arbor cuprins de ele Cântă frumos;
Veniți aice cu-a voastre lire Voi ce aveți Pe frunte raze de nemurire O! juni poeți!
Voi, care-n focul ce vă străbate Visați cu dor Glorii, plăcere și libertate Și dulce-amor!
Veniți s-aduceți o închinare De nobili fii Celor ce țării au dat salvare În vijelii.
Cântați trecutul ce se mândrește De-ai săi eroi, Ș-a cărui rază se răspândește Lin peste noi.
Cântați Unirea, fala străbună Cu glas sonor, Căci poezia adânc răsună Între popor!
Cântați căci lumea trece, dispare, Visele per, Însă-a juniei dalbă cântare Zboară la cer,
Ș-acolo merge de se unește Cu sfântul cor Ce în lumină cântă, slăvește Pe creator...
Când mâna morții rece s-apasă Pe-al vieții fir, Dulce-i cântarea ce-n inimi lasă Un suvenir!
București, 1860

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere