Și te-aștept...

Tu mi-ai spus că fruntea-ți albă nimeni nu a sărutat-o De cât eu. —

Ai văzut c-această taină a sciut-o și-a iertat-o Dumnezeu.

Și când D-zeu ne iartă, El care-i atât de mare, Te mai temi,

Lângă sânu-ți plin de farmec printr-o dulce sărutuare, Să mă chemi?!

Lasă la o parte frica! — A iubi și-a fi ferice Nu-i păcat.

Ce ne pasă, ce ne pasă lumea-ntreagă ce va zice?! Ne-a iertat

D-zeu, și-atât ajunge! —Lasă-ți fruntea adorată Pe-al meu piept!

E un veac de când, frumoaso, sorb privirea-ți înfocată Și... te-aștept! —