Poezie · 1895

Suvenir

O noapte-ntunecosă Pe mare se-ntindea, Și unda furiosă De maluri se zdrobea... Iar v\ntul greu mugea!

Venezia-n depărtare Cu-ncetul dispărea, Ș-a mării șuierare Din ce în ce creștea... Furtuna începea!

Din ce în ce pământul La ochi-mi se ștergea... Ș-atunci mai tare, vântul În față mă lovea... Pământul dispărea!

Iar unda cea spumoasă Adesea mă stropea, Și marea furioasă De nave să zdrobea... Și nava greu gemea!

București, 1872 Iulie 27