Tița

Merge Tița la fântână, Tița, mândra Tița! Cu cofița într-o mână, Tița, mândra Tița! Și tot merge ea cântând, Floricele culegând, Floricele lepădând; Când voinicii le-or culege, De ei dorul să se lege. Când vor da să le miroase, Să le intre doru-n oase! Tițo, Tițo, copiliță Cu sân alb de porumbiță, Nu da foc inimilor, Dă pace voinicilor, Că tu-i da peste-un păcat Cu marghiolul cel din sat! Tița râde și nu crede, Dar marghiolul se repede Ș-o urmează cât colea... Tițo, Tițo, nu mai plânge, El în brațe mai te strânge Cu tot dorul satului, Cu focul bărbatului!