Poezie

Înțeleptul și magnatul

Un înțelept odată ședea cu un magnat La sfat. — Tu, care cunoști lumea Și-n inime citești, Te rog să-mi lămurești

De ce-n societăți alese mai anume, Nici prinzi de veste când cu oameni te trezești

Nepotriviți și seci? Așa pe înțelept magnatul întrebă, Iar el răspuns îi dă: — Societățile au soartă potrivită Cu o bina din nou mai mult de lemn zidită. Spre pildă, eu acum o casă mi-am făcut

Și nici nu m-am mutat, Iar greierii de mult În ea s-au așezat.

Cercând cu scumpătate A fabulei sujet, Găsești c-avea dreptate

Acel om înțelept. Și cum să se numească Gurliii mădulari, Ce nu știu să vorbească În societăți mari, Dar, prin a lor strigare, Împiedică pe alți, Mai ispitiți bărbați, Să facă vro lucrare?