Poezie

Avatar

Domnea în Roma August, — era sub cer de mai, — Îmi cântă-n suflet anul, — zvoniseră dezastre, Dar Tibrul printre dealuri curgea ca printr-un rai, Și vii, în ochii sclavei, zării cicori albastre.

Vorbi în al meu sânge al patimilor grai, Eram atletul plastic întors abia din castre, Ș-am pus, sub piept zdrobind-o, când lung o sărutai, Jăraticul de buze pe florile din astre.

Grădina în odihnă zăcea-ntre ziduri albe... Ninseseră din piersici suave flori roz-albe... — Au curs de-atunci noiane de veacuri păgânești... —

Uitată mi-este groapa sub flori și sub parfume, Dar tot mi-aduc aminte... — fu Cretus al meu nume, Și-n for purtam tunică cu ciucuri elinești.