Poezie
Paingul și bondarul
Alecu Donici · 1 min
Talentele în lume ce nu aduc folos
Sunt foarte de prisos.
La negustor de pânză, paingul în dugheană,
Văzând cum mușteriii la cumpărat se-ndeamnă,
Au zis în gândul său:
"Eu cu talentul meu
Pot face o cercare
Mai mult izbânditoare
Decât un negustor
Ce cumpără și vinde product străin cu spor.
De mâine dimineață deschid o magazie
De-o nouă pânzărie,
De care omul încă pe lume n-au țesut".
Așa au zis paingul, așa au și făcut;
Și-n colț, la o fereastră, și-au săvârșit lucrarea;
Dar peste așteptare,
Cu mătura, băiatul a doua zi l-au tras
Afară din dugheană
Și truda-i au rămas
Fără luare-n seamă.
Atunci mâhnit, paingul se-ntoarce la bondar Și-i zice: "Vezi cum omul jaluz disprețuiește
Orice talente mari?
Tu înțelegi mai bine: te rog dar hotărăște,
Ce pânză-i mai subțire?"
— A ta, nu-i îndoială! bondarul au răspuns,
Dar nu e de ajuns
Această însușire;
Căci pânza e menită să-mbrace, să-ncălzească,
Ca să se prețuiască!