Poezie

Vara la țară

Locuința mea de vară E la țară : Acolo eu vreau să mor, Ca un fluture pe flore, Beat de soare De parfum încântător!

Acolo e fericirea Și iubirea Traiului patriarhal; Viața, ce aci s-ascunde, Curge-n unde, Curge-n unde de cristal.

Ale soarelui copile, Dalbe zile De Cuptor și Cireșar, Ca pe niște surioare, Pe fecioare Din colibi le chiam-afar.

Și ca roiul de albine Pe coline, Pe vâlcele, pe câmpii, Toată ziua mi se-ncurcă Și murmură Copilițe și copii!

Numai vara cerul face Cu noi pace; Numai vara ochiul meu Vede-n raze și lumine, Toate pline De mila lui Dumnezeu!

Spicul blond cu paie d-aur Scump tezaur Pentru mari și pentru mici, Undulează-n mii de valuri Între maluri De sulfine și d-aglici!

Ast-fel basmele azurate Și-nstelate C-al lor cer de Orient, Spun ca-n țările-ncântate Sunt bogate Mări de aur și argint,

Și pentru asta eu, vara, Iubesc țara, Pentru asta voi să mor Ca un fluture pe floare Beat de soare, De parfum încântător?

Moară tonții în palate Îmbrăcate Cu covoare d-Ispahan, Mie dați-mi valea verde, Unde pierde Omul negrele gândiri, Unde-ți uiți de infamia Și sclavia Auritelor zidiri!

Dați-mi, dați-mi valea verde, Unde pierde Omul negrele gândiri, Unde mândra păsărică Se ridică Până-n cerul luminos; Și din ceru-i plin de soare Cu oroare Abia vede omul jos!