***

Gustai și fericea!... Gustai și amorul! Dar eu mai am încă curajul să plâng, Când singur la toate am dat cu piciorul Nevrând cu-ngrijire la sân să le strâng! O! ce mic e omul și ce mult dorește! Nimica nu-i place, nimic nu e bun, Nu știe sărmanul nici chiar ce voiește. Și om ca tot omul ca el fui nebun! Dorit-am odată, amorul, plăcerea; Dar cum pe aceste abia le gustai, Vai ele-mi părură amare ca fierea Și dulcea lor cupă departe-aruncai.

Florența, 1872