Lelea vitează

Frunză verde pălămidă, Plină-i țara de omidă, De omidă ungurească Și de gârgără săsească! Măi copii, copii români, De-aveți suflet, de-aveți mâini, Hai cu lelea la plivit, La plivit, la curățit; Cine are flintă grea Puie șapte gloanțe-n ea; Cine are topor mare Scoată-mi-l la foc de soare; Cine are bardă mică Facă-i buza subțirică, Când s-a repezi prin gloate Să deie sărut de moarte. Eu n-am flintă, n-am secure, Nici am ghioagă din pădure, Dar câți dinți eu am în gură Îs făcuți pe mușcătură; Câte degete am la mâini Îs tot leaturi de păgâni!