Poezie · 1895

Fragment din Medea

Dupe Legouvé

SCENA VI

MEDEA, CREOZA

Medea ('naintând) Tânără copilă, Zeii să te aibă-n grija lor Căci acelor care sufăr le-ntinzi mână de-ajutor.

Creoza (în parte cu uimire) Ce accent-n a ei voce și ce frunte suverană. Eu aș crede-o vreo regină dacă n-ar fi vreo sărmană Prigonită cine știe de ce soartă, de ce zei.

Medea (către copii ei) Prezentați-i voalu-acesta ca un dar, copii mei, E țesut în fel de fețe și el poate s-o-ndulcească, S-o atingă...

Creoza (către copii) Puneți voalul pe altar să strălucească; Mă atinge suferința însutit de cât un dar. (către Medea) Spune-mi astfel, ce otravă ți-a pus soarta în pahar? Ce restriște?... După față pari mai mult ca o regină Destronată, și ... Dar cine...

Medea Zeii singuri sunt de vină

Creoza Și ce zeu te prigonește? Fi-va oare Artemis Voi ruga-o pentru tine... cultul său îmi e permis: Dacă însă dintre dânșii e Neptun, a lui mânie Noi prin daruri o vom face mai blajină să devie, Căci Neptun este patronul ș-al Corynthului ș-al meu... Dar de e cumva un altul, vom ruga pe orice zeu...

Medea Zeul care mă gonește n-are-ntrînsul îndurare E Amorul...

Creoza Ce? Amorul?... Între noi ce-aseměnare. El de-asemenea m-alese roabă trainică să-i fiu.

Medea Da. Dar dânsul pentru tine este-al cerurilor fiu, Zeul tânăr, plin de farmec sub o veșnică zâmbire... Grijile ce ți le-aduce le preschimbă în fericire... (cu explozie) E trimis de Eumenide pentru mine... Îndârjiți, Poartă șerpi, ca o podoabă pe-a sa frunte-ncolăciți.

Creoza Îi cunosc și eu durerea. Fii pe pace

Medea Cine? Tu?

Creoza Da.

Medea (cu afecțiune) Și cum pe-a ta junețe suferința s-abătu? Cum? Bărbatul ce consoartă este gata să-ți devie Nu-l cunoști de pe atuncea?

Creoza Nu; el este un străin.

Medea Cine însă te împinse spre asemenea destin?

Creoza Soarta lui nenorocită.

Medea Ca pe mine.

Creoza Frumusețea.

Medea Ca pe mine.

Creoza Vitejia întrunită cu blândețea.

Medea Ca pe mine. Ca pe mine. A! Destin! Cât ne urăști, Ne unească într-o durere ca mai rău să ne zdrobească.

Creoza Da. E-așa. Necunoscută îmi ești încă, însă iată: Simt un fel de legătură dureroasă și ciudată Între noi.

Medea Și eu de-asemeni.

Creoza Pentru-aceasta, sora mea Spune-mi totul. Cine știe dacă nu se va putea Să te-ajut?

Medea Și ce voi spune?... Eu trăiam nevinovată, Fericită, și avută, lingușită , ș-adorată... Într-o zi... Fatală ziuă — în al tată-meu cămin Se ivi... Ah! tremur încă de uimire, — un străin. El venea din depărtare ca să-și facă-o soartă-n lume Și-n erou să cucerească al măririlor renume. Farmecul din acea clipă mi-e și azi neexplicat. Inima înmărmurită mi-o simții, și turburat Ochiul meu după-ntâmplare rătăcea... Sub o sfârșeală Neînvinsă și plăcută, într-un fel de pirotealǎ M-afundam fără de voie... când de-o dată... el vorbi. Ș-a mea inimă cuvântul de pe buze i-l sorbi. Tremuram, purtând în sânu-mi un torent de fericire. Ca și cum un zeu de flăcări mi-ar fi dat a lui simțire, Îl uram că fără voie mi se face împărat Și nevrând să-i dau un zâmbet îi zâmbeam neîncetat.

Creoza Iată-n adevăr amorul.

Medea De atunci fără-ncetare Mi-au fost cugetele toate se-ntocmesc a lui scăpare, Trebuia pentru aceasta, inima să mi-o încui, Să trădez orașul nostru, zeii noștri, ș-o făcui Trebuia pe al meu tată, jefuindu-l pentru dânsul Se devin o criminală și să-nec în mine plânsul. Tată, zei, oraș și țară, n-am cruțat nimic, și când Pe grozavele ruine, semizeul triumfând Apăru l-a mea vedere, eu, sărmana lui victimă Trebui se-l ascult încă, crimă după altă crimă. Vino îmi zicea cu lacrimi... Gloria ți-o datoresc, Dacă este să plec singur voi muri căcă te iubesc.

