Ia! Clopotelul sună

Clopoțelul de la gară Dând sămnalul de pornire, Toți-n grabă alergară, Toți cu toți într-o unire, Rar rămâne un drumeț Surd la astă deșteptare; Somnorosul e isteț, Când e ora de plecare. Sare iute în trăsură Călătorul îngrijit. Trenu-n grabă se smuncește, Trenu-iată-l a pornit! Fumul iesă, trenul zboară, Călătorii liniștiți, Orice vreme-a fi afară, Au pornit, îs buni porniți. Animalul ce odată Sub jug greu se chinuia, În trăsură, astă-dată, Parte dreaptă și el ia. Mașinistu-i surugiu, Țipătoarea, biciul său, Iar vaporii, cai fugari, Îmboldiți de foc mereu! Nici te simți, și ai ajuns La părinți, rude, amici, Când odată puteai perde Interese mari și mici. Iaca mintea omenească Apa, focul a-njugat, Și de-atunci cu înlesnire Țări cu țări mâna au dat.