Uncropul

Vine cioful de la baltă Cu plătica-mbăierată, Cu suducul în pohod Și carasul în năvod. Ce cați, ciofule, la noi? Ce-ai venit ca un strigoi? Du-te, du-te la pădure Să nu pieri de vreo secure, Du-te, du-te-n mărăcine Să nu pați vreo rușine. Că la noi sunt cununii, Și la noi sunt veselii. Noi jucăm și tropăim, Pământul să-l netezim, Bem, cântăm, și veselim Și din gură chiuim, Și sărim în hop și-n trop Că e ziua de uncrop. Vai! sărmanul de strigoi! Cioful zace pe gunoi. Nime nu cată la el Că-i străin și singurel. Preoteasa, mai miloasă Ia pe ciof, îl duce-n casă Și-l pune pe colț de vatră, Iar câinii la dânsul latră. Popa vine mânios, De pe vatră mi-l dă jos, Preoteasa mai duioasă Poftește pe ciof la masă. Popa-i dus, ciofu-i în casă, Ciofu-n sân la preoteasă!