Creoza Vai! Urmându-l, să-i dai jertfă chiar și țara ta natală.

Medea Lasă-mă-i ziceam și du-te... Dragostea ne e fatală... Însă vorba lui călită de un sânge arzător Răzvrătea-n a lui ființă patima sub care mor. Eu voind să scap de farmec străbăteam ca o nălucă Galeriile deșerte ale-ntinsului palat Ș-auzeam în a mea urmă pasul lui cel adorat... Noapte, noapte-ngrozitoare, ce cuvinte vor descrie Jalea ce-ai cuprins în tine lângă-atâta bucurie. Da: jertfii acele locuri, dar iubită dacă-aș fi Încă-o dată ca atuncea, încă-o dată le-aș jertfi. (pauză) Și de ce cu toate acestea, zeilor mi-ați pus-n cale Pe eroul vieții mele cu zâmbirile-i fatale? Pentru ca să fiu silită, mamă, se te părăsesc Și-n genunchi lângă patu-ți un adio să rostesc?... (Ea își ascund capul între mâini și plânge. Creoza ca s-o mângâie, zărește copii și-i împinge în brațele Medeei.)

Creoza Nici o dată Disperarea să nu-nvingă când ești mamă ș-adorată.

Medea Sunt nebună: ai dreptate... (către copii) Scumpi mei mângâietori, Ei pricep c-a fost creată de-ai natureĭ ziditori A copiilor zâmbire pentru-a mamelor dureri. (sărutându-i) Iată-mă mai liniștită și din nou mai în putere; Mergeți dar cât mai de grabă, ziua ca s-o folosiți, Templurile Artemisei cu stejar să-npodobiți.

Licaon Ne vom duce pentru tine s-o rugăm. (Ea-l sărută; copii se depărtează din nou îndreptându-se spre templu)

Medea A lor iubire Este tot ce-mi mai rămâne într-a mea nenorocire... Vai, și poate am a-i pierde...

Creoza Zeilor!

Medea Durerea mea Este prea obositoare... Să-i răcească ar putea Un copil are nevoie de plăceri și fericire: Ce-i așteptă lângă mine de cât lacrimi și pieire?

Creoza Dar...

Medea În fine sunt străină, sunt sălbatică, nu sunt Fiică-a Greciei mărețe; chiar cu dragostea-nspăimânt, Și copii mei adesea sub sălbatica-mi iubire Tremurând lângă-a lor mamă par cuprinși de îngrozire.

Creoza Ce? Copii s-aibă teamă de-a lor mamă?... S-ar putea?

Medea Este astfel; și aceasta este chiar pedeapsa mea. Pentru-a mă lovi de moarte simt c-a cerului mânie Chiar din ei are să-și facă instrumentul de urgie. Ei vor fi răzbunători cei aleși de Erynis

Creoza Erynis?

Medea De Eumenide n-am vorbit sau este vis? De amoruri ce la crimă te împing? Și nu știi oare Că pe fruntea mea se află ca stigmată-ngrozitoare Semnul care este în Iaduri fără milă imprimat, Asasinilor?

Creoza Să fie cu putință?

Medea Turburat Ți-este sufletul și tremuri... Dar ce ai face, de ți-aș spune Îngrozirea fără margini ce la jugu-i mă supune? Vrei să nu-ți ascund nimica? Fie atunci. În ori-ce loc, În plămâni, de remușcare mă simt arsă ca de-un foc... Conștiința. Știi tu oare conștiința ce-nsemnează? Auzit-ai vreo dată vocea ce mă torturează Și ce-mi zice-n tot minutul: tremură și nu uita. Răzbunarea meritată este-n veci pe urma ta. Iat-o... Chiar acuma-mi pare că în brațele-i mă strânge Și-n parfumu-acestui aer, eu respir miros de sânge.

Creoza Aiurări ne-ntemeiate pe nimica.

Medea Știu, dar eu Vrând să scap de-o răzbunare hrănesc alta-n gândul meu Căci de inimă un șarpe m-a mușcat...

Creoza Și cum?

Medea Geloasă Fost-ai oare o secundă?

Creoza Patima e dureroasă... O cunosc.

Medea (surâzând) Și ești... geloasă ? Dar de cine?

Creoza De trecut.

Medea Nu-ți voi mai ascunde atuncea chinul meu neîntrecut Ești femeie... Vei pricepe. Deci ascultă: Câte-o dată Bănuiala mă cuprinde. Lipsa lui prea-ndelungată Mi se pare nefirească, și cu sufletul zdrobit, Dacă-mi zic atunci cu groază, dacă m-ar fi părăsit. Dacă el, când fără sprijin rătăcesc în orice parte Căutându-l și chemându-l cu strigările-mi deșarte Tremurând la orice zgomot ce vestește moartea lui, Ar uita de jurământul ce-mi făcu și ce-i făcui, Ar iubi altă femeie ș-ar lua-o de soție? Dacă... Dacă... Vezi cum tremur?...

