Poezie · 1897

În amurg

O casă veche și curată Pierdută după pomi în floare — Și da in asfințit de soare — Iar pe subt pomi, visând, o fată...

Vezi, pân’acum spre multe case M’a îndemnat — bată-l să-l bată — Norocul, însa niciodată Pe unde-s fetele frumoase.

Am mai văzut-o eu cândva — Și, uite, ștu și cum o chiamă, — Atunci de ce să-mi fie teamă Și să nu trec pe lingă ea?

De, mă zări; acum ce vrei? Și rezimată ’n mâna dreapta De-un vișin, par’că se așteaptă Măcar să trec prin fața ei...

Eram să trec, dar ochii ei Prea dulci erau — și pomii ’n floare, Și cântec de privighetoare — Și noi atât de singurei!...