Poezie

Țara

Din umbra deasă-a norului Întins pe țări străine Cu aripele dorului Voios revin la tine,

O! cuib al fericirilor, O! țară luminoasă, Comoara-a nălucirilor, Gradina mea frumoasă!

Ș-avântul tinerețelor Ce-n sânu-mi se trezește, Prin lumile poeților Zburând mă râtâceste.

Și-n farmecul avântului Tot ce sub ochi răsare În poalele pământului Mai drăgălaș îmi pare;

Întinderea câmpiilor În zări mai lin se perde. Mai dulce-i rodul viilor, Verdeața e mai verde.

Mai nalte sunt inălțimile, Mai cald e mândrul soare, Mai limpezi limpezimile De râuri și izvoare.

Iar fetele cu florile Mai viu râd între ele, Și spun privighetorile Mai tainic vers la stele.

Aice-i țara basmelor Ce-ngână-a noastră minte Prin freamătul fantasmelor Din timpi de mai nainte.

Aice-i vestea Doamnelor Din lumea legendară, Ș-a prelungirii toamnelor Sub cerul de primăvară.

Aice-i țara țărilor Ș-a doinelor de jale Ce-n liniștirea serilor Te țin uimit în cale.

Aici cu lăcrimioare Bujori se prind în horă. Aice însuși soarele Are-ntre flori o soră,

Și-n stâncele Carpaților Cresc păseri năzdrăvane, Și-n sufletul bărbaților, Mândriile române!

O! gura dulce-a raiului, Tu dai prin o zâmbire Și fericire traiului, Și morții fericire.

Luceferii eterului Răvnind privesc la tine, Și toți îngerii cerului Te-au îndrăgit ca mine!