Poezie

Mandarinul

Mandarinu-n haine scumpe de mătasă vișinie. Cu frumoase flori de aur și cu nasturi de opal, Peste coada-i de păr negru poart-o vânătă chitie Care-n vârf e-mpodobită c-un bumb galben de cristal.

Fericit, el locuește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente de o formă mult bizară Răspând noaptea raze blânde pe balauri fioroși.

O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin pereții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de Lotus în oglinda unui lac.

Ochiul vesel întâlnește, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și pagode unde cântă vechiul bonz, Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De resunetul metalic al Tam-Tamului de bronz.

Iat-o joncă aurită pe albastrul apei line, Cu vântreli de rogojină și cu vâsle de sandal. In lăuntru râde visul fericirilor divine. Mandarina cu ochi galeși și cu sînul virginal.

Ea-n grădină se coboară si-n palat apoi dispare, Pe nisip călcând a-lene cu-ale ei picioare mici. Nor de fluturi zboară-n cale-i și cu-a lor aripi se pare C-ar voi s-o mai oprească pintre arborii pitici.

Ea se duce-n galerie s-o dezmierde Mandarinul !.. Grațioasă, pânditoare sub cortelu-i de atlaz, Îl invită cu ochirea, cu surâsul, cu suspinul. Ca să guste voluptatea amorosului estaz.

Dar el stă în trândăvie pe-un dragon de porcelană. La minunile frumoase ce-i zâmbesc, nesimțitor, Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbârnâitor.