Poezie

Strunga

În pădurea de la Strungă Sunt de cei cu pușca lungă Care dau chiorâș la pungă!

Sunt de cei ce-mpușcă-n lună, Care noaptea-n frunze sună, Feciori de lele nebună!

Fă-te-n laturi, măi creștine, Dacă vrei să mergi cu bine, Să rămâi cu viață-n tine!

În potica fără soare Ei te-așteaptă la strâmtoare Să te prade, să te-omoare!...

În dumbrava cea vecină, Unde buhna greu suspină, Vezi cea zare de lumină?

Opt voinici cu spete late Și cu mâneci suflecate, Stau cu puștile-ncărcate.

Trei sărută crucea sfântă, Trei se luptă greu la trântă, Unul drege, unul cântă:

Oliolio, ciocoi bogate! Ici de-ai trece, din păcate, Să-ți arunc doi glonți în spate.

Oliolio, mândră fetică! De-ai veni cole-n potică Să te fac mai frumușică.

Că mi-i pușca hultuită, Și mi-i ghioaga țintuită, Și mi-i inima-ncolțită.

Oliolio, măi Taie-Babă! Căci nu șuieri mai degrabă, Să sărim, voinici, la treabă!

Pușculița-mi ruginește, Ținta-n ghioagă se tocește, Murgul sare, nechezește!...

În pădurea de la Strungă Ce slujește pușca lungă Fără luptă, fără pungă?