Spleen

Sunt obosit, deși nu vin din luptă, Și-s trist, o, trist, deși fără motiv, Culoarea idealei zări e suptă, Iar soarele mai greu și mai masiv.

Cu vinuri pătimașe în pahar, Cu opiu și cu flori de lupanar, Cerc să-mi îmbăt urâtul în zadar.

Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră, Frumoasa mea - ceasornic rococo Al cărui mecanism din oră-n oră Îmi cântă-același vechi do, mi, sol, do... Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră!

Nimica sfânt. Nimica bun. Nici o cadență. Doar lenevii solare, și atât, Plus o grozav de lungă decadență Și-un ștreang - cu care nu te strângi de gât.