Creoza Oh! Ar fi o infamie.

Medea O zici singură. Ei bine, iată-mi chinul, și de când Bănuiala-ngrozitoare se urcă în al meu gând, Câmpuri, sate și orașe le cutreier ca o fiară Căutându-l, sau mai bine, căutându-i pe când zbiară Ura ce dintr-al meu suflet pune Iadu-n ochi mei

Creoza Mă-nspăimânți.

Medea O! zei puternici face-mă-ți să dau de ei

Creoza Și ce-ai face întâmplarea dacă ar fi să...

Medea A ce-aș face? Și ce face o panteră când s-aruncă să atace Și-n grozava-i bucurie cade peste prada sa Dintr-un salt, și când o strânge pentru-a nu o mai lăsa? Și la urmă iar, ce face când din corpul ce palpită Rupe membru după membru și răcnește fericită.

Creoza A!

Medea (cu compătimire disprețuitoare) Și zici că ești geloasă?

Creoza Iartă-mă... Mărturisesc Legitim că ți-e delirul dar de dânsul mă-ngrozesc, Și... Dar soarta Dumitale mă atrage tot de-o dată... E un fel de simpatie cu teroare amestecată. (Revenind la ea cu groază) Pare c-am născut în lume subt aceiași stea. - iubesc Cum iubești, - dar de asemeni, cum urăști și eu urăsc.

Medea Și pe cine?

Creoza Pe-o femeie.

Medea Cum o cheamă?

Creoza Al ei nume Ori și unde-nsuflă groază...

Medea Și?

Creoza Pribeagă e prin lume... Peste țări și mări departe a fugit...

Medea Așa? Dar el A uitat-o, sau...

Creoza Desigur. Cel puțin îmi jură-astfel

Medea Pentru ce te temi atuncea?

Creoza Pentru ce? Mi se tot pare C-am s-o văd fără de veste apărându-mi...

Medea Aiurare.

Creoza Că din brațele iubite să mă smulgă va-ndrăzni Și atuncea...

Medea Aiurare.

Creoza Inima că-mi va trăzni Cu funestele-i otrăvuri...

Medea N-ai să fii a lui consoartă În curând și...

Creoza Ah! Mi-e teamă; de-ai ști numele ce-l poartă N-ai mai zice: Aiurare.

Medea Spune-mi-l atuncea?

Creoza Eu? Niciodată... Acest nume vreau să-l uit... Te rog urmează: Ca să spui nenorocirea care fruntea ți-o brăzdează.

Medea Mă supun: Ascultă-atuncea: Oare nu ți s-a-ntâmplat Se auzi despre minunea fără seamăn, ne-ncetat Se vorbește în tot locul despre lâna cea de aur...

Creoza (cu un început de temere) Da; Ei bine?

Medea Suferi oare?

Creoza Nu

Medea Acest întreg tezaur.

SCENA VII

Aceiași, Orfeu.

Orfeu Te așteptăm cu toți Creoza. (zărind pe Medea) Dumneata!

Medea (aruncându-se spre el) Orfeu, Orfeu. (se oprește) Taci? Răspunde-mi însă-odată... Este-n viață soțul meu?

Orfeu Dar ascultă...

Medea Nu; nimica

Orfeu Vream...

Medea Răspunde: Mai trăiește? Zi o vorbă, numai una: Este-n viață?

Orfeu El, firește.

Medea (cu explozie de bucurie) Ce? Trăiește zici?

Creoza Dar cine?

Medea A, veniți copii mei El trăiește și...

Creoza El? - Cine? Vreau să știu și eu...

Orfeu O! zei. Îndurați-vă din ceruri.

Medea El, eroul meu, al vostru, Căci îl știu tot de-o dată și apărătorul nostru Cât ș-a Greciei onoare , strălucitu-nvingător Din Colcos...

Creoza (cu un strigăt teribil) Nenorocire

Medea Soțul meu.

Creoza E-nvingător

Medea Ce-aud oare?

Creoza Va se zică ești teribila Medee.

Medea A! Pricep acuma totul: tu ai fost acea femeie Pregătirile de nuntă pentru tine sunt, și el Pentru tine, pentru tine, mă-nșela ca un mișel Tremură.

Creoza (cu energie și demnitate) Destul; de față cât voi fi aci urmează Să-l respecți.

Medea Eu?

Creoza Mă iubește de-l urăști și te trădează,

Medea Și-l iubești?

Creoza Nu mai departe de cât mâine, soarta mea Cu a lui va fi unită.

Medea Mâine , Mâine. Vom vedea.