Poezie · 1892

Cântecul de leagăn

Nani, nani, dormi, odorașul scump, al mamei odor,

În culcușul tău, de vise cerești legănat ușor!

Îngerul duios peste fruntea ta s-apleacă zâmbind,

Ș-aripa-i de-argint pe-ai tăi ochișori Îi flutură blând.

Nani, nani, dormi, dormi netulburat căci mama va sta,

De-a dragul privind rumenele fragi pe gurița ta.

Iat-o s-a deschis, iat-o iar s-a strâns plăpându-l boboc

Un trandafiraș vesel zâmbitor l-al soarelui foc!

Spicele de grâu parcă moțăiesc din cap lenevos;

Colo-n stejăriș fâlfăie-n văzduh fragedul miros,

Noaptea-ncetinel Învălește tot de jur-împrejur,

Galeș adiind suflu-i răcoros c-un tainic susur.

Paserea pe somn Ș-asterne-nchizând ochiul cel zglobiu,

Iar cernitul corb s-ascunde pitiș În zidul pustiu.

Din ascunzători ies la lilieci, zburând în târcol,

Și din când în când al bufniței glas cobește a gol

Dormi, puiuțul meu, de luna din cer privit drăgălaș;

Sufletu-ți în trup e ca un altar În sfântul lăcaș!

Somnul tău aș vrea să fie ș-al meu: somn nevinovat!

Tu dormi făr’ să știi al lumii amar Ș-al vieței păcat!

Nani, nani, dormi, odorașul scump, al mamei odor,

În culcușul tău, de vise cerești legănat ușor